V..(parca)

Nu mai primi nici un raspuns caci Erin incepu sa vada totul in alb si negru si Natasha piere intr-un fum gros, apoi aude vocea nervoasa a lui Yukari.
-Ti-am spus sa nu lasi pe nimeni inauntru!...
Erin clipeste rapid de cateva ori ca si cand i-ar fi intrat ceva in ochi, si revine in cort unde Sha'im tocmai intra acompaniat de pustanul care avea datoria sa pazeasca si sa se asigure ca nimeni nu ii va deranja.
-Am incercat sa-i spun da' nu m-a ascultat... se apara copilul.
Yukari ii face semn sa plece, apoi continua suparat, catre Sha'im:
-Si tu? Ce-i cu tine? Nu sti ce se poate intampla daca... se opreste cand o vede pe Erin ca se pregatea sa se ridice. O ia de mana si o ajuta, privind-o cercetator si putin ingrijorat, ceea ce lui Erin i se pare cam deplasat.
-Multumesc dar nu era ne...ce...sar... , se opri ea cand vazu ca Yukari nu o slabea din ochi. Isi controleaza fata cu mana, apoi incearca sa destinda atmosfera zambind timid:
-Ce-i? Am muci pe fata?
Yukari nu se astepta la o astfel de intrebare caraghioasa si se chinui sa isi ascunda zambetul adoptand o figura grava:
-Nu... n-ai nimic... Cum te simti?
-Mai confuza decat niciodata, dar in rest bine... raspunse ea sincer.
Yukari clatina din cap si ii arunca priviri dojenitoare lui Sha'im care se prefacu ca nu le observa.
-Pot sa plec daca nu mai aveti nevoie de mine? intreba Erin nerabdatoare sa scape de privirile insistente ale lui Sha'im.
-Da, sigur... ii raspunse Yukari resemnat, apoi il invita pe Sha'im langa el.
Erin pleca, asa cum zisese, mult mai confuza si convinsa ca ceva se intampla, dar in acelas timp era pe punctul de a se resemna si ea si de a se bucura de schimbarea asta. Se intoarse si ii privi pe cei doi, so ochii i se oprira asupra lui Sha'im. Se pierdu admirandu-i spatele perfect drept si scorpionul care parea viu ori de cate ori el facea vreo miscare. Ca barbat, nu era chiar genul ei, dar ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place... Cateva ganduri nebunesti o facura sa zambeasca vinovat. Dar pana aici cu ele caci Yukari o observa si dupa ce ii ordona din priviri sa plece, trase usa si se inchisera inauntru, asa ca Erin se intoarse la ale ei si isi vazu in continuare de drum.
Cel putin incerca; dupa doi pasi se cocneste de unul dintre englezi, care iesise la o plimbare nevinovata prin sat.Erin il privi repede, in ansamblu, fara sa fie prea impresionata de ochii lui albastrii care pareau destul de sinceri, ca si fata lui moale, dar totusi privirea sa o irita.
-Oho... ai grija! zise George prinzand-o usor de umeri.
-Da, mersi, replica ea deranjata. Ce te uiti asa la mine? intreba cand vazu ca
era imposibil de scapat din privirile lui.
Nu primi nici un raspuns si nici nu il facu sa inceteze asa ca se hotari sa il
enerveze si ea.
-Sti, chiar auzisem despre voi... albii...
-Ce? zambi el crezand ca e ceva de bine.
-Ca ati fi toti niste mari prosti, spuse ea sec.
George nu se astepta la raspunsul acesta si nu stiu ce replica sa ii dea; inca
incerca sa inteleaga ce facuse de o suparase asa rau. Erin l-ar fi lasat acolo
sa rumege in liniste afirmatia, dar se hotari sa afle adevaratul motiv pentru
care venisera ei aici. Stiind ca nu va obtine nimic in felul in care incepuse,
schimba foaia:
-OK, uite, imi pare rau... ii ceru cu un gest numele care nu intarzie sa apara.
-George.
-... George... , facu o pauza pentru a rade in sinea ei de numele acesta pe
care il considera cel mai urat nume posibil, apoi continua, ...George, imi pare
rau ca te-am luat asa, dar ai putea inceta sa te mai holbezi la mine?
-Imi... pare rau..., spuse realizand si el ce facea.
-Asa, zambi ea dupa ce George isi muta privirea spre padurea si muntii care o
inconjurau, admirandu-i sincer.
