IV (doar un pic)

In acelas timp, pe plaja, Natasha se razgandi si se duce dupa sora ei in apa. O zareste de la distanta si se amuza pe seama ei cand o vede cat de pierduta se uita in jur si cum tresare de cate ori vr-un om trece pe langa ea. "Ce-o mai fi in capul ei acum?" rase Natasha si stiga la ea. Numai ca Erin de aici nu era Erin. Era adevarata Keen Ya, care era foarte bulversata si speriata de tot din jurul ei. Cand o vede pe Natasha venid spre ea, se blocheaza si doua lacrimi ii brazdeaza obrajii. Natasha ramane si ea uimita, iar cand vrea sa vorbeasca,Keen ya o rupe la fuga.
-Ce dracu' a fost si asta? se intreba Natasha urmarindo pe Keen Ya cum fugea mancand pamantul.
-Asteapta!!! fugi si ea.
Cand se vazu urmarita, Keen Ya mari viteza si cauta cu disperare unde sa se ascunda. Un loc potrivit i se paru prima terasa care ii iesi in fata.Se napusti asupra primei mese unde trei oameni isi serveau pranzul linistiti. Keen Ya ia cutitul din mana unuia si il indreapta catre Natasha care se opreste brusc.
-Sa nu vi mai aproape! zise ea, inlemnind cand se auzi vorbind engleza.
-Ce-i fata? Fu apa otravita? intreba Natasha enervat de comportamentul celei pe care o credea sora ei.
Vazand ca nimeni nu face nici o miscare, Keen Ya lasa garda jos. Se astepta probabil ca toate fetele palide de acolo sa sara in ajutorul Natashei, dar nimeni nu clinti nici un muschi, preferand mai de graba sa stea ca la cinema.
-Hai, Erin, termina cu prostiile si da-mi ala! zise Natasha, incercand sa se calmeze, dar inca fara sa stie cum sa interpreteze reactia aceasta.
-Erin? intreba Keen Ya.
-Da! Erin! Ce draci ai fata? insista Natasha.
-Eu sunt ...Erin? mai intreba o data Keen Ya.
Natasha ii icuviinta si ea incepu sa rada fericita si sa repete intr-una "Erin, Erin". Natasha o privea inmarmurita in timp ce ea incepu sa se indeparteze admirand peisajul. Realizand ca toti oamenii de la mese o priveau ca pe o nebuna, Natsha se simti obligata sa le explice ceva; le spuse ca totul fusese decat un numar, ca ele erau actrite si repetau o scena, apoi pleca bolborosind in cautarea lui Keen Ya.
In cort, Erin il astepta pe indianul care plecase aprope imediat dupa ce o duse pe ea acolo. Statea foarte emotionata si nu indraznea nici sa se miste; nu stia ce o astepta si nu mai intelegea nimic. Se gandea intr-una la Natasha si la femeia care ii semana, incerca sa isi dea seama daca ea e chiar acolo sau e totul aievea. Isi roti ochii analizand interiorul si dadu peste o bugata de sticla ce servea drept oglinda. Fara sa se miste, se privi lung, isi atinse usor fiecare particica a fetei, cercetand daca i s-a schimbat ceva; ii placu in mod deosebit parul lung pana la mijloc si zambi. Cand cineva crapa usa cortului si intra, lumina ii atrase atentia si o facu sa priveasca intr-acolo. Inlemneste. Cel care intrase era barbatul din visul ei, cel dintre paturile de blana - un tip tanar, nu excesiv de bine facut, nici foarte inalt, dar extrem de atragator. El zambeste timid cand vede privirea inmarmurita a lui Erin. Zambeste si ea cand realiza ca se holba si il facea sa se simta stanjenit. Tocmai cand trage aer in piept, gata sa vorbeasca, indianul de pe plaja, Yukari, intra si ii intinde barbatului miste ierburi, mai mult pentru a intrerupe privirile celor doi pe care stia foarte bine cum sa le interpreteze.
-Pune asta acolo, Kumi.
Dar tineretea nu tine apropae niciodata cont de sfaturile batranetii, si cazul de fata nu face exceptie; Kumi nu intelege, sau poate doar ignora incercarile lui Yukari si face ce i se spune insa fara a inceta sa se uite la ea.
-Te mai pot ajuta cu ceva? intreba cand reusi, in sfarsit, sa isi dezlipeasca privirea de pe ea.
-Nu, poti pleca, raspunse sec Yukari, dupa care lua un bol de lemn cu o vopsea rosie in el si se aseza langa un mic foc mocnind, apoi o chema pe Erin langa el.
-Asta o sa te ajute sa intelegi, ii spuse el in timp ce ii trasa o linie orizontala pe obraz.
Erin bufni in ras dar si-l retinu cu toata puterea ei cand vazu privirea dojenitoare a lui Yukari, care continua trasand o alta linie orizontala si pe celalalt obraz, apoi un punct in frunte; rupse un manunchi din ierburile uscate de langa el si le arunca peste carbunii incinsi care scot scanei si reprind focul ce se oglindeste in ochii lui Erin. Ochii sai inceteaza sa mai clipeasca. Lumina dispare incet-incet, pe masura ce focul se stingea; intunericul o cuprinde numaidecat. Erin privea mirata in jur si dupa scurt timp realiza ca era in camera de hotel. Sari in picioare si fugi la patul ei unde dormea cineva. Trage patura si nu isi poate abtine mirarea, trezindo astfel pe Natasha care crezu ca era Kenn Ya, si se ridica cu greu, frecandu-se la ochi:
-Ce faci? N-ai de gand sa fugi iar, nu? Nu mai am putere sa vin dupa tine...
Cand o aude, Erin tresare de bucurie si se inteparteaza de pat, lasand sa se vada si pe Keen Ya care dormea nestngherita.Natasha se freaca cu inversunare la ochi, vrand sa alunge visul, dar Erin intinde manaspre ea, gata sa se apropie cand Natasha sare inapoi in pat.
-Nici sa nu te gandesti! Ramai acolo!... striga in soapta.
-Nati, sunt eu, Erin.... spuse ea trista.
-Da, vad!... Dublu chiar!...
-Nu... Adica da... Dar nu stiu ce se intampla...
-Eu stiu! De parca nu-mi era de ajuns una, acum am doua tu!! Shuuuuuuuu! Dispari vis urat! facu Natasha alungand ceva innexistent.
-Chiar asa de rau e? zise Erin un pic dezamagita. Asculta-ma cu atentie! Iti jur ca nu visezi, iar daca tu nu visezi, atunci nici eu si asta e cu adevarat ciudat...
-Zau? o intrerupse Natasha.
-Asta d-aici... sunt eu? Adica nu sunt eu... Eu sunt in locul ei... Ai observat ceva diferit la ea?
-Sigur, rase Natasha fara sa-i vina a crede.
-Vorbesc serios! striga Erin, suparata ...Ia, ssssst!....
-Ce-i? intreba Natasha temator.