Cartea de limba romana a zburat cat-colo sub acompaniamentul unui oftat din adancul inimii care ar fi cutremurat pana si pe cel mai neinduplecat om.
-Doua saptamani... doua saptamani!! se auzi un glas subtire de undeva de sub un morman imens de caiete mari si mici.
Caietele au prins viata si au pornit si ele in cautarea manualului, intalnindu-se intr-un final toate pe podeaua proaspat curatata. Doi ochi mari, caprui, se aruncara pe fereastra in cautarea ... a ceva dar soarele dogorator nu a reusit decat sa ii faca sa se inchida brusc, urmati de inca o manifestare vocala a regretului.
-Hai, Cris! Poti s-o faci! Doua saptamani si gata! Apoi vei fi libera ca pasarea cerului..., mustaci ea adunandu-si parul intr-un coc micut, in varful capului. Ofta din nou. Apuca cu piciorul stang cartea de pe podea, chinuindu-se ceva pana o prinse in maini si o rasfoi plictisita.
-Dar de ce e atat de cald?! se planse cu voce stinsa, rotindu-si ochii prin camera. Nemultumirea i se transforma dintr-o data intr-un zambet tacut. De pe peretii camerei un baiat parea ca o urmareste discret, ceea ce o facuse sa zambeasca asa. Nu erau multe pozele cu el, doar in fata si in jurul calculatorului, dar de cate ori le zarea, simtea cum inima ii tresarea plina de emotie si o umplea de energie.
-Nu! facu ea hotarat apoi incepu sa citeasca cu voce tare din manualul de limba romana pana cand refrenul vesel din telefon o facu sa tresara. "Ringga ringga ring ringga ga tun..." continua telefonul sa cante.
-Aish!..., isi arunca ochii peste cap. Ce mai vrea ?... Alo! raspunse intr-un final.
-Ce faceai? se auzi o alta voce subtire de la celalalt capat.
-Numar stele. Ce crezi ca fac? Invatam..., raspunse Cristina cu un oftat lung.
-Vrei sa iei Bac-ul cu 10? glumi vocea de la capatul opus.
-N-ar fi rau! raspunse Cristina in acelas ton. Pe bune acum, mai e atat de putin... Ce e? a incercat sa scape discret de acest apel ispititor.
-Vroiam sa vad daca mergi cu noi... Stii avem nevoie mare si de relaxare...
-Unde? Cand?
-In 2 ore? La club...
-Nu stiu... totusi nu cred ca voi putea...
-Ei, haide, o sa albesti daca mai citesti mult! Stii cum se spune, porcul nu se-ngrasa-n ajun...
-Nu ingras nimic! vorbi Cristina un pic mai tare decat ar fi trebuit. Nu am timp azi! Poate maine!... se hotari sa inchida telefonul dar nu inainte de a o auzi pe fata spunandu-i ca va trece mai tarziu pe acolo.
-Maaaami! striga dintr-o data. Daca vine Raluca sa-i spui ca m-ai trimis cu mancare la bunica, bine? vorbi in timp ce aduna toate cartie si caietele grupandu-le intr-o gramajoara ordonata. Isi arunca din nou ochii pe fereastra. Cand zburase timpul asa? Cand se inserase? Se hotari ca totusi pentru astazi a studiat destul, asa ca se indrepta agale spre calculatorul de pe birou; il aprinse fara sa isi poata lua ochii de la posterul A4 de unde Taeyang ii zambea cu incredere... cel putin asa scria in coltul din stanga sus: "Dong Young-bae , fighting! You cand so this!" inconjurat de 14 inimioare.
-Ce nevoie am cateodata de tine..., sopti Cristina plimbandu-si usor degetul peste chipul pozei.
"Ce nevoie am cateodata de tine..." se auzi o soapta subtire si ochii mari, alungiti se deschisera brusc. Taeyang a privit uimit tavanul excesiv de alb. Ar fi vrut sa se miste dar atingerea discreta de pe fata lui il inghetase, refuzandu-i accesul catre orice reactie.
***...partea a IIa
Taeyang a privit uimit tavanul excesiv de alb. Ar fi vrut sa se miste dar atingerea discreta de pe fata lui il inghetase, refuzandu-i accesul catre orice reactie. Isi roti usor ochii cautand posesorul acestei calde mangaieri. Nu-l gasi. Sari brusc in capul oaselor cand din spatele usilor se auzi glasul moale al amicului sau:
-Young Bae, hai sus! Intarziem!...
-Vin acum! raspunse el coborand cu grija din pat.
In mai putin de cinci minute isi parasi camera imbracat si gata pentru o noua zi.
-'Neata! il intampina SeungRi cu o voce somnoroasa.
-'Neata! ii raspunse el cu un zambet cald. Erau toti patru stransi in jurul mesei. Cum era posibil asa ceva? El se trezise DUPA JIYONG?
-Esti bine?..., se pare ca si amicii sai gandeau acelas lucru, cand JiYong ii ceda locul sau.
-Da, de ce? le raspunse cu acelas zambat sincer, desi raspunsul era mult prea evident. Deci... s-a hotarat unde mergem pentru urmatorul MV? incerca sa mute discret discutia catre alt punct care sa nu il priveasca direct.
-Da, ii raspunse SeungHyun simtindu-i intentia. Eu auzisem ceva de Budapesta, dar nu sunt foarte sigur. JiYong-ah?
-Da, asa-i! Vom pleca intr-acolo maine la amiaza si pana luni vom fi inapoi...
-Ce vreme mohorata...., ofta Chichi pasind absent peste baltile mari ce acoperisera asfaltul aproape in intregime.Tinea strans la piept vreo doua carti acoperite de triunghiuri si unghiuri intretaiate de siruri lungi de numere.
-AH! Dupa ce termin cu asta jur ca nu mai ating vre-o carte pentru tot restul.. verii! bombani nemultumita pe masura ce se apropia de blocul gri, anost. O melodie calda a reusit sa o scoata din starea aceasta de amorteala; era o melodie frumoasa si oarecum cunoscuta. A inteles ca era un ton de apel asa ca s-a grabit sa ii gaseasca "stapanul". Ce? Nu avea cum sa vina de la tipul de peste drum... desi el era singura fiinta vie pe o raza de un kilometru! A grabit usor pasul de parca ceva invizibil o impingea intr-acolo. Imbracamintea lui, in totalitate neagra, il facea sa para dintr-o alta lume. Ii privi discret reflexia in vitrina mare a magazinului - era acoperit din cap pana in picioare de aceasta culoare mohorata... da sigur plouase afara si era un pic mai rece, dar totusi era luna iunie, luna total nepotrivita pentru o sapca neagra, geaca neagra, jeansi negrii si ghete negre cu ceva argintiu p-ici pe colo... In cativa pasi il ajunse.
- Yeoboseyo? raspunse el calm dupa ce a scotocit cateva secunde prin buzurar.
-Pe unde naiba esti?! Nu te-a mai vazut nimeni de mai bine de 7 ore! se auzi de la celalalt capat. Isi pregatea un raspuns cand balerinii albi formara cercuri in balta de la picioarele lui, aruncand stropi rataciti, care il facura sa paseasca o data in spate. Isi ridica privirea, iar Chichi a simtit cum intreg asfaltul dispare si se transforma in ceva vascos ce o tragea inauntrul lui. Nu ar fi vrut ca asta sa se intample asa ca se grabi sa isi priveasca picioarele, fie si numai pentru a se asigura ca inca le mai avea.
"Ce nevoie am cateodata de tine..." se auzi brusc, dar inainte ca oricare dintre ei sa reactioneze in vr-un fel, un tunet puternic a acoperit orice alt zgomot pentru cateva momente lungi. El deschise gura sa vorbeasca cand un glas agitat il intrerupse:
"-YoungBae! YoungBae-ah! Esti acolo?? Ce s-a intamplat? Unde esti? YoungBae!? se agita JiYong la celalalt capat al telefonului.
Ochii lui Chichi se inundara brusc si mainile incepura sa ii tremure. Nu ar fi lasat pentru nimic in lume sa o vada cineva, ACEST cineva, in aceasta stare; se grabi sa isi plece privirea si pasi rapid de trei ori, pentru a-l depasi. Se intoarse sa il priveasca, dar nu mainile lui o atinsesera pe umar, mainile lui erau inca inclestate pe telefonul alb, mare.
"-YoungBae-ah! Spune-mi acum unde esti! Vin dupa tine!" a taiat vocea lui JiYong intr-un mod brutal linistea ciudata.
Chichi inca il privea cu ochii mari. Ar fi vrut sa raspunda ea la intrebare desi nu era foarte sigura daca o intelegea corect... Ah, numai daca si-ar fi putut convinge buzele sa rosteasca cuvintele...
"Ringga ringga ring ringga ga tun, Ringga ringga ring ringga ga tun..." se auzi dintr-o data si ochii lui aproape ca ii sarira din orbite. Chichi isi arunca usor privirea peste telefonul ce tremura in mana ei stanga. Verifica apelul: mama. Printr-o miscare mecanica atinse butonul verde, iar mana isi incepu ascensiunea catre ureche.
-Mm? a fost singurul lucru pe care l-a putut articula pentru moment. Mama... sunt in drum spre meditatie..., reusi sa pronunte, apoi se grabi sa isi ridice inapoi ochii pentru a-i mai privi odata chipul, dar nu a mai reusit. Desi omul din fata ei se indeparta usor grabit, ii lasa sentimentul ca se privea oarecum pe sine pasind apasat, ridicand stropi agitati cu fiecare pas pe care il facea.
-Romania, Bucuresti, apuca Taeyang sa raspunda vocii alterate din telefon, inainte de a se intoarce pentru a o mai privi inca o data pe fata aceea.
"...Nevoie de tine..." se plimba prin mintea lui, si, desi stia ca nu se miscase din loc, avea o senzatie ciudata de plutire. Ceva rapid ii atrase atentia facandu-l sa isi indrepte privirea catre vitrina mare a magazinului de electrocasnice. Tresari speriat la gandul ca aceea fata il urmarea cand ochii ei ii aparura in reflexie. Scutura energic din cap, clipind des de cateva ori. Niste litere ciudate ii aparura in fata: "cos...?", "sin...?". Clipi din nou asteptand copacii si vitrina sa-si recapete locul de pe straduta micuta. O voce pitigaiata ii zgarie timpanele ridicandu-i ochii pentru a o privi.
-Domnisoara, ma asculti?! parea ca se infurie femeia, judecand dupa sprancenele adunate la baza nasului si vocea din ce in ce mai ascutita. Isi pleca ochii inapoi pe caietul de matematica.
-Eu..., incepu el cu greu, dar amuti imediat. Eu nu stiu..., incerca sa vorbeasca din nou dar acea voce subtire ii iesi din nou pe buze.
-Poftim? facu femeia incruntata. Ce tot spui acolo, fetito?? ridica ea vocea la auzul acelei limbi necunoscute.
-Eu... nu..., facu Taeyang o a treia incercare dupa ce isi drese zgomotos vocea, iar mainile incepura sa ii joace nervos pe caietul plin de semne.
***...partea a IIIa
-Eu... nu..., facu Taeyang o a treia incercare cand mainile incepura sa ii joace nervos pe caietul plin de semne. Inima isi incetini bataile intr-atat incat incepu sa il doara. Isi duse automat una din ele la piept pentru a-i alina chinul, cand un tipat ascutit ii agresa timpanele, aruncandu-l din scaun. Umflaturile nefiresti de pe piept il facura sa isi priveasca corpul in jos. Acelas tipat ascutit ii muta mainile peste peste gura discret conturata. Ochii i se marira pana statura aproape sa-i sara din orbite cand unghiile lungi, rosii si frumos pictate cu fluturasi argintii isi facura aparitia sub ei.
-Domnisoara, ce naiba te-a apucat? a sarit in picioare doamna care parea a fi totusi profesoara.
Ochii lui ramasesera la fel de mari, cercetand fiecare chip uimit care il privea.
-Cine?... Ce?..., incepul el din nou dar vocea aceasta prea subtire se incapatana sa se faca auzita de cate ori deschidea gura.
-Chichi, esti bine?... se auzi glasul unuia dintre cele sapte chipuri. Era o fata draguta, cu parul saten; ii placu in mod special machiajul care o facea sa para oarecum asiatica. Ea ii zambea si il atinse usor pe umar, revenind cu acelasi nume, si, dupa cum suna, si aceeasi intrebare.
-...Nu..., incepu el din nou, in coreeana desi inca avea aceea voce subtire.
Privirea fetei se bloca asupra lui.
-...Nu stiu... nu... Eu nu pot explica asta..., continua el, folosindu-se de un bogat numar de decibeli si prea multe miscari ale bratelor. Ce... ce s-a intamplat aici?! striga din nou, in aceeasi limba "ciudata" pentru interlocutorii sai.
Maniat la culme de privirile jumatate amuzate, jumatate speriate si total confuze, din jurul sau, s-a lasat condus in graba de propriile picioare... sau, cel putin acum erau picioarele lui...., catre usa alba, simpla, pe care o deschise cu o singura miscare brusca. Se napusti inauntru, gata sa imbratiseze vasul alb de toaleta. Pentru ca doamna profesoara si inca vreo doua fete se grabeau sa il urmeze, o tranti inapoi, blocand-o cu incuietoarea aceea oarecum rudimentara. Nu l-au deranjat bataile in usa si nici strigatele de dincolo de ea; in primul rand nu intelegea nimic din ce i se spunea si oricum, acum era prea preocupat de localizarea oglinzii. Ce fel de baie era asta fara o oglinda?! Ah, ba stai... era o oglinda mare, chiar langa cabina dusului. Aproape cazu din picioare cand se vazu in intregime. Isi roti de cateva ori corpul, in cautarea chipului ce apruse in oglinda, dar chipul acela era... el. Isi atinse cu grija, aproape cu teama, fata, ciupindu-se usor de obraji si chiar de nas. Isi controla dintii, ba chiar si limba pe care o scoase cat de mult a putut, pana cand un zambet i se infiripa pe buze. Dar il alunga aproape instantaneu. Mainile incepura sa ii tremure usor si verifica din nou imprejurimile - nu era nimeni. Cu un singur deget indeparta usor bluza de la baza gatului si arunca un ochi discret inauntru.
-Nu... nu se poate asa ceva..., sopti si repeta actiunea de mai devreme, cu ceva mai mult curaj.
Chichi mergea usor, fara graba. Chipul lui Taeyang ii ramasese atat de adanc infipt in minte, incat parca il vedea in fiecare vitrina pe langa care trecea.
"Si totusi n-ar avea cum sa fi fost el!..." se gandi scuturand cu putere din cap.
-Nuu, n-ar avea el ce sa caute aici..., vorbi cu voce tare dar ideea ii ramase in aer pentru un moment, apoi o relua: Nu... ar.... a v e a..., rosti din nou ascultand cu atentie. Isi drese glasul, pentru a face raguseala sa treaca, apoi vorbi din nou. Ce naiba?? Acu' aud si vocea lui?? Nuuuu Chichi! Trebuie sa ti-l scoti din minte! Ai BAC-ul in doua saptamani, pentru numele aluia de sus! Revino-ti! se imbarbata singura, lovindu-si usor obrajii.
Trase adanc aer in piept si isi continua drumul. Dupa trei pasi se opri brusc.
-Unde... naiba ma duc? se intreba rotindu-se discret de jur - imprejur. Zambi incurcata unui grup de fete care o priveau insistent, apoi grabi pasul pe drumul catre blocul gri, unde doamna profesoara cu siguranta o astepta.
-Fata, fata, uita-te acolo!..., ii atrase atentia o voce soptita. Din instinct se intoarse si ea in cautarea acelui "acolo", dar nu il localiza. In schimb vocea soptita ii spunea prieteni sale "ce ochi de chinez are ala", iar cealalata aproba prin "ce frumos e...". Chichi se roti pe calcaie din nou in cautarea chinezului cel aratos. Il gasi intr-o vitrina. Sangele ii ingheta in vene. Ce cauta EL acolo? Si de ce o privea? Isi indeparta rapid ochii cautand un punct de sprijin in asfaltul ud. Nu a rezistat prea mult si a trebuit sa ii caute privirea din nou - era inca in vitrina, o privea cu ochii mari. I-a scapat un zambet. La fel si lui. Asta era chiar ciudat! A scuturat usor din cap, apoi a pasit de cateva ori, aruncand un colt de ochi spre vitrina. Se opri brusc. Il privi din nou. Din nou o privea si el, cu ochii la fel de mari. Facu trei pasi in spate - la fel si el. "Isi bate joc de mine?..." se gandi ea pentru o secunda pana cand reflexiile celor doua fete care o numira "ciudatule", o inghetara. Pentru cateva momente a privit vitrina intelegand ca interiorul magazinului nu se vedea... decat refexiile celor de afara. Daca... daca el nu era IN magazin... se roti sa il caute... si nici afara... atunci unde era? Un gand nebunesc ii zbura prin minte, dar il innabusi din fasa.
-Si totusi..., incerca sa pronunte cu voce tare, dar isi astupa imediat gura, cu ambele maini.
Omul din vitrina facu acelas lucru. Inima statea sa ii sara din piept, doar geaca neagra de piele parea ca o mai tine bine ferecata in locul ei. Isi privi picioarele - unde erau balerinii ei usori?? Reflexia o privi cu ochii mari, bulbucati. Un tipat scurt, dar gros, ii parasi buzele. O melodie calda incepu sa sune si pantalonii ii vibrara. Cu mainile tremurande scormoni interiorul lor pana prinse cu doua degete telefonul subtire, care ii scapa pe asfaltul rece dupa ce la numele apelantului a vazut doar niste caractere in ceea ce parea a fi coreeana.
-Tu..., se auzi o voce de fata, ceea ce o facu pe Chichi sa zambeasca bucurandu-se ca a venit vremea sa se trezeasca din acest vis nebunesc.
-Tu esti... Taeyang din trupa aia coreeana?... Bigbang?..., intreba o fata intr-o engleza usor stalcita.
-Ce?! inghiti Chichi cu greutate, luptandu-se cu nodul ce ii acoperea corzile vocale.
-Ba da! Ba da! Tu esti! insista fata dupa ce ii scoase fara nici urma de jena sapca din cap.
-Ce?!? ingatui Chichi din nou, iar fata o apuca de brat, sporovaind in aceeasi engleza stricata: Dumnezeule! Nu pot sa cred!! Esti chiar tu! Vino cu mine! Te rog! Te rog din suflet! Habar nu ai cat de mult imi place muzica voastra! Sun fanul vostru numarul 1!!...
Insa exact in acel moment primele acorduri ale ringtonului sau o facura sa afiseze un zambet grabit, intrucat oricine ar fi recunoscut melodia "Growl" de la Exo.
Chichi ii arunca o privire plina de mustrare, pe care fata nu a sesizat-o, sau pur si simplu a ignorat-o; raspunse fara sa ii dea drumul la mana.
-Fata, vino repede la mine! tipa ea in telefon. Nu o sa-ti vina sa crezi pe cine tin de mana chiar acum!!... se apuca sa ii povesteasca prietenei sale, cu o viteza uluitoare, crezand... stiind ca nu avea cum sa ii inteleaga limba.
-Nu, nu sunt eu.... adica el..., se grabi Chichi sa ii vorbeasca in romana, pentru a o face sa inteleaga ca nu avea cum sa fie... el.
Dar efectul nu a fost cel scontat ...
***...partea a IVa
Dar efectul nu a fost cel scontat - fata a inceput sa tipe si mai tare.
Nu se astepta la o asa reactie zgomotoasa, si ca un gest reflex, Chichi a tipat si ea. Tipatul sau gros a facut-o pe fata sa ii dea drumul la mana, si sa o acompanieze cu inca un tipat subtire. Chichi, din nou s-a speriat si a urmat un nou tipat cu vocea cea noua de barbat. Au continuat tot asa pana cand vreo patru barbati se apropiara in graba.
-Alina, ce s-a intamplat? a strigat unul dintre ei, ce parea a fi tatal, dupa varsta oarecum inaintata si asemanarea fizica.
-El e..., a incercat fata Alina sa lege doua cuvinte dar in zadar. El e...
Barbatii nu au mai asteptat continuarea frazei; au pus raul inainte si au pornit dupa "chinezoiul" care cel mai probabil ii ranise odrasla.
Chichi inca nu putea accepta ca ea era "chinezoiul" responsabil, dar a inteles destul de repede, spre norocul ei inainte ca vre-unul sa apuce sa puna mana pe ea...el. Strabatu in viteza straduta care ii despartea de squarul cu cele doua semafoare rosii. Nu le-a observat decat in momentul in care un scrasnet de roti i-a inghetat inima. Soferul, nervos, a tasnit afara cu intentia clara de a-i da o lectie pe care sa nu o uite prea curand. A prins-o de maneca si dupa ce i-a adresat cateva cuvinte de ocara, care nu erau nici macar corecte din punct de vedere gramatical sau lexical - "chinezoi galbejit" - a ridicat o mana in aer gata sa o loveasca. Logic ca nu a asteptat ca acest lucru sa se intample, si printr-o rasucire brusca s-a eliberat, lasandu-si geaca in mainile acelui om. Nu mai conta asta catusi de putin... ce era cu adevarat important era faptul ca cei cinci (acum) nu aveau de gand sa renunte prea curand la prinderea ei. In cele din urma a ajuns la alta strada, fara semafoare de data aceasta si, desigur, a traversat-o inca o data fara sa se asigure. Acelas sunet de roti scartaind pe asfalt ii opri pe toti. Din masina neagra, cu numere de Ungaria, a sarit un blond agitat.
-Young Bae! Ce naiba faci?!? striga blondul intr-o limba total necunoscuta dar atat de familiara.
-Kwon... JiYong?... murmura Chichi nedumerita.
-Young Bae-Ah, ce s-a intamplat...? se domoli usor cand ii intalni privirea pierduta a lui Chichi.
"Din toate astea doar Young Bae am inteles..." se gandi ea, "dar nu se poate... nu are cum! Biologic, stiintific, fizic, oricum! nu are cum!! " ar fi strigat in gura mare daca ar fi reusit sa o convinga sa se deschida.
JiYong o prinse de umeri si o ghida nedumerit spre masina din spatele lor, facand in acelas timp aplecari peste aplecari cerandu-si scuze pentru "comportamentul neadecvat" al amicului sau.
-Ce e? Ce-ai patit? Ma sperii...., incepu din nou JiYong dupa ce ii lega centura de siguranta. Ce vroiau aia? Ce le-ai facut? continua aproape zambind.
Chichi simtea cum lacrimile se adunau pe la colturi si se zbatea din rasputeri sa le poata tine in frau si... facea o treaba destul de buna.
-Kwon JiYong? intreba din nou, cu un ton mai grav decat ar fi vrut.
-Da? ii arunca el un ochi grabit, rasucind cheia in contact.
"Ce ar trebui sa-ti spun acum?" se intreba ea, si cum raspunsul nu veni, ramase tacuta. Privi discret de jur-imprejur si fata i se lumina brusc. Se repezi la oglinda retrovizoare pe care o apuca cu toata mana... cu toata mana aceasta groasa si... se fixa in oglinda. Ochii alungiti isi marira de cateva ori capacitatea. Isi cauta nasul micut si drept, apoi buzele acelea... atat de pline si frumos conturate si... Doamne Dumnezeule!!! Ce fel de vis mai era si asta?! Isi prinse fata in maini si trase cu doua degete de fiecare obraz pana cand ii iesi un "Au!" involuntar.
-...Young Bae?... incerca JiYong sa ii atraga atentia, dar Chichi inca nu terminase cu pipaitul fiecarui muschi facial in parte. Ii scapa un zambet mustacit si incerca din nou: Young Bae-ah, ce tot faci acolo?...
Bun... Reusise sa ii atraga atentia, doar ca, acum degetele ei aratatoare ii impungeau lui obrazul si ii ciupeau nasul.
-Termina!! striga JiYong lovind-o peste maini. Ma speri!! Ce naiba ai baut!?
Dumnezeule, cat si-ar fi dorit sa il inteleaga! De ce nu invatase niciodata coreeana? Doar ii iubea de atata amar de vreme pe ''chinejii astia"!!
-Are you real? i-a iesit pe buze, facandu-l pe JiYong sa franeze brusc.
-Ce? o privi lung, nestiind daca sa se amuze sau sa isi faca griji cu adevarat.
-Nimic, nu ma lua in seama!...., ii raspunse ea tot in engleza, rusinandu-se.
JiYong ii prinse cu repeziciune chipul in maini si o privi adanc in ochi, cautand cel mai probabil semnele intoxicatiei cu bauturi spirtoase sau mai rau, cu substante halucinogene.
Chichi simti cum toata suflarea i se aduna undeva in gat, agitandu-i respiratia din ce in ce mai mult, neintelegand de ce o privea asa. Ok, Ok! poate nu era el TaeYang, dar cine ar fi putut sa ii reziste ''atotputernicului" G-Dragon?! In mod instinctiv isi inchise ochii, facandu-l pe JiYong sa ii dubleze pe ai lui...
***...partea a Va
In mod instinctiv isi inchise ochii, facandu-l pe JiYong sa ii dubleze pe ai lui si sa-l arunce intr-un hohot de ras cu stropi.
-Young Bae, te-ai lovit la cap?! intreba el abia stapanindu-si rasul, rotindu-i capul prietenului sau in stanga si in dreapta, cautand leziuni sau urme de lovituri.
-Nu! Lasa-ma! au fost cateva cuvinte pe care care le stia si ea in coreeana si le arunca cu mandrie, lovindu-l peste maini.
-Dupa ce terminam, vreau si eu ce-ai luat tu, rase in sfarsit din toata inima JiYong.
Chichi isi incrucisa mainile pe piept, apoi privi in stanga pe geamul fumuriu al masinii, intorcandu-i spatele.
-Chichi! Chichi! Te rog, deschide-mi! se auzira batai insistente in usa pe care TaeYang o privi lung.
"Chichi? Asta o fi numele meu?" se gandi el, apoi rase singur numindu-se "nebun". Statea pe vasul de toaleta si astepta... ce astepta? Probabil sa se trezeasca din bazaconia asta de vis, dar bataile insistente il ridicara in picioare.
Usa alba se deschise si el aparu in prag, amutindu-i pe toti pentru o scurta perioada de timp.
-Eu..., incepu el cu vocea aceea subtire care il facu sa scape un chicot micut dar pe care si-l suprima aproape instantaneu. Nu era sigur de reactia ce va urma, insa deschise din nou gura si vorbi intr-o engleza ceva mai stricata decat a adevaratului proprietar al acelui frumos corp.
-Eu nu stiu cine sunt..., spuse el fara graba.
OK... la asta chiar nu se gandise... Incerca sa stranga usor din ochi cand doctorul aprinse o luminita pentru a verifica dilatatia pupilelor, iar cei doi, sot si sotie, il priveau cu ingrijorare. Cabinetul doctorului era prea alb si saracacios... nu se compara cu nimic din ce era el obijnuit.
-Nu vad nici o leziune, se auzi vocea doctorului, care a mai descretit fruntile celor doi.
-Atunci? zise femeia impreunandu-si mainile ca pentru rugaciune, ce s-a intamplat doctore?
-O fi baut ceva, se incrunta barbatul fixandu-l cu privirea.
-Nu cred ca este vorba de asa ceva, il imbuna doctorul. O sa-i facem si niste analize de sange, sa ne asiguram totusi... Spune-ti ca era la meditatii cand s-a intamplat asta?
Raspunsul veni rapid, mai mult gesticulat decat rostit.
-Ce meditatie? Pentru ce? isi continua doctorul chestionarul.
-Matematica, raspunse femeia aruncandu-i priviri milostive lui TaeYang care ii privea cu interes. In doua saptamani are BAC-ul...
-Aaah! facu doctorul dintr-o data. Atunci asta e!
-Ce e? intrebara amandoi odata.
-Un raspuns post-traumatic la un stres prea mare. Mintea ei a cedat si cel mai probabil acum se crede altcineva decat este. Ati incercat sa vorbiti despre asta? se intoarse la Taeyang varandu-i discret stetoscopul sub tricou.
-Cum adica sa discutam? Nu ne ia in seama..., se planse femeia.
-Fizic, fiica dumneavoastra nu are nimic. Aici e problema, le dadu el verdictul atingandu-si fruntea cu degetul aratator.
"Tocmai le-a spus ca sunt nebuna?" se mira Taeyang. "Stai! Chiar sunt nebun daca am ajuns sa vorbesc despre mine la feminin!" isi continua el discursul cu el insusi. Oricum nu intelegea nimic din ce vorbeau oamenii aceia, asa ca nu avea ce pierde. Intelesese decat gestul doctorului. Ii privi cu atentie pe cei doi soti. Pareau oameni buni, desi tatal poza in ceva mai dur, judecand dupa lipsa de empatie pe care se chinuia sa o afiseze. Si-ar fi dus analiza mai departe daca fata doctorului nu i-ar fi aparut brusc inaintea ochilor.
-Cum te cheama? intreba doctorul.
-Umm... imi pare rau, dar nu va inteleg, raspunse el in limba engleza.
-Hmm, poate e mai grav decat credeam, zise doctorul reluand intrebarea in engleza.
-Umm... nu stiu sigur..., raspunse Taeyang incercand sa isi aduca aminte cum il strigau fetele atunci, in casa aceea.
-Nu stii sigur? reveni doctorul cu intrebarea.
-Nu..., raspunse el sincer.
Ce era sa-i spuna? Nici el nu mai era sigur cine sau ce era acum...
-... Chichi parca..., reveni el dupa o scurta pauza.
-Chichi? Ce-i asta? se incrunta din nou tatal.
-Asa ii spun fetele, ii explica mama ceva mai bucuroasa.
-Stii unde esti acum? ii ignora doctorul.
-...La doctor? isi innabusi Taeyang un alt chicot.
-Da, da, logic, nu gusta acesta gluma. Eu ziceam de tara, an, zi...
-Pai... Romania, Bucuresti, 2 iunie 2014? raspunse el destul de nesigur.
-Si atunci de ce nu vorbesti in romana? interveni din nou tatal, usor impacientat.
-Pentru ca nu stiu, raspunse el dupa ce linistea din jur il lasa sa inteleaga ca toti asteptau acest raspuns.
-Dar totusi stii ca esti in Romania, nu?
-Pai... da..., si aici se bloca. Nu gasea ce sa raspunda. Ii privi cu ochii mari pe toti pana cand doctorul se intoarse la masa lui.
-Imi este teama ca in stadiul actual nu prea mai am ce sa fac eu. Duceti-o acasa si lasati-o sa se odihneasca, sa petreaca timpul cu prietenii, orice ar ajuta-o sa se relaxeze...
-Dar examenul? ridica vocea si femeia.
-Pai daca nu stie nici pe ce lume e, cum te astepti sa-l ia? se ratoi barbatul.
-Ei poate nu-i dracu` atat de negru, ii calma doctorul cu un ton bland. Se intampla uneori creierul sa cedeze si atunci intervine fie o amnezie temporara, fie o nebunie temporara in care uneori, este posibil ca pacientul sa se identifice cu un personaj pe care il iubeste sau isi doreste sa fie ca el. Nu am ce medicatie sa va prescriu, decat mai multa odihna si relaxare. Va pot da insa numarul unui doctor psihiatru foarte bun, isi incheia doctorul discursul.
TaeYang isi urma "parintii" cand acestia parasira cabinetul si, desi inca habar nu avea ce se intamplase, ce le spusese doctorul sau unde se vor duce acum, se aseza tacut pe bacheta din spate. Trebuia sa fie o legatura ceva, cumva, cu aceasta fata "Chichi". Altfel de ce ar fi ajuns el tocmai aici?... orice ar fi fost acest "aici".
-Tu chiar nu ne intelegi? incepu dintr-o data "mama".
-Sau faci misto de noi? interveni si "tatal" pe un ton mai dur. Sa stii ca nu-ti merge cu noi!...
Ii vedea agitandu-se si ii auzea vorbind, dar oricat s-ar fi chinuit, nu a putut macar recunoaste limba folosita de ei.
-Hyung, pe unde ai umblat? se repezi SeungRi la Chichi cand a intrat acompaniata de un JiYong distrat, intr-o camera de hotel.
Nu ii venea sa creada ca statea in fata lor, a tuturor! Nu avea cum sa creada asa ceva si astepta din clipa in clipa trezirea brusca la realitatea ei sumbra.
***... partea a VIa
-Young Bae - Ah, sa nu mai pleci niciodata asa! il "saluta" SeungHyun cu un deget agitat in aer.
-Lasati-l un pic, baieti, ii opri JiYong. Nu prea se simte bine..., abia isi putu abtine zambetul.
-De ce? A patit ceva? A fost atacat sau... Hyung, esti bine? se grabi SeungRi sa il verifice.
-Nu stiu, raspunse JiYong aruncandu-se intr-un fotoliu mare. Sa ne spuna el. Il alergau unii cand l-am gasit, mustaci asezandu-si picioarele in pozitia lotusului.
Desi simtea ca nu mai avea aer si pamantul ii disparea bucatica cu bucatica de sub picioare, ramase teapana acolo, ca o stana de piatra, fara sa scoata un cuvant.
-Hyung, te-ai intors? le atrase atentia DaeSung care abia intra pe usa mare de lemn. Unde ai fost? o batu prieteneste pe umar.
Dumnezeule, pana chiar si mirosul era exact asa cum si-l imaginase! Totul capatase o stralucire aparte si o aura luminoasa care o intristara. Asta nu putea sa insemne altceva decat ca, totusi, acesta era doar un vis si dupa toate semnele, venise vremea sa se trezeasca. Deschise gura sa vorbeasca, dar inainte sa apuce, usa mare de lemn din spatele ei se izbi de perete.
-Hyung! facura toti patru baieti odata, iar ea pasi de cateva ori in lateral.
-Baieti, ce faceti inca aici?! se agita omuletul dolofan care tocmai intrase.
-Stai linistit, hyung, tocmai ne pregateam, nu vezi? se ridica fara graba SeungHyun, rotindu-se pentru a-si etala costumul negru.
-Ce va mai place sa-l faceti pe fratele vostru mai mare sa faca atac de inima! ii dojeni barbatul urmarindu-i cu privirea cum ieseau unul dupa celalalt.
-JiYong..., ii sopti Chichi dupa ce iesira cu totii din camera. Trebuie sa-ti spun ceva..., il trase usor de maneca pentru a-l desparti de restul grupului.
-Ce-i? se mira el.
-Eu...incepu Chichi cu o usoara ezitare, eu nu mai sunt eu... in ultimul timp..., incerca ea sa spuna dar se incurca mereu la partea in care ea s-a trezit intr-un corp strain si s-a limitat la aceatsa unica fraza.
-Ce...? Ce vrei sa spui? o privi JiYong cu ochii mici, insinuatori, crezand cu totul ...altceva.
-Eu...
-N-aveti timp de povesti acum! ii apuca de maneca barbatul dolofan, readucandu-i in mijlocul grupului.
"Ce e asta?..." ingheta Chichi cand in fata i se infatisara cinci scaune mari, frumos oranduite in jurul unei mese ovale avuta in prim-plan de vreo 15 camere de filmat.
-Ce-i asta? reveni ea cu aceeasi intrebare, insa de data aceasta o rosti cu voce tare.
-Cum ce e, hyung? o apuca SeungRi de umeri impingand-o pana se aseza pe unul dintre acele scaune.
Whaa! Vorbeau atat de repede!... Nu intelegea nimic! Se temea ca nici macar numele nu va fi in stare sa si-l recunoasca daca, Doamne-fereste, l-ar fi pronuntat cineva. Inima statea sa-i sara din piept si ar fi facut orice sa se poata strecura sub masa, ceea ce de fapt incepuse usor sa o faca, dar JiYong o lovi discret cu piciorul, fara insa a-si arunca vr-un ochi aspura ei.
Taeyang isi asculta "mama" vorbind si desi nu intelegea o iota, prinsese ideea de baza si parca ii parea rau de sarmana femeie care se agitaa pe langa el, in incercarea evidenta de a-l face sa se simta cat mai comod. O urma pana la o camera cu unica usa roz-pal din toata casa. Femeia o deschise in graba si soarele ce navali pe geamurile larg deschise il lovi drept in ochi. Iintr-o miscare automata isi duse mana deasupra sprancenelor, gest ce nu a trecut neobservat. Femeia se repezi si din doua miscari acoperi geamul cu draperia groasa intr-o nuanta frumoasa de albastru senin.
-Nu, e-n ordine, doar ca... incepu el din nou in engleza lui atat de iritanta pentru urechile femeii, cand brusc amuti. Ochii i se lipira de peretele alb pe care tronau cu mandrie vreo 10 imagini ale sale.
-Acum inteleg..., se trezi el vorbind cu voce tare.
Totul avea sens acum... de fapt inca nu avea nimic sens, dar macar putea sa inteleaga si sa vada legatura... Se intreba in visul cui o fi... desi nici asa ceva nu parea sa aiba vreo logica.
-Cristina, chiar nu ai de gand sa mai vorbesti normal? ofta cu toata inima femeia dupa ce termina de adunat cateva carti pe care le aranja turnulet pe coltul mesei.
-Imi pare rau..., isi pleca el ochii peste turnul nou creat.
-Nu, nu, nu! Doctorul a zis sa stai departe de ceea ce ti-a provocat asta! se repezi ea sa le acopere cu mana.
Chichi nu scosese un cuvant pe intreg parcursul interviului, iar norocul facuse sa nici nu fie nevoie, scapand fara sa se faca in vr-un fel remarcata. De fapt, vorbise cel mai mult JiYong, iar ea, pur si simplu il folosi ca exemplu pe SeungHyun care a fost la fel de tacut… ca intotdeauna de altfel.
Era usurata! Scapase cu bine! Cel putin asa crezu pana ajunse intr-o camera imensa, cu un tavan pentreu care ai fi avut nevoie de zece Taeyang-i unul peste altul, sa-l poti atinge. Lasa tavanul in urma cand o fata oarecum grabita aproape a calcat-o pe picior cu un carucior de transportat haine.
-Hei, ai grija!... isi auzi din nou vocea groasa si facu o intoarcere de 90⁰. O miscare neinspirata intrucat aproape ii cazu in brate lui JiYong care se indrepta undeva, cu viteza si capul in nori. Pentru a nu mai fi pusa in situatia unei noi conversatii, se grabi cu inca o intoarcere de 90⁰, gata sa paseasca departe.
-Young Bae-Ah!
-Mm? facu ea fara s ail priveasca.
-Esti bine?
-Nu…, nu cred ca sunt…, ezita raspunsul ei sa apara. Nu era sigura ca cea mai buna optiune era sa fie sincera, dar cu toate acestea se trezi vorbind: Nu stiu ce s-a intamplat dar eu… eu nu sunt cine credeti voi ca sunt. Stiu ca suna ciudat dar eu… eu sunt o fata…
Continuarea acestei fraze nu a mai aparut, fiind innabusita de rasul isteric al lui JiYong
-Dar… eu nu glumesc…, sopti bosumflata Chichi urmarindu-l pe JiYong in timp ce era tarat de vreo patru femei – una alerga cu peria dupa parul sau rebel, una ii agata de zor sacouri sau geci, de umeri pana cand isi dadea el acordul.
-Aish!... facu Chichi dezamagita. Cce copil prost! se supara si mai tare cand il auzi din nou razand zgomotos.
-Young Bae!
-Huh? se roti pe calcaie pentru a-l intampina pe care o strigase. Ah… hyung?... ridica usor din sprancene cand in fata ochilor ii apru barbatul rotunjor de mai devreme.
-Misca-te! Nu mai pierde vremea de pomana! Ii spuse acesta apucand-o de umeri si ghidand-o catre trei domnisoare. De indata ce pusera mana pe ea, fetele au coafat-o, i-au incercuit ochii cu eyeliner, au probat-o cu vreo cateva vesminte colorate, sau nu.
Sunetul isi pierdu viteza si totul se misca in jur cu o liniste absoluta. Fiecare pas pe care il facea parea ghidat de tremurul nefiresc al podelei. Luminile se stinsera si pasii incepura sa i se agite, fiind trasa si impinsa de patru perechi de palme ce poposira fiecare pret de cateva secunde pe umerii ei. Era asa ciudat…. Inca nu putea auzi nimic dar putea simti cuvintele… ii intrau in corp prin talpi si vibrau pana sus in crestet, atingandu-I fiecare oscior in parte. Lumini puterniceo facura sa isi duca mana la ochi, iar urechile aproape ii zburara din locul lor cand mii de suflete strigara… ceva… in cor. Clipi rapid de cateva ori, de parca asta ar fi ajutat-o sa domoleasca sunetul acela infernal, apoi privy cu atentie in jur. Un ocean de luminite galbene juvau frenetic in acelas ritm cu tipetele. Inima se razvrati cerandu-si dreptul de-a parasi acel trup, iar ea o linisti cu o apasare usoara. Ochii I se marira intr-atat incat o facura sa para un veritabil personaj de anime, si capatara o stralucire aparte. Buzele i se tuguiara intr-un “u” prelungit de incantare. Mainile i se ridicara, mai mult intr-un gest reflex, deasupra capului, aplaudand odata cu scandarile. Un ochi grabit in jur o ajuta sa inteleaga ca exact asta avea de facut – toti aplaudau si in scurt timp au impus un nou ritm.
Mainile lui Taeyang isi incepura discret urcusul deaspura capului.
-Ce faci? il intreba “mama sa” intorcandu-se s ail priveasca dupa ce ascunse in sertarul biroului cateva carti.
-Huh? nu intelese el la ce anume se referea, dar cand palmele i se lovira una de cealalta, facu doi pasi rapizi in spate, cautand furnizorul acelui zgomot. …Oooh, nu!..., sopti vazand undeva in departare jocul vesel al luminitelor galbene.
O mana calda ii atinse fruntea risipind orice alta imagine.
-Cristina… pari obosita…, auzi din nou glasul “mamei”. Nu vrei sa fcai o baie sis a te bagi in pat? vorbi ea pe un ton bland, asemeni aceluia pe care il folosesti cand este necesar sa calmezi un nebun, facandu-l pe sarmanul Taeyang sa confirme usor din cap.
Zgomotul jetului de apa acoperea totul in jur. El statea in fata cazii, nemiscat, cu mainile agitate de marginea bluzei.
-Sa fac baie?... sopti el de parca abia acum realiza ce accepase sa faca. Asa?!... se intreba in soapta, incercand sa isi stapaneasca tremurul usor care il cuprinsese si care ii desena mici broboane de sudoare pe fruntea-I micuta.
-Gata! Il scoase din nou vocea “mamei” din transa. Intra! E numai buna! ii zambi ea dupa ce opri robinetul.
Taeyang o privy lung, nestiind cum sa faca sa refuze. Intelese ca femeia nu va pleca decat DUPA ce il va vedea in cada cu spuma alba.
-Ce tot faci acolo, copila?!! Il opri femeia cand el era deja cu amndoua picioarele in cada si apa ii udase pantalonii pasa sus.
Il apuca de mana si il trase afara. Apuca tricoul si trase de el. Dupa o scurta lupta ramase fara el, rosu ca o patlagica, facand tot posibilul sa nu priveasca catusi de putin in jos. La insistentele aproape isterice ale “mamei”, ramase fara nici un articol vestimentar si acum statea scufundat pana la barbie in spuma bogata.
Chichi tinea ritmul cand ceva parca o lovi in moalele capului. Il cauta in viteza pe JiYong si din trei pasi il ajunse. Ii acoperi microfonul cu mana si ii sopti speriata:
-NU STIU CUVINTELE!
***...partea a VIIa
-Poftim??! o sageta JiYong cu privirea.
-Nu stiu cuvintele!! striga Chichi destul de tare incat o auzi si SeungRi care se afla la cativa metrii de ei, dar nu si cei din public.
-Young Bae! Nu ne jucam aici!! mormai JiYong printre dinti fara a renunta la zambetul obligatoriu si fara sa isi opreasca batutul din palme.
SeungRi insa, nu a fost atat de discret, si-a oprit orice activitate, iar in cativa pasi i-a ajuns.
-Cum adica nu stii cuvintele?! se ratoi el, acoperindu-si microfonul.
-Nu inteleg nimic din ce vorbiti, baieti!! Nu inteleg coreeana! incepu ea sa gesticuleze vorbind in engleza. Nu stiu cuvintele! Nu pot tine un concert!! spuse repede apoi se roti pe calcaie pentru a fugi in culise.
JiYong o prinse de mana.
-Calmeaza-te! Vorbim dupa! Canta doar ce stii! Ri-Ah! Canti cu mine! arunca JiYong flacari din priviri, apoi sari la propriu in mijlocul scenei, cu un rap electrizant.
Decat nasul ii mai ramasese afara din spuma alba. Isi ridica usor mana si isi privi degetele lungi si subtiri incretite de apa.
"Cum e posibil asa ceva?" se intreba exteriorizandu-se doar printr-un oftat lung. Ridica usor piciorul stang pana il scoase cu totul din apa. Daca l-ar fi vazut cineva in acest moment, cu siguranta s-ar fi amuzat copios de stelutele ce ii jucau in ochi.
-Young Bae! Stapaneste-te! se trezi vorbind, apoi ceva parca il lovi in moalele capului. Sari brusc din apa indreptandu-se glont spre hainele pe care le purtase pana acum ceva vreme. Cauta frenetic prin toate buzunarele. Ochii ii sclipira din nou cand a gasit finutul telefon alb. Il accesa si bucuria ii disparu: "insert password".
-NU, nu, nu,nu!!... De ce sa ai parola la telefon?! Cine are parola la telefon??? se rasti el. Dintr-o singura miscare se opri in fata biroului. In primul rand a cautat pe la colturile posterelor - nu era nimic scris. Incepu sa deschida toate sertarele de la birou - erau burdusite de carti si caiete. Ii scapa un oftat scurt, apoi apuca primul caiet.
-Dumnezeule! ii zgariara din nou timpanele vocea femeii.
-Ce?!! facu el fara sa isi mai poata lua mainile din sertar.
Dintr-o regretabila greseala isi pleca ochii.
-Aaa!! tipa pe un ton demn de filmele de groaza si mainile i se asezara automat pe piept. AAAA! tipa din nou dupa ce s-a atins si isi arunca mainile cat colo. Se repezi la cearceaful de pe pat pe care si-l infasura in juru-i de cate ori a putut, fara insa sa inceteze de a mai privi fix punctul din coltul tavanului.
-Maine dimineata mergem la un psihiatru! o anunta femeia, aruncandu-i un halat de baie pufos, pe care el se chinui sa il prinda cu o singura mana, cealalata tinand strans cearceaful pe langa corp.
-Copila, jur pe Dumnezeu ca nu stiu ce naiba sa mai fac cu tine!!..., incepu femeia un sir lung de cuvinte ce nu ii spuneu nimic sarmanului Taeyang, care nu stia cum sa traga mai repede halatul pe el... Unde mai pui ca in timp ce cauta sa isi prinda cordonul, ochii i-au poposit pentru cateva secunde, pierduti undeva in decolteul sau. Era rosu ca un globulet in pomul de Craciun, cocotat in mijlocul patului, ingenuncheat si infasurat pana-n dinti cu cearceaful frumos colorat. Macar acum stia ce limba trebuia sa caute.
Femeia inca il boscorodea dar deja se obijnuise cu ea si nu ii mai deranja gandurile. Isi privea chipul de pe pereti si incerca sa gaseasca logica celor intamplate, cand isi aminti ceva. Brusc isi recapata culoarea naturala si dintr-un salt se aseza pe scaunul din fata calculatorului. Accesa Google Chrome-ul, tasta cu o oarecare usurinta "google translate" si cauta limba romana.
-Mama?..., pronunta cu usurinta dupa ce a incercat de cateva ori in soapta, inchizandu-i in sfarsit gura femeii.
-Cristina..., lacrima femeia emotionata.
-Umm..., ii facu el semn cu degetul sa astepte o clipa, apoi a tastat ceva repede, dupa care citi: "Vi-no puuu..tin, te log?" ii spuse privind-o cu ochii mari.
-De... de ce folosesti calculatorul ca sa vorbesti cu mine? se apropia femeia de el, ezitand.
Taeyang o invita cu un gest sa priveasca monitorul unde vazu scris: "Mama, te rog iarta-ma ca nu inteleg. Eu trec prin ceva ce eu nu pot intelege."
-Poftim? se incrunta femeia.
Taeyang tasta din nou:
"-Daca vrei sa vorbim, va rugam sa scrieti aici."
Femeia isi roti de doua ori ochii peste cap, apoi scrise:
"-Ce se intampla cu tine? Te-ai lovit la cap?"
"-Nu stiu" veni raspunsul lui rapid.
"-Maine mergem la doctor. Asta nu este normal" continua femeia.
"-Stiu. Bine" ii raspunse el la fel de rapid.
Femeia ofta zgomotos apoi facu un pas ca sa se indeparteze, dar el o prinse de mana.
"-Va rugam sa debloca telefonul meu pentru mine" veni traducerea incorecta dupa ce el tasta in mare viteza. Se arunca inapoi in pat dupa telefonul pe care i-l intinse cu un zambet plin de speranta.
-Ce e? Ce sa fac cu asta? incerca femeia sa ceara confirmarea la ceea ce tocmai citise, dar intelese in scurt timp ca nu prea avea cum. Lua telefonul si dupa doua mutari de taste i-l inapoia cu ecranul luminat.
-Kamsa! raspunse plin de fericire Taeyang.
Femeia il privi inmarmurita cateva momente, timp in care el tasta un numar, apoi isi acoperi amandoi obrajii si mainile si se grabi afara din camera.
"E mai rau decat ne-am inchipuit!..." i se putea auzi vocea tremuranda de dincolo de usa, insa Taeyang nu o lua in seama, era mult prea ocupt cu formarea numerelor de telefon.
Chichi isi multumea in gand ca era fana inraita a baietilor, si, desi la cuvinte chiar intampinase nenumarate dificultati, la dans parea totul in regula. JiYong o tinu sub observatie stricta intreg concertul; decat SeungRi ii intelegea retinerea fata de cel pe care toti il credeau a fi Taeyang, retinere pe care ceilalti baieti si probabil toti fanii, o percepura ca suparare. Iar faptul ca ii canta aproape in intregime partile lui muzicale le intarea convingerea ca ceva nu era in regula.
-De ce nu-mi raspunde nimeni?! se impacienta Taeyang aruncand telefonul in patul moale. Nu cunosc numarul asta, sunt sigur!
Privi lung telefonul, pentru cateva momente, apoi se repezi din nou asupra lui.
"Baieti, sunati-ma la numarul asta. S-a inatmplat... ceva. Nu pot sa explic. Va rog! E urgent! Taeyang" se semna la sfarsitul mesajului apoi a apasat tasta "trimite" impreunandu-si mainile. Se intinse in pat, fara sa lase telefonul din mana, iar privirea i se bloca undeva pe tavanul alb. Ochii i se marira brusc si acea soapta pierduta ii reaparu in minte "...nevoie de tine...". Sari din pat, si dupa ce isi aduna din nou halatul pe langa trup, incepu sa priveasca in jur.... Totusi nimic nu i se parea cunoscut... Poate decat tavanul acela excesiv de alb.
-Asta trebuie sa fie! Cum de nu m-am gandit mai devreme?? se aruca bucuros inapoi in asternuturi: Nu trebuia decat sa ma culc! Maine totul va fi... cum trebuie! se grabi sa vorbeasca, tragand patura subtire pana peste barbie.
Inchise ochii respirand adanc.
-Ooooook... gata. Acum ma culc. Voi adormi... Si apoi totul va fi bine. ...Adorm... Uite acum... chiar acum. Inchid ochii... si voi adormi..., se incuraja el din timp in timp.
-Multumim! Sunteti cei mai buni!! striga JiYong fluturand mainile in aer si afisand cel mai larg zambet.
Luminile se stinsera una cate una scufundand scena in intuneric absolut. Baietii incepura sa se retraga iar Chichi ii urma in liniste. Intreg corpul ii tremura iar pe buze avea imprimat un zambet permanent. Inima parea ca ii batea in fiecare centimetru din corp, iar picioarele, desi abia le mai tara dupa ea, le simtea de parca ar fi calcat pe nori pufosi si moi. Zumzetul din jur disparuse si agitatia tuturor din jur se transformase in miscari lente, in "reluare".
-Trebuie sa vorbim! Acum! distruse JiYong acest moment insfacand-o de brat.
-Bine, bine!..., isi recapata ea bratul facandu-i semn ca il va urma singura.
-Ce-i cu ei? intreba DaeSung privindu-i pe cei doi indepartandu-se.
-Hyung zicea pe scena ca nu stie cuvintele, ii raspunse SeungRi aruncand sacoul negru pe stativul de haine, apoi isi cauta camasa lui in carouri.
-Cum adica nu stie cuvintele? interveni SeungHyun dupa ce isi aduna toate hainele sale "de strada".
-Nu stiu, atat am auzit si eu, spuse din nou SeungRi incheindu-si ultimul nasture.
-Explica! o opri JiYong din inaintare cand a considerat ca s-au indepartat destul.
-What? il intreba ea, facandu-l sa inteleaga ca nu a folosit limbajul corect.
-Explica!! relua JiYong in engleza de data aceasta.
***...partea a VIII
-Explica!! relua JiYong in engleza de data aceasta.
-Ah..., facu ea lasand capul in jos. Cu ce sa incep eu?... gandi cu voce tare.
-Cu inceputul! o repezi JiYong.
-Nu sunt sigura ca stiu care e..., bombani Chichi apoi gura i-o lua pe din-ainte: eu sunt o fata...
Reactia lui JiYong a fost una pe masura: fumul tigarii pe care tocmai si-o aprinsese ii arse ochii si ii irita gatul facandu-l sa tuseasca violent. Chichi se grabi sa-l ajute dar cand s-a repezit spre el, i-a lovit mana, iar tigara aprinsa ii scapa in bluza larga.
-Da-te! Da-te! Lasa-ma!! tipa JiYong aruncand cu mainile in stanga si in dreapta.
-Stai! Stai putin! Stai!!.. se grabi Chichi sa se strecoare in spatele lui, apoi il prinse de bluza pe care i-o scoase dintr-o miscare.
-Hyung..., abia isi putu abtine rasul SeungRi care exact in acel moment aparu insotit de ceilalti baieti.
-Deranjam? zambi iscoditor SeungHyun.
-...sau ai nevoie de ajutor? mustaci si DaeSung.
-Aaaaaaaaa! veni raspunsul lui JiYong care isi scutura frenetic mainile si corpul.
Chichi nu a stiut ce sa mai zica sau sa faca; ii arunca bluza inapoi lasandu-i in urma, pasind grabita catre multimea de oameni agitati prea ocupati cu impachetarea hainelor, instrumentelor si a altor obiecte de pe acolo.
-YoungBae! o opri o voce groasa, unde-s ceilalti?
-Papa YG...? ii scapa lui Chichi printre buze cand se intoarse sa priveasca mana care ii prinsese umarul.
-Poftim? se incrunta acesta aproape amuzat.
-Ceo Suk! il intrerupse vocea vesela a lui JiYong care facu o plecaciune adanca. Ce faceti aici?
-Ati fost in public? ii zambi si SeungHyun.
-Da am fost. Ce naiba a fost asta? se incrunta din nou Yang Hyun Suk.
-Inca nu stiu, dar voi afla! se grabi JiYong sa ii raspunda, facand din nou o plecaciune adanca.
-Eu vorbeam cu... el..., se roti Hyun Suk cautandu-l pe Taeyang, insa Chichi deja ajunsese la usa mare, fara geamuri.
-Nu te mai purta ca o fetita razgaiata! o apuca JiYong de mana, dupa ce alergase o vreme dupa ea.
-Dar sunt o fat..., a vrut ea sa ii raspunda in doi peri, insa el o intrerupse brusc.
-Esti Dong Young Bae! Prietenul meu cel mai bun din copilarie! Si n-am de gand sa permit una ca asta! striga JiYong apoi o imbratisa , mai mult cu forta.
-Ce "asta"? se zbatu Chichi pana se elibera.
-Nu te las sa-ti pierzi mintile, Young Bae! Nu stiu ce-i cu tine, dar nu te voi lasa...
Chichi ii prinse fata cu mainile obligandu-l sa o priveasca.
-NU sunt Dong Young Bae, incepu ea pe un ton grav dar calm. Nu stiu cum dar eu nu sunt Dong Young Bae. Numele meu este Cristina...
-De ce nu dormi? mormai Taeyang fara sa isi ridice fata din perna. De ce nu ai adormit inca? urca un pic volumul glasului, apoi se roti pe partea stanga. Privi ceasul care indica ora 5 si 13 minute. Culca-te te rooog..., isi spuse privindu-se in posterul de pe perete. Reveni cu un tipat nervos peste nici treizeci de secunde si sari din pat.
-De ce nu vrei sa dormi?! De ce nu adormi?? De ce nu aspunde nici unul la blestematele alea de telefoane?!! se arunca inapoi in pat, mototolind cearcefurile sub el.
-Chi...chi? intreba JiYong ridicand sprancenele.
-Asa imi zic prietenii, da, raspunse Chichi fara a-i elibera fata din stransoare.
-Nu...
-Da, stiu si eu ca nu e posibil asa ceva! Am tot sperat sa visez dar..., facu o pauza lunga apoi il privi cu ochii mari. Poate asta e!!
-Ce sa fie? Ce e? se tinu JiYong dupa ea cand o rupse la fuga spre parcare. Nu, stai!! o apuca de maneca si dintr-o singura miscare se ascunsera amandoi dupa un stalp gros al parcarii. Un mare grup de fete aproape ca le asediasera masina.
Ji Yong o tinea strans la pieptul sau, iar Chichi, pentru cateva momente, s-a lasat imbatata de bataile neregulate ale inimii lui. Isi ridica putin ochii pentru a-l privi, in timp ce si el tocmai isi plecase privirea.
Tipetele isterice ale fetelor ii readusera brusc inapoi in parcarea aglomerata.
JiYong facu o scurta aplecare in fata pentru a afla motivul exploziei bruste de fericire. Chichi isi ruga inima sa-si reporneasca bataile inainte ca si picioarele sa-si opreasca functiile definitorii cand JiYong isi strecura mana in palma ei, apoi o trase in viteza pana la masina.
Agentii de securitate i-au observat inaintea tuturor si au format un culoar si pentru ei.
-Ce Dumnezeului fac?! se incrunta SeungHyun care intrase deja in masina. Batu violent de cateva ori in geam pentru a le atrage atentia dar nu a reusit.
Fetele deja strigau cu si mai multa putere, iar stransoarea lor mai mult decat prieteneasca le-a dat apa la moara , infierbantundu-le imaginatia.
-Ce naiba faceti? sopti SeungHyun de indata ce JiYong a pasit inauntru.
-Ce?... intreba el cu ochii mari.
-Nu aparem destul in ziare si fara sa..., gesticula el agitat, imitind doua maini care se tineau.
-Ce? nu intelese JiYong insa Chichi isi arunca ochii in podea.
-Aaa! Asta? zambi JiYong incurcat, incercand sa isi desfaca degetele inclestate intre ale ei.
-Serios, baieti! interveni si SeungRi. Vreti si voi ficuri ca aia din Exo?
Chichi nu isi putu abtine un ras zgomotos, chiar daca nu intelesese ce anume zisese, dar il inghiti cu noduri cand privirile tuturor o sagetara.
-S-a intamplat ceva despre care trebuie sa stim si noi? vorbi DaeSung fara sa ridice vocea.
-Nu! sari ca si ars JiYong, intelegand aluzia.
-Aaa! Deci d-asta nu a avut Young Bae prietena pana acum!! Pentru ca a avut prieteni! rase SeungRi la fel de zgomotos.
-Yaa! Ai grija ce vorbesti, piticanie! il inghioti JiYong, insa deja ii antrenase si pe ceilalti iar acum se manifestau cu totii, galagiosi precum niste pusti de gradinita, mai putin Chichi care ii urmarea fermecata fara nici un cuvant... desi ar fi avut atatea de spus...
Soarele era sus pe cer de mai bine de patru ore. Taeyang tintuise intreaga noapte tavanul inalt. Nici macar nu mai clipea; privea in gol cand melodia lui il zgudui din toate incheieturile.
"Doamne! In sfarsit cineva s-a prins si ma suna!!" ii fulgera prin minte, repezindu-se la telefonul de pe birou.
-Cris..., citi cu voce tare apoi scapa un oftat lung, lasand inapoi telefonul pe birou.
-Yaaa!! striga dintr-o data. Cum de nu?... De ce nu m-am gandit la asta mai devreme?? sari plin de enrgie din pat. Deschise usile sifonierului si ridica din sprancene. Apuca prima rochita... nu era tocmai pe gustul lui; o arunca de-o parte repezindu-se la urmatoarea.
"Oare de ce nu le-o fi spus nimic?" se intreba Chichi in timp ce se agita dintr-o parte in alta a camerei. Cel putin asa credea... adica reactia normala daca ar fi aflat, ar fi fost sa o bombardeze cu milioane de intrebari... si totusi era atat de liniste.
Monologul interior i-a fost brusc intrerupt de un sentiment ce o facu sa isi incruciseze picioarele, in mod instinctiv.
-A nu!!! Asta nu!!! striga ea pentru ca apoi sa isi acopere instantaneu gura. Nu, nu asta..., relua murmurand iar mana stanga i se plasa aproape singura pe abdomen, rugandu-l parca sa nu ceara asa ceva. Se chirci sprijinindu-se de pat.
Cioc! Cioc! se auzi in usa care se intredeschise usor.
JiYong isi arunca un ochi discret inauntru.
-Young Bae, esti aici? sopti rl, dar cand o vazu mica si chinuita acolo langa pat, uita de orice politete si o zbughi inauntru. Young Bae, ce e?! o apuca de umeri vrand sa o ridice.
-Nu m-atinge! Nu m-atinge! Nu m-atinge! vorbi Chichi cu o viteza uluitoare de parca ii era frica sa nu isi foloseasca tot suflul de-odata.
***...partea aIXa
-Dumnezeule! Ce ai?!
-Nu... eu... fac... pe mine..., sopti ea atat de incet incat nu o putu auzi.
-Ce? Ce ai zis? se apleca JiYong ingrijorat, cu urechea catre buzele ei.
-Fac... pi...pi... pe ...mine..., sopti Chichi din nou.
Daca nu ar fi fost fizic imposibil, in acest moemnt i s-ar fi vazut ochii cazandu-i in gura, iar gura undeva pe podea.
-Ce... ce.... ce? abia reusi sa articuleze JiYong in timp ce sangele incepu sa isi faca simtita temperatura si prezenta pe chipul lui.
-Otokeeee! Ce fac eu acum?... sopti ea din nou strangand si mai tare din picioare.
-Te duCI LA BAIEEE!!!! zbiera JiYong cand isi recapata controlul asupra corpului ce parea de trei ori mai mic decat fata lui ce incepea sa capete tente de moz in jurul gurii si al ochilor.
-Ssst! Taci!! se repezi Chichi sa ii inchida gura cu amandoua mainile, uitand pentru o clipa necesitatea ce o chinuia. Vrei s-auda toti?? Nu pot!!..., reveni la pozitia initiala, strangandu-si stomacul in maini. ...Nu pot...
-D... de ce nu?!? clipi JiYong des de cateva ori pentru a se calma.
-Nu... nu stiu cum..., sopti Chichi rusinata.
-Dumnezeule mare!!! striga din nou JiYong, apoi induplecat probabil de pozitia incomfortabila pe care o afisa, isi cobori glasul si continua pe un ton mai bland: Serios acum! Cati ani ai?? N-ai si tu un frate ceva...
Ochii lui Chichi se facura aproape orizontali, grabindu-i vorba lui JiYong:
-Da, bine, bine stiu! Nu te-ar fi ajutat cu nimic chiar daca ai fi avut!... Nu pot sa cred asa ceva! trase adanc aer in piept. Aish, serios! Dar... totusi... Nu inteleg ce vrei de la mine! isi sterse fruntea umeda cu podul palmelor.
-Poti sa...
-NU!! zbiera el sarind in spatele unui fotoliu mare.
-Nu te rugam sa vi cu mine! se razvrati Chichi. Vroiam doar... un pont ceva..., sopti cu viteza.
Sunetul apei de la toaleta il facu sa isi ridice chipul rosu din podea, iar scartaitul usii, sa isi redreseze pozitia. Chichi isi pleca ochii in podea, apoi se retrase intr-unul dintre cele doua mari fotolii; se aseza picior peste picior luandu-si o revista pe care incepu sa o rasfoiasca fara sa arunce vreo privire in jur.
-Um..., incerca el sa ii atraga atentia, dar pentru ca nu a reusit, a apucat coltul revistei pe care o roti aducand-o la pozitia normala de citit, apo spuse pe un ton scazut: Un barbat nu sta asa... niciodata..., ii lovi cu varful degetelor piciorul stang care se intinsese peste bratul mare al fotoliului.
Chichi nu isi ridica ochii din revista, dar isi schimba imediat pozitia.
-Esti... esti mai bine?..., isi cobori el privirea cautand un punct de sprijin in pantofii sai nou-nouti.
-Da, raspunse ea calm fara sa il priveasca, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
-Esti imposibila!! rabufni JiYong, iesind val-vartej din camera, lasand-o singura in camera, intr-un zambet fastacit. Isi lovi usor obrajii care aratau deja a doua rosii coapte, apoi incerca sa se concentreze pe semnele ciudate din interiorul paginilor.
Taeyang pasea cu grija, bucuros de ghetutele cu tinte pe care le gasise in garderoba lui Chichi. Strangea sub brat o gentuta mica unde aruncase in graba buletinul si toti banii pe care ii gasise prin camera. Era prea devreme pentru a-l fi vazut cineva plecand, asa ca mergea sprinten catre...
-Buna ziua! opri el un om pe strada. Vorbiti engleza?
-Desigur! raspunse barbatul.
-Imi puteti spune de unde pot inchiria o masina?
"Ce bine e sa stii o limba straina" se gandi Taeyang indreptandu-se voios catre adresa indicata. Arunca un ochi rapid peste ecranul telefonului si incepu sa se roage de el cand forma din nou un numar:
-Te rog, raspunde! Raspunde... raspunde...! ...De ce nu raspunzi niciodata la telefonul ala?! De ce ai telefon daca nu il tii niciodata deschis!! se ravrati din nou.
-Chichi? Se auzi o voce calda de fata. Ce faci aici? Te simti mai bine? continua vocea sa vorbeasca, atingandu-l usor pe umar.
-Ce? Cine? tresari Taeyang, adoptand o pozitie de aparare.
-Hoo! Usor fata!..., rase fata retragandu-si in graba mana.
Recunoscu imediat ochii aceia frumosi, inconjurat de machiajul negru, asiatic. Ii zambi.
-Hello! ii raspunse mai calm.
-Ce faci? il intreba fata din nou.
-Umm..., ar fi vrut sa ii spuna ca nu o intelege, dar tonul vocii ei il facu sa se gandeasca mai bine, inainte de a deschide gura... ii vorbea ca si "mama lui", ca unui nebun caruia trebuie sa ai grija ce ii spui sau cum i-o spui.
-Chichi, spune-mi te rog, ce s-a intamplat cu tine? incepu ea din nou.
-Asculta..., incepu el in engleza, tragand adanc aer in piept, ...eu nu mai sunt cine crezi tu ca sunt. Nu am nici o explicatie, dar sunt pe cale sa rezolv totul, ii spuse fara graba prinzandu-i mainile intr-ale sale.
"De ce ma simt asa?..." se speria fata. O caldura placuta ii cuprinse intregul trup si mici brobonite de sudoare i se ivira pana si in palme. Nu era prima data cand prietena ei o strangea de mana, dar pana acum nu simtise niciodata asa ceva... sau nu constientizase ea?! Nu... nu avea cum sa se simta... ASA, in legatura cu ea.
Melodia placuta a rington-ului sau ii intrerupse incurcatura din gand.
Ochii lui Taeyang se marira brusc cand primele acorduri din "Crooked" ii lovira timpanele. Isi retrase usor mainile si astepta ca ea sa raspunda.
-Da? abia isi stapani fata vocea. Da, sarut-mana... Este aici cu mine... Nu stiu..., continua ea sa vorbeasca privindu-l intr-una.
Taeyang ar fi vrut sa afle cu cine vorbea ea si mai ales ce anume i se spunea, devenind tot mai curios, in special cand sprancenele ei urcau sau coborau spre baza nasului, iar ochii i se mareau si se grabeau departe de persoana lui, revenind intotdeauna mai nedumeriti.
Apelul telefonic s-a incheiat in sfarsit.
-Deci..., incepu ea in engleza, facandu-l sa inteleaga cu cine tocmai vorbise si ce aflase. Isi arunca ochii peste cap si cu o rasucire pe calcaie, se pregati de plecare.
-Stai! Te pot ajuta..., ii prinse ea incheietura.
-Cum? se bosumfla el. Nici macar nu ma crezi! Cum ai putea sa m-ajuti? incepu el usor agitat cand "Ringa ringa" il bloca. Alo! Alo! se grabi sa raspunda.
-Cristina, te rog sa ramai acolo unde esti esti! auzi vocea "mamei" care ii domoli inima pana in pragul opririi.
-Nu acum! Imi pare rau..., spuse el muscandu-se de limba pentru a opri cine stie ce cuvinte neadecvate, iar dupa ce ii arunca niste priviri dojenitoare fetei, porni catre semaforul din spatele ei.
-Chichi, stai, te rog! Uite..., stiu ca nu esti nebuna..., il urmari ea, dar ajuta-ma sa inteleg!..., il opri prinzandu-l din nou de mana.
Taeyang nu ii raspunse. Isi retrase mana cu o miscare brusca, apoi traversa in graba. Fata il urma fara sa se asigure. Un claxon prelung ii bloca simturile iar griul acela stralucitor se apropia tot mai mult si mai repede. O smucitura puternica o facu sa inchida ochii, iar bataile unei inimi agitate parca o obligau sa ii tina strans inchisi.
-Esti bine? recunoscu vocea prietenei sale, desi mainile care o tineau nu ii pareau deloc cunoscute.
Clipi usor de cateva ori inainte de a o privi.
-Da..., raspunse stins. Multumesc...
-Sa fii mai atenta data viitoare, ii spuse Taeyang cu un zambet cald, ajutand-o sa se ridice. Se asigura ca nu era ranita, apoi se indeparta usor.
-Cine esti tu? il opri vocea fetei dupa numai trei pasi.
... partea a Xa
-Cine esti tu? il opri vocea fetei dupa numai trei pasi.
Adevara Cichi i-ar fi salvat viata intr-adevar, dar ar fi cicalit-o si mustrat-o vreo douazeci si patru de ore incontinuu...
-N-ai putea intelege nici daca ti-as spune, ii raspunse el la fel de calm.
-Mama ta zice ca te crezi altcineva, insista ea. Cine esti?...
Taeyang se intoarse sa o priveasca fix in ochi.
-Oh, Doamne..., murmura ea cand in capruiul ei se oglindira doi ochi negri, agitati.
-Eu sunt baiatul de pe peretii ei, spuse Taeyang fara nici o urma de ironie in glas.
-Tae... yang?... abia sopti ea.
Ochii lui se umplura de speranta, ca atunci cand cineva iti recunoaste in sfarsit meritele dupa o perioada lunga de chin si efort.
-Ne! zambi el.
-Dumnezeule..., balmaji ea usor. ...Dar... nu pot sa cred! Nu are cum!!... Dar cum?!... intrebarile ii ramasera in aer cand o voce stridenta ii striga pe nume:
-Cristina! Cristina! Stati pe loc! striga "mama lui", sarind cat ai zice peste dintr-un taxi. Cristina, draga mea, multumesc ca ai tinut-o! se grabi femeia sa il prinda pe Taeyang de mana, in timp ce-i vorea fetei. In starea in care e cine stie unde ar fi ajuns...
-Ce spune? o intreba in viteza Taeyang incercand sa se elibereze.
-Sa nu-ti faci griji! Voi veni sa te ajut, promit! ii raspunse fata. Acum du-te cu ea, e mai bine-asa...
-Poftim? Da` nu vreau!..., continua el sa se impotriveasca, dar corpul acesta de fata nu il ajuta prea mult.
-Domnisoara, stai locului! Nu te mai zbate atata! il apostrofa femeia, tragandu-l dupa ea spre masina galbena.
Nu a avut incotro si a urmat-o. Acum statea inchis in camera lui, tintuind tavanul. Ochii i se inchisera usor, vocile parintilor de dincolo de usa amutira incet si in curand totul se scufunda intr-o liniste absoluta. O asculta cu