VIII...

-Ah, Kumi, aici erai! zise Yukari cu o voce care ar fi facut si pe cel mai neinfricat razboinic sa inghete.
Kumi reusi sa il priveasca cu un ochi si il vazu mai mare ca niciodata. Ar fi vrut sa vorbeasca, sa gaseasca macar o scuza ridicola gen "Am venit sa ii aduc apa", sa isi justifice in vr-un fel prezenta lui acolo, dar Yukari nu ii dadu timp.
-Tocmai pe tine te cautam! zise pe acelas ton.
-S-a-ntamplat ceva? Reusi Kumi intr-un final sa intrebe si porni dupa Yukari cand ochii i se obisnuira bine cu lumina.
-Nu inca, veni raspunsul dur al lui Yukari.
Amandoi intrara in cortul sau; Kumi ramase in picioare fara sa indrasneasca sa se aseze langa el.
-Te simti bine? il intreba Yukari dupa o pauza de cateva secunde care pentru Kumi trecura ca niste ani intregi, simtind ironia din glas pana in maduva oaselor.
-Putin obosit, incerca el sa il convinga.
-Sha'im mi-a spus ca te-a vazut azinoapte cu Keen Ya, zise Yukari dintr-o data sarind peste orice introducere.
-A, da? Si cand anume ne-a vazut? vru Kumi sa faca pe nevinovatul desi simtea ca daca Sha'im ar fi fost langa el in momentul acela i-ar fi luat gatul.
-Noaptea, dupa ce toata lumea era deja culcata, respunse rece Yukari apoi il privi in ochi, cercetandu-l parca in adancul sufletului, dupa care continua pe acelas ton grav: Kumi eu am mare incredere in tine...
-Si nu am de gand sa te dezamagesc, il intrerupse Kumi. O cunosc pe Keen Ya de cand eram copii; toata viata am petrecut-o alaturi de ea si pana acum nu cred ca am facut ceva gresit, reusi el sa ii vorbeasca privindu-l in ochi, sperand sa nu fi sesizat acel "pana acum" care ii scapa si continua repede: Aseara, nu stiu, cred ca era emeotinata, am vorbit un pic si atata tot...
-Asta sa zicem ca inteleg. Ceea ce nu inteleg e de ce ieseai tu din cortul ei, azi de dimineata? il sageta cu intrebarea iar Kumi de data aceasta chiar nu mai stiu ce sa zica, ochii lui prea cercetatori il facura sa uite instant minciuna penibila pe care o pregatise, dar facu tot posibilul sa isi pastreze calmul, pentru ca in fond era nevinovat. Se ruga cu disperare ca ceva sa se intample si sa il salveze in timp ce se facea tot mai mic sub privirile neinduratoare ale lui Yukari. Se pare ca cineva acolo sus chiar il iubea, caci nu peste mult timp, usa cortului se crapa si o lumina pe are o simti divina ii atinse fata inexpresiva pentru cateva secunde, dupa care isi facu aparitia un alt indian mult mai batran, cu parul alb, dar mai mare si mai impunator ca Yukari, cu o expresie foarte aspra pe chip. Kumi nu s-ar fi gandit ca va ajunge sa ii multumeasca vre-o data tocmai lui, tatalui lui Sha'im, Zarukai, pe care il vazu mai important ca un Mesia in momentul acela. Nu pierdu timpul, si desi ii era rusine, il saluta grabit apoi pleca calm, stiind ca Yukari nu il va mai putea opri acum.
Erin iesise si ea de ceva vreme si hoinarea pe acolo; cauta cu privirea orice, un lucru oricat de insignifiant la prima vedere, dar englezii nu iesisera inca la plimbare, sau nu ii vazuse ea. Trebuia sa afle care dintre ei lipseste pentru a sti daca era sau nu cazul sa isi faca griji. La un moment dat il vede pe George iesind si il striga.
-Oh, buna! incerca George sa para placut surprins. Ce mai faceti, domnisoara... era randul lui sa nu stie cum sa i se adreseze.
-Erin, raspunse ea fara sa isi dea seama, apoi se corecteaza rapid: ...Adica Keen Ya am vrut sa spun.
-Keen Ya? Ce nume frumos. Ce inseamna? incerca el sa para politicos.
-Cine stie, raspunse Erin sincer, ridicand din umeri si schimba vorba fara sa ii lase si lui loc de vreo replica. Cum se simte tipul ala? E mai bine?
-Cine, Mike? Se simte mult mai bine, multumesc. Dac-o tine tot asa, in trei-patru zile o sa putem pleca... se trezi el vorbind.
-De ce? Va grabiti? il intrerupse ea, mirosind gafa.
-Nu! Nu, deloc! se grabi el sa adauge.
-Bun, atunci! Vreau sa va invit pe TOTI la ...nunta mea, zise cu dezgust, dar isi reveni imediat.
-Nunta? Si voi faceti nunti? se mira George.
-Dupa cate vezi..., ii raspunse Erin fara sa isi ascunda dezamagirea, apoi continua vesela: Oricum nu aveti altceva de facut, nu? O sa am nevoie sa stiu cati sunteti... Parca sase, nu? taia Erin adanc in inima lui George care nu mai stiu ce sa raspunda. Se baza pe faptul ca Mike nu se simtea inca prea bine pentru a salva situatia in care se va vedea ca sunt decat cinci, dar norocul facu ca Mike sa aiba chef de aer curat si, fiindca se simti in stare, iesi un pic. Erin rase iar de nepriceperea sarmanului George cand venea vorba de minciuna, apoi il corecta.
-Deci, sase?...
Nu mai fu nevoit sa raspunda, deoarece Frank ii vazu si se indrepta spre ei, in primul rand curios de ce George mai era inca acolo, cand lui i se spusese ca fusese trimes in recunoastere, dar si pentru ca nu vroia sa ii dea lui Erin satisfactia victoriei.
-Buna dimineata! zise el cu pofta de viata atingand-o pe Erin pe umar si zambindu-i dupa ce ea sari il laturi.
-Aa! 'Neata Frankie! raspunse Erin care dadu impresia ca era chiar bucura sa il vada, ceea ce il dezarma. Ea il lua de mana badajata pentru a da noroc, chipurile, dar era de fapt un mod de a ii da de inteles ca nu a uitat nimic. Cand el isi retrage mana fara prea mare caz, o dezamageste, si ca sa se asigure ca mai multa lume i-a observat bandajul, vorbeste pe un ton ceva mai tare.
-Ce ai patit la manuta?
-Nimic. O prostie, raspunse Frank zambind.
Tasha isi face si ea aparitia cu un mare zambet pe fata, dar cand il vede pe George, i se sterge brusc. Acesta o atentioneaza cu privirea si ea adopta rapid acelas aer vesel, dar era prea tarziu, Erin observase totul, insa isi continua jocul.
-Domnisoara Taylor! Nu prea sunteti matinala! rase Erin de fata Tashei care ramase uimita cand vazu ca ii stia numele.
-Adevarat, reusi ea sa zica, apoi continua: Dar nu este drept. Dumneavostra imi stiti numele, insa eu nu...
Erin o intrerupe, facandu-se ca nu o aude: il ia de umeri pe Frank si il priveste in ochi.
-Frankie, du-te si aduna-i pe toti ai tai si hai sa mancam. Inclusiv pe Miki, care se plimba p-aici, da? il impinse fara sa ii mai dea ocazia sa o consulte macar din priviri pe Tasha, pe care o lua apoi de brat, ca si pe George si ii trage dupa ea.
-Unde v-ar placea sa luati pranzul? In aer liber sau...
-E o zi mult prea frumoasa ca sa stam inchisi... intr-o cocioaba, se grabi Tasha sa vorbeasca.
-Chiar e! zambi Erin.
Mai facura cativa pasi pana in mijlocul unui camp minunat, cu iarba noua si cateva floricele presarate pe ici pe colo, apoi ii invita sa ia loc.
-Unde? intreba Tasha uitandu-se cu un fel de teama in jur.
-Aici! ii raspunse Erin apucand-o de maini si tragand-o in jos pe iarba, apoi ii ordona si lui George sa se aseze langa sora lui, pe acelas ton pe care ii dai unui catelus o comanda. Multumita ca le-a inchis gura, se uita in jur si ii zareste si pe ceilalti.
-Frankie, Johnny, Miki, veniti, veniti! striga dupa ei. Luati loc.
-De unde-mi sti numele? intreba mirat Mike care nu prea avusese tangente cu lumea satului pana acum si nu stia cum stateau lucrurile.