-Frumos, nu-i asa? intreba Erin urmarindu-i privirea.
El incuviinta apoi se intoarse catre ea:
-Vorbesti foarte bine engleza. Cum se face? Ai intalnit multi englezi?
Erin il invita la o plimbare, din priviri. El o urma si isi continuara discutia
admirand imprejurimile.
-Nu prea, clatina ea din cap.Majoritatea renunta cand vad piscurile alea
inalte. ...Ceea ce ma face sa nu imi pot abtine o intrebare: cum "v-ati
pierdut" voi tocmai p-aici?
George intelese foarte bine intrbarea si ceva il facu sa se simta obligat cu o
explicatie pe care insa incerca sa o evite.
-Nu semeni deloc cu femeile de aici, stii?
-Da, pai ce sa-i faci? Viata e plina de surprize. Deci, raspunsul meu? nu il
lasa ea sa se eschiveze.
George zambi incurcat si isi cauta cuvintele pentru cateva momente.
-Calatoream spre vest, dincolo de munti, incepu el aratand in directia
respectiva, dar am fost pradati... de doua ori...
Erin se incrunta si el completa repede:
-Nu, nu de voi!... Erau albi...
Urma o pauza scurta, apoi contiua:
-Ma rog, in cele din urma am ramas decat cu caii si nu stiu pe ce carare am
apucat si ne-am trezit ratacind prin padurea asta... Un accident ne-a obligat
sa-i impuscam si de cateva zile hoineream de bezmetici pana cand ne-ai salvat
tu...
Erin o observa cu coada ochiului pe englezoaica, care imediat ce ii vede, se ia
dupa ei, asa ca il intrerupse pe George in momentul in care fu sigura ca ii poate auzi si ea:
-Ce te face sa crezi ca v-am salvat? Poate ca avem nevoie de ceva sacrificii
umane...
George tacu imediat, iar femeia nu se lasa impresionata de aceasta "poveste de adormit copiii" cum o numi in gand, si il prinse de mana, impingand-o pe Erin.
-Si tu cine ai mai fi? Marele sef sau ce? Nu crezi ca esti cam bagacioasa,
domnisorico?
Eri zambi indulgent, ceea ce o enerva si mai mult pe femeie.
-Si tu? Ce trebuie sa ii dai atatea explicatii? se ratoi ea la George.
-Tasha..., incerca el sa o opreasca inainte de a apuca sa spuna cine stie ce
prostie pe care sa o regrete mai tarziu.
Erin o priveste adanc in ochi si o striga pe nume. Tasha o priveste cu dispret
dar Erin nu mai astepta replica si le facu "pa-pa" apoi se indeparta
agale, ignorand cu desavarsire orice comentariu. Pentru ca nu era atenta pe
unde mergea, se ciocneste iarasi de cineva. Vrea sa ii adreseze cateva ocari dar cand isi ridica privirea, il vede pe Kumi si se calmeaza instant.
-Au, scuze!
-Nu-i nimic, zise el bland si o urma, apoi o intreba nerabdator, Deci, cum a
fost?
-Ce sa fie? intreba ea fara sa ii inteleaga privirea.
-Cu viziunea! Ce-ai vazut?
-Cu ce aia? A.... da.... Pai, cam nimic, ca m-au intrerupt.
Toata lumea stia ca atunci cand intrai in transa nu trebuia sa fii cu nici un
chip deranjat si Kumi se cutremura un pic, dar nu mai comenta pentru ca simti
intentia lui Erin de a evita aceasta discutie. Facura o pauza in care il urmarira pe unul dintre englezi pana ce acesta intra intr-o coliba.
-E adevarat? intreba el fara sa isi ia ochii de la coliba.
-Ce?
-Ca tu i-ai adus aici.
-Da, raspunse ea sec.
-De ce?
-De ce nu? il intrerupse ea.
Yukari iesi din cort si o cauta din priviri pe Erin. Clatina suparat din cap
cand o vazu in compania lui Kumi si se uita cu coada ochiului la Sha'im care statea nemiscat in cort. Rasufla linistit ca nu a vazut-o si el si o striga. Erin nu ii raspunse pentru ca uita deja ca ea era Keen Ya si oricum il considera mai mult un sunet de decor.
-Esti certata cu tatal tau? o intreba Kumi cand vazu ca ea nu schita nici o miscare, desi se auzea destul de clar cand Yukari o striga.
-Cu cine? se mira ea si ii urmari privirea. Ramase cu gura deschisa cand il vazu pe "tata".
"El e tatal meu?" intreba ea fara sa isi dea seama ca vorbea, nu gandea.
-Poftim?... intreba mirat Kumi.
-Nu, nimic. Nu ma lua in seama, zise ea pe masura ce se indeparta.
Se opreste in fata lui Yukari care o prinde de mana si o trage in cort. Sha'im ii priveste victorios, acea privire pe care Erin deja incepuse sa o urasca. Se aseza in fata lui fara sa ii adreseze vr-un cuvant, prefacandu-se ca nu era catusi de putin deranjata de prezenta lui. Dar nu tinu mult figura caci afla in curand de ce fusese chemata si pricepu in sfarsit ce era cu privirea lui Sha'im.
-Keen Ya, incepu Yukari, am vorbit si am hotarat ca nunta sa...
Cand aude cuvantul "nunta", Erin simte cum i se ridica parul de pe ceafa si sare in picioare, tipand:
-Ho! Ho! Hoooo!... Nunta? Ce nunta? A cui?! intreba ea ignorandul total pe Sha'im.
Sha'im nu este deloc impresionat de reactia, dar Yukari, da. Acesta nu era un comportament demn de fata lui. Se ridica si el foarte suparat ca fusese facut de ras tocmai in fata lui Sha'im, care putea avea cea mai dezgustatoare privire cand se dovedea ca avea dreptate, si o prinde de brat abtinandu-se sa nu tipe cat il tineau plamanii:
-Keen Ya, ce-nseamna asta?! Te porti ca un copil! Inceteaza chiar acum!
Nici in ruptul capului Erin nu vru nici in ruptul capului sa il asculte si incerca sa plece, de fapt ar fi reusit daca Yukari nu o tinea bine. Sha'im se ridica fara graba.
-Credeam ca totul era pregatit.
-Chiar era! rabufni Yukari mai mult in interior.
-Nu vreau sa te fortez, Yukari, dar avem nevoie de ceva oficial daca nu vrei ca
razboiul sa izbugneasca din nou, zise Sha'im calm, apasand pe "oficial".
Erin abia ce se mai calmase, cand o ia de la capat. Se elibereaza din stramtoarea lui Yukari si avand in gand sa fuga cu prima ocazie, se aseza in dreptul usii.
-Stati asa! Nunta! Razboi! Ce nunta depinde de un razboi? Ce razboi depinde de
o nunta?! intreba Erin incercand sa sensibilizeze in vr-un fel cele doua statui
de piatra din fata ei.
-Keen Ya, sa nu-ndraznesti... zise Yukari printre dinti.
-Vezi, exact d-asta nu trebuie sa discuti afaceri cu femeile, replica sfidator
Sha'im.
-Acum sunt o afacere?! il strapunse ea cu privirea pe Yukari care incepuse deja
sa fiarba.
-Gandeste-te bine, Yukari! Maine dimineata va veni tatal meu sa discutati. Ii
spui atunci ce ati hotarat.
Yukari nu ii mai putu raspunde; nu isi gasea cuvintele pentru a sterge o astfel
de rusine. Daca ar fi fost dupa el, nici nu s-ar mai fi deranjat sa il mai caute, dar viata tuturor depindea de asta; erau prea putini ca sa treaca prin doua razboaie
singuri. Stia ca ii cerea un sacrificiu mult prea mare, dar se consola cu gandul ca era pentru binele tuturor; in plus luptase prea mult pentru statutul lui si nu se putea impiedica de capriciile unei femei. Pentru a nu ii da o satisfactie si mai mare, astepta pana ce Sha'im iesi, apoi o prinse de mana pe Erin si fara nici un alt advertisment, o tranti la pamant cu o singura palma; nu ii lasa timp de a reactiona si o ridica zdruncinand-o zdravan.
-Cum indrasnesti sa imi faci asta?! racni el.
Erin fiind luata prin surprindere, nu apuca sa faca ceva, nici macar nu apuca sa inteleaga ce tocmai se intamplase; il privea pur si simplu cu ochii mari, nedumeriti.
Yukari se mai calma cand ii vazu privirea pierduta, si continua pe un ton dur:
-Ce-nseamna asta? Ai fost d-acord!! Un lider nu se schimba dupa o zi pe alta!! ... Iti imaginezi ca daca esti fiica mea poti sa faci ce vrei?! Te crezi mai importanta decat oamenii tai? Nu esti!! ... o priveste iar si cand ii vazu ochii inlacrimati se mai domoli.
-Asta e viata noastra, Keen Ya, continua el. Noi nu alegem... nu avem cum... nu
avem voie. Noi ii conducem pe ei. Facem totul pentru ei! ...chiar si sacrificii.
Imi pare rau, dar te vei casatorii cu Sha'im peste doua apusuri.
Erin era prea nervoasa ca sa mai vorbeasca; il privea fix si isi repeta itr-una
in sinea ei "Stai calma, stai calma, stai calma". Era pentru prima data cand cineva o lovise; lacrimile ii disparusera si in locul lor aparu o privire taioasa. Dupa ce Yukari termina de vorbit, isi retrase bratul din mana lui si fara nici un alt cuvant iesi din cort, lasandu-l sa o priveasca, uimit.
Se razbuna pe o sarmana piatra pe care o lovi cu putere si o trimese la cativa metrii, exact in dreptul unuia dintre englezi pe care ea, insa, nu il observa; era prea ocupata cu bombanitul.
-"Crezi ca daca esti fiica mea" il imita in batjocura. Sunt fiica unui mare rahat! "Nu esti mai importanta decat oamenii tai"... Ba ete ca sunt! , striga ea sub privirile nedumerite ale trecatorilor, si ajunse din cativa pasi la capatul satului. Se roti pe loc incercand sa isi dea seama care era cortul ei, dar nu reusi.
Englezul pe care aproape il lovise cu piatra era cel care fusese tinut cu arma
la gat, cel care se luptase cel mai aprig cu oamenii lui Sha'im. Avea niste
ochi albastrii intepatori, era vesnic aranjat de parca atunci l-ai fiscos din
cutie si incerca intotdeauna sa aiba aerul unui om superior, crezandu-se un
lord. Fizicul il ajuta destul de bine, dar i se citea rautatea pe chip. Dupa ce
piatra se oprise dincolo de el, se indrepta glont spre Erin pe care o gaseste
vorbind singura, si o intreba usor batjocoritor:
-Chestia asta o faceti toti sau numai tu?
-Numai eu. De ce, te deranjeaza? raspunse Erin enervata de interventia lui.
In acest timp, Tasha, care fusese la o mica plimbare prin padure, ii zareste de
la departare. Cunoscandu-l prea bine vrea sa vada pana unde ajunge si de data
aceasta, asa ca decise sa nu ii deranjeze, ci sa se mentina la distanta.
"Of, Frank", zambi ea si se apropie de ai, atat cat sa ii auda, asigurandu-se insa ca nu o vad.
-Nu, chiar deloc, ii raspunse Frannk lui Erin, privind-o cu pofta. Stii, mi va
imaginam altfel. Mult mai primitivi..., continua el fara sa ii scada pofta.
-Esti aici decat de-o zi. Mai da-ne timp, ii raspunse Erin sec, fara sa il
priveasca.
-Oh, sarcasm..., zambi el multumit. Imi place, o mangaie usor pe fata, ceea ce
o facu pe Erin sa arunce flacari din priviri.
-Nu semeni cu femeile de p-aici, stii?
-Mi s-a mai spus, ii raspunse rece, dandu-i mana la o parte. Mai ai si altceva
sa imi spui? Nu? Bun!... , spuse ea cand nu primi nici un raspuns. Incerca sa
plece, dar dupa numai un pas, Frank o apuca de brat si din doua miscari o lipi
de unul din copacii de langa ei. Erin, deloc miscata, statu cuminte acolo, fara
sa incerce absolut nimi, si zise plictisita:
-Nu-mi spune, acum o sa-mi arati cat esti de barbat.
Frank pregateste un raspuns, dar nu mai apuca sa il dea, caci erin il surprinde
si inverseaza rolurile: acum el statea proptit de copac si ea il tinea acolo, cu
o mana de gat.
-De ce tii mortis sa ma faci sa regret? Crezi ca dupa ce v-am salvat imi e greu
sa va si infund?
Frank o prinse de mana, dar decat atat apuca sa faca, caci Erin il linisti cu o
lovitura sub centura, apoi il lasa sa ingenuncheze in fata ei. Il apuca de par,
se apleca pana la el si ii sopti la ureche:
-Ma dezamagiti, domnule. Ar trebui sa stiti mai bine ca nu trebuie sa ataci pe
un pamant strain. Nu se stie niciodata peste ce puteti da.
Prea nervos sa ii mai raspunda, Frank o lasa sa se piarda dupa tufisurile ce
duceau in padure. Loveste cu pumnul in paman, apoi se ridica nervos.
Tasha considera ca e momentul sa iasa din ascunzatoare si se repede sa il
ajute. Sperand ca totusi poate nu a vazut ce s-a intamplat, evita raspunsul la
intrebarea ei, dar ii spune ca deja nu mai suporta.
-Ce nu mai suporti, il intrerupse ea, locul sau oamenii? intreba insinuant.
Frank intelese ca, din pacate, vazuse totul si se gandi ca nu are rost sa o
minta.
-Ei bine, asta se poate aranja... destul de repede, daca ma gandesc bine,
raspunse Tasha, cu o sclipire in ochi.
-Ce vrei sa spui? intreba el, in timp ce se indreptau spre coliba lui.
-Lasa-ma pe mine sa ma ocup de asta. Tu doar asigura-te ca nu esti... ca nu VOM
fi vazuti ca o amenintare pentru ei. Poti sa faci asta? intreba ea privindu-l cu
siretenie.
El ii raspunse cu un sarut, pe care ea nu il gasi tocmai placut, dar nu il
respinse.
Erin orbecaia prin padurea prea deasa care nu permitea lunii sa lumineze deloc."Ce naiba o fi in capul meu?" se certa in sinea ei. "Singura in padure! Noaptea!!" continua ea. Un sunet sinistru o facu sa se opreasca brusc - un lup flamand isi chema haita la ospat. Inlemni. Nu stia ce sa faca, nu fusese niciodata in aceasta situatie; ea era fata de oras; vazuse padurea decat in filme sau poze, cat despre lupi... Solutia salvatoare vine odata cu strigatul corbului care trece exact pe deasupra capului ei si o tranteste in fund, dupa ce ii raspunde si ea cu un tipat si o injuratura. Il urmareste cu privirea si mult mai in fata vede o luminita mica. Frica o face sa porneasca intr-acolo si in cateva clipe ajunge destul de aproape ca sa vada un mic foc si pe Kumi langa el. Focul ii lumina fata intr-un mod fermecator chipul extrem de concentrat, dar inexplicabil de relaxat. Erin zambeste si se apropie
cu pasti inceti. Il priveste cum impleteste trei panglici de piele intoarsa cu
doua pene de corb si un corn al abundentei.
Tresare si isi duce mana la gat: nu mai avea colierul pe care si-l confectionase pe plaja.
-Buna!, se aseaza langa el.
Kumi ii zambeste timid.
-Ce faci? intreba ea , dar imediat zambi incurcata cand realiza ca intrebarea
nu isi avea rostul... doar il privea ce facea.
Kumi zambeste si leaga ultimul nod.
-Pentru cine e? intreba ea timid, fara sa isi ia mana de la gat.
-Pentru nimeni anume, se grabi el sa spuna, incurcat, ca si cand l-ar fi prins
in flagrant.
-Atunci... poti sa mi-l dai mie?
-S... sigur, rasunse Kumi rosind.
Fara alte cuvinte care ar fi fost de prisos oricum, Erin isi ridica parul
intr-o coada si astepta cateva momente pana ce Kumi prinse curaj si intelese ca astepta sa il puna el la gat. Acum se facuse atat de liniste incat isi puteau auzi inimile unul altuia. Lumina focului palpaia jucausa pe gatul ei lasand sa se vada pielea perfecta, catifelata. Nu rezista vrajii si Kumi se trezeste mangaind-o usor, coborand catre umeri. Emotia se intensifica cu fiecare centimetru parcurs. Trupurile lor incepura sa se miste aproape involuntar, fara sa mai tina seama si de mintea care incerca sa traga semnale de alarma. Se privesc in ochi si Erin are acelas sentiment de pace totala ca in visul ei. Fara ca macar sa clipeasca se apropie tot mai mult, pana isi simt respiratia. Buzele abia apuca sa se atinga, tremurande, constiente ca sunt vrajite si ca nimic nu le-ar mai putea desparti odata ce au apucat sa se uneasca. Insa vraja este sfasiata in mod brutal de strigatul violent al corbului care ii face sa revina cu picioarele pe pamant si ii
desparte. Din spatele unui tufis se aud zgomote si o silueta apare. Sha'im, inarmat cu un topor isi face mana palnie pentru a vedea mai bine la deopartare.
-Cine-i acolo? intreba pe un ton asurzitor. Se apropie si se opreste brusc cand ii vedem incercand totusi din rasputeri sa nu isi arate furia care il cuprinsese.
-Ce faceti voi doi aici? Singuri..., intreba calm dar apasat.
Intelegandu-i foarte bine insinuarea, Erin ii raspunde ironic, stiind ca asta il va infuria si mai tare, si, in cazul in care nu ii vazuse, ii va da ea motive sa ii banuie.
-Insomnia asta, ce sa-i faci?
Sha'im credee ca nu ii da satisfactia sa il vada nervos si raspunde pe un ton cat putu de calm, dar Erin ii observa venele de la tample zvacnindu-i si zambi usor.
-Nu poti sa dormi? zise el. Nici eu. Ma gandesc cu nerabdare la momentul in care vei fi A MEA, ii zambi satisfacut si vru sa faca un pas mai in fata pentru a ajunge mai aproape de ea, dar ea pasi in spate.
-Mda, si eu, raspunse ea ironic dupa care se intoarse pe calcaie si se pregateste de plecare.
-Keen ya? o intrerupse Sha'im.
-Da, Maria Ta? ii raspunse ea fara a se intoarce catre el.
-Unde te duci?
-Acasa. De ce? ii repezi ea un raspuns, cam deranjata de intrebare.
-Atunci...
Simti ca ceva nu era in regula si se intoarse totusi sa il priveasca si bine a facut, caci el ridica mana si ii arata directia opusa.
-...pe acolo ar trebui sa te duci, zambi Sha'im bucuros ca avusese inca un motiv sa isi arate superioritatea.
Erin nu se misca, neavand incredere in el si isi arunca ochii la Kumi care ii incuviinta din priviri. Nu zise nimic; schimba directia si se pierdu in intunericul padurii, cu inima mai mica decat un purice.
Cum dispare din raza lor vizuala, Sha'im isi infipse mana in gatul lui Kumi si il lipi de un copac.
-Ai grija ce faci! Nu s-a nascut inca omul care sa ma faca pe mine de ras! Nici tu, nici ea! S-a-nteles? marai Sha'im printre dinti.
Ar fi vrut sa ii dea o lectie chiar atunci, dar stia ca asta ar insemna adio nunta, adio unire, adio trib.
Kumi il loveste peste mana pentru a se elibera.
-Daca nu-ti poti tine femeia langa tine, nu-i problema mea! replica curajos Kumi.
Sha'im il loveste cu un pumn care il tranteste instant la pamant, spumegand de furie. Kumi se ridica cu o iutenie iesita din comun si isi sterge firicelul de sange din coltul gurii, apoi se repede sa ii inapoieze lovitura. La el isa nu are acelas efect, de fapt nu are nici un efect, intru cat Sha'im nici macar nu se clinteste, asa ca nu mai asteapta nici un raspuns si face o intoarcere de 90 de grade, apoi o rupe la fuga; Sha/im porneste dupa el. Dupa ce se indeparteaza destul de foc, cat sa nu mai aiba vizibilitate atat de buna, Kumi evita in ultimul moment un copac pe care insa Sha'im il incaseaza din plin. Auzind bubuitura, Kumi se opreste sperand ca acesta lovitura ar fi fost de ajuns pentru a-l calma, dar se insela; Sha'im tocmai se ridica, mai greu, dar se ridica. Nu poate rezista pozitiei mult prea tentante si ii arcuieste un sut in posterior, trantindu-l inapoi cu nasul in tarana, apoi fiind constient ca daca apuca sa se ridice il linseaza, fuge fara sa se mai uite inapoi, pierzandu-se in noapte.
In acelas timp, Erin inainta cu un pas pe minut pana ce ajunge intr-un luminis micut si astfel reuseste sa vada si ea imprejurimile. Era chiar frumos felul in care lun facea frunzele sa luceasca. Ramane sa mai priveasca un pic, profitand ca toata lumea trebuia sa intre la culcare si astfel ii va fi fost mult mai usor sa gaseasca cortul gol - cortul ei.
Dintr-un tufish se aude un zgomot. Erin ofteaza si se grabeste pana acolo, crezand ca e tot Sha'im care o urmareste. Nu apuca sa se apropie de tot, caci un iepuras micut o zbugheste afara si aproape o impiedica, fugind exact printre picioarele ei. Nu are timp nici macar sa gandeasca; in clipa in care revine la pozitia normala, cineva o ia de par si o tranteste la pamant.