-E de datoria mea sa stiu totul, zambi Erin indulgent. Ii numara si remarca lipsa lui Jake dar nu zise nimic, nu vroia sa faca publica problema intrucat ii considera vinovati decat pe Tasha, George si "englezul lipsa", pe ceilalti excluzandu-i de pe lista de suspecti - Frank si John fusesera ocupati cu ea in seara aceea si Mike fusese pazit non-stop de unul din oamenii ei, desi daca se gandea mai bine, poate Frank chiar asta vrusese, sa o tina ocupata pana reuseau ceilalti doi sa fuga; oricum avea de gand sa afle, dar nu asa si nu acum, iar pana una-alta decide sa isi continue jocul inceput.
-Sunteti toti, da? se amuza pe seama fetelor Tashei si a lui George care se luminara cand crezura ca nu a sesizat lipsa. Buuuuun!... Imi pare nespus de rau sa va anunt, ca, din pacate, astazi nu vom putea servi specialitatea noastra, care este intr-adevar foarte delicioasa, dar foarte-foarte rara din cauza muntilor care ne-nconjoara, vorbi Erin foarte serios.
-Oh, aveti si specialitati culinare! Da' avansati mai sunteti! adauga cu ironie Frank.
-Facem si noi tot ce putem, raspunse Erin vesela.
-Si... despre ce e vorba? Ce ar fi fost asta? intreba Mike, sincer.
-Nu stiu de ce voi strainii insistati in a o numi carne de om..., ii privi ea cu ochi reci si impersonali, desi in sinea ei hohotea de ras, in timp ce saracii englezi se albira ca varul si amutira nestiind ce sa mai creada - nu stiau prea multe despre indieni, sau adevarul fusese mult distorsionat pana la ei, asa ca in ceea ce-i privea, puteau fi chiar si canibali. Insa rasul cristalin al lui Kumi ii salva cand ajunse in spatele ei.Erin se intoarse sa il priveasca si ii facu semn sa nu mai rada. Tacu dar si el ii arata sa taca, pentru ca Yukari venea acompaniat de Zarukai.
-Saracii de ei ce fete au, sopti Kumi.
-Aha, si pun pariu ca acum noi hotaram reteta dupa care sa-i gatim, asa ca linge-te si tu pe bot sau ceva de genu, rase Erin, apoi se uita peste umarul lui. Cine-i? "Marele Alb" al alora?
-Al cui? nu intelese Kumi.
-A lu' steroidu' ala micut, logodnicul meu, zise Erin in bataie de joc.
-Daca ma intrebi daca e tatal lui Sha'im, da, el e, ii raspunse el soptind caci ei se apropiau tot mai mult. A venit sa sarbatoreasca logodna voastra...
-Zau? il intrerupse ea. Fara mire?
Nu apuca sa ii mai raspunda pentru ca trebuira sa se intoarca catre ei cand Yukari ii striga, sperand sa nu dea de banuit si la altii. Ca un barbat nevinovat ce se chinuia sa para, Kumi porni catre ei, dar Erin il prinse de mana soptind:
-Aseara... habar n-aveam ca vorbesti asa bine engleza... ii aminti ea despre discutia cu George.
-Ba da, stiai. Eu te-am invatat si pe tine, ii raspunse el in graba si fugi in intampinarea lui Yukari. Erin il privi mirata, intrebandu-se daca nu cumva a facut o gafa prea mare, apoi il urma. Intinse mana sa il atinga dar glasul lui Yukari o fulgera.
-Keen Ya, el este Zarukai, seful tribului Karoka, si tatal lui Sha'im, accentuandu-i functia.
Erin intelese ca se astepta la ceva anume cand il vazu cat de mandru dar totusi atat de inpersonal o studia din cap pana-n picioare. Nu stia cum se salutau indienii, mai cu seama o femeie pe un barbat, asa ca inclina usor capul in semn de respect, ceea ce il facu pe Yukari sa isi dea ochii peste cap si pe Kumi sa zambeasca.
-Deci ea e Keen Ya. Hmm... nu e deloc cum mi-a descris-o Sha'im, zise Zarukai pe un ton deloc impresionat.
Yukari pregati un raspuns dar nu avu ocazia sa il dea, caci Zarukai ii zari pe englezii adunati acolo, care priveau fara a scoate un sunet.
-Deci ei sunt fetele palide ppentru care a indrasnit sa-l infrunte?... Fata mi se pare cunoscuta, zise el dupa ce ii analiza cu atentie, apoi se aseza langa ei dupa ce Yukari ii ceru permisiunea sa ia masa impreuna, nu atat ca ar fi avut nevoie de acordul lui, ci pentru ca intotdeauna ii placuse sa fie o gazda buna. Ca sa nu observe si altcineva privirile dintre Kumi si Erin, ii trimete sa aranjeze cele necesare pentru pranz.
Dupa ce e indepartara destul de mult cat sa nu mai fie vazuti, Erin il loveste peste cap pe Kumi care sari cat colo.
-Au!! Ce-i??
-Mersi ca m-ai ajutat! Marele zambaret! ii raspunse ea incercand sa para suparata.
-Scuze, dar erai mult prea haioasa, rase el incurajat de zambetul din coltul gurii a lui Erin.
Ea il mai lovi o data si bufni in ras cand el o imita. Incerca sa il mai atinga de cateva ori dar el o lua la fuga; porni si ea dupa el si, cum alergau ei asa, neatenti la cei din jur, Kumi se opreste in bratele lui Sha'im, iar Erin il impinge mai bine, facandu-l sa ii cada iar in brate tocmai dupa ce se redresese; isi inghiti veselia, lucru care il face si ea, desi nu isi poate ascunde zambetul, sau nu vrea; se pune pe picioare apoi il trage si pe el.
-Oh, Sha'im, taticu' tau e deja acolo..., mustaci ea.
Kumi bufni in ras dar si-l retinu iar la vederea privirii de foc a lui Sha'im care era inca o data cat el.
-Si voi? Ce-i cu fericirea asta? intreba Sha'im calm. Unde va grabiti asa?
-Sa luam d-ale gurii, zambi Erin. Mancare omule, mancare! explica ea cand vazu ca Sha'im nu mai schita nici un gest si crezu ca nu a inteles despre ce vorbea.
-Si sunteti asa fericiti ca serviti pe altii? intreba Sha'im ironic.
-Dar avem toate motivele sa fim fericiti, raspunse ea. Nu? Adica, sti tu, cand inchei o AFACERE buna, cum e nunta in cazul de fata, esti fericit de cele mai multe ori, vorbi ea pe un ton vesel, gesticuland larg, desi Sha'im o tinea de mana, si miscandu-se de pe calcaie pe varfuri si inapoi.
-In cazul asta, cum tu esti fericita ca te mariti si el ca serveste, spuse uitandu-se in ochii lui Kumi, sa-l lasam sa-si faca placerea; o trage de mana cu mai multa usurita decat se astepta. De fapt chiar credea ca va opune rezistenta, dar se bloca cand o vazu mergand calm in urma lui, asa ca isi relua repede drumul...
Un alt plan tocmai se tesea in mintea lui Erin... Se opresc in fata lui Yukari care se bucura nespus cand o vazu tinandu-l de mana. Sha'im se aseza langa Zarukai , iar ea nimereste tocmai intre el si Frank.
-Perfect! Exact intre barbatii pe care-i iubesc mai mult! sopti Erin stiind ca Sha'im nu o va intelege, si asa se si intampla, ba chiar mai mult, o ignora total.
-Ce sa-i faci? Asa-i viata: cin' s-aseamana s-aduna, ii sopti Frank. Aa! Apropo! Sa vi sa-ti iei ceva ce a ramas la mine.
-Daca e la tine, pastreaza-l! il repezi Erin si Zarukai ii observa.
-Oh, sigur! raspunse Erin vesela pentru a demonstra ca nu ascundea nimic. Domnul zicea ca-i un mare prost, ca i-ar placea si lui sa fie ca noi, sa traiasca in armonie cu natura...
-Sigur..., o intrerupse Zarukai care nu-si putea lua ochii de la Tasha.
-Eu una il cred la faza ca-i prost. Numai priviti-i fata, rase Erin fericita ca si ceilalti au gustat gluma.
-Ce-i asa haios? intreba Frank simtind ca de el se rade.
-Tu, ii raspunse Erin sincera.
Aparu si Kumi insotit de cateva femei si amenajara locul pentru masa, cu bucate care mai de care mai aratoase si apetisante. Dupa ce terminara de mancat, Sha'im nu mai astepta nici un moment si o ridica pe Erin, tinand-o de brat de parca ar fi fost o papusa de paie, caci nici ea nu se impotrivi deloc, ceea ce il enerva putin dar nu avea de gand sa renunte.
-Pe noi ne scuzati acum dar cum e normal...
-Sigur! Puteti pleca, copii! ii ghici intentia tatal sau si le facu semn cu mana.
-Eu totusi as vrea sa... sau poate nu, renunta cand Sha'im o stranse sugestiv de brat.
Yukari isi da si el acordul si pleaca amandoi - el mandru si ea fara sa se zbata, ca un mielusel impacat cu soarta lui. Ajunsi departe in padure Sha'im se schimba la fata, din barbatul mandru devine unul... fumegand. O lipeste de un copac mai mult izbind-o, apoi isi trecu mainile de-o parte si de alta a capului ei si o priveste adanc in ochi, inspirand teama.
-Uau, da' stiu ca esti viteaz..., incerca Erin sa para relaxata. S-acum?
-Dac-ai fi barbat te-as face sa intelegi ca nimeni nu-si bate joc de mine!
-Sti, asta cred ca e unul din complexele tale. Vrei sa vorbim despre asta?... isi inghiti cuvintele cand Sha'im lovi copacul cu pumnul exact in dreptul ei, atat de aproape incat putu vedea aschii sarind. Ii lua barbia intre degete si se simti tare mandru cand vazu teama din ochii ei; o saruta cu forta dar nu dura mult si Erin isi folosi lovitura ei preferata - sub centura- pentru a se elibera. Stiind ca nu are nici o sansa asupra lui, vru sa fuga, dar din nou lovitura se dovedeste a nu fi avut efect prea mare si el o prinde de mana, o intoarce violent cu fata si ridica mana sa o loveasca dar se opreste.
-Oh, ce s-a-ntamplat? Nu poti lovi o femeie? incerca ea sa se dea mare desi groaza i se citea in ochi.
-Nu. Faptul ca esti femeie nu re importanta pentru mine, raspunse el sincer in timp ce ii aranja parul si hainele.
"Speram si eu" se citea in ochii ei ceea ce il facu sa zambeasca multumit.
-Vezi tu, continua el, trebuie sa ramai asa pana la nunta.
-Asa cum? Intreaga?
-Da, intreaga, o imbratisa si dupa ce o saruta inca o data cu forta, o impinse la pamant si pleca.
Erin ramase acolo, intinsa, pana ce in fata ochilor ii aparu o pereche de pantofi. Privi in sus si ofta cand il vazu pe Frank razand.
-Of, mai-mai... Nu prea ai noroc la barbati, nu? rase el asezandu-se in fund.
-Mda..., se ridica si ea langa el. Nu stiu ce e cu mine. Numai ciudatii se pare ca sunt atrasi de mine in ultima vreme, zise ea ironic. Dar cred ca tu ma-ntelegi cel ai bine, nu? Nici tu nu esti tocmai un magnet pentru femei.
-Din contra, daca vrei sa sti, sunt un barbat foarte dorit, rase el.
-Si atunci ce nevoie ai sa violezi indience? ii zambi Erin sincer, cu intelegere, apoi se ridica si ii intinse mana. Desi era uimit pana in adancul sufletului, el o apuca de mana si se ridica, apoi, dintr-o data Erin il loveste in fata, cu atata sete incat il tranteste inapoi la pamant.
-Si acolo sa ramai, creatura perversa!! ii striga Erin frecandu-si de zor mana, apoi se pierdu repede dupa copaci.
Frank se dezmetici destul de repede, dar nu in de-ajuns cat sa o prinda; se uita dupa ea nervos ca avusese incredere si nu profitase de momentul in care o gasise intinsa pe jos. Se uita spre cer parca cerand explicatii si auzi croncanitul unor ciori; cerceta rapid si le vazu rotindu-se in jurul unui copac, facand zarva mare. Alerga pana la copac si se opri brusc, cu piciorul in aer, zambind - un pui cazuse din cuib; il lua si fugi cu el.
La lasarea serii, Erin renunta sa il mi caute pe Kumi care era de negasit; nu mai avea chef nici sa se ia de George pe care il tot vazu prin sat. Simtea ca ceva se apropia; nu stia daca era vorba de imineta sa nunta sau ceva mai important; nu vroia sa creada ca ii era frica de Sha'im, desi trebuia sa recunoasca ca fizic, nu avea nici cea mai mica sansa imporiva lui, asa ca trebuia sa isi schimbe strategia. Ii trecu prin minte la un moment dat ca era cam suspect faptul ca nici Kumi, nici Sha'im nu erau de gasit, dar invatase sa aiba incredere in corbul care o anunta intotdeauna de ceva rau, asa ca renunta repede la gandul acesta. Se indrepta plictisita spre cortul ei, intra si il cerceta din priviri, mai mult din obisnuinta. Lasase "patul" intins si camasa de noapte aruncata peste el; se schimba, isi strange parul in varful capului si trage patura pentru a se aseza, dar doua lacrimi fierbinti ii brazdeaza fata indurerata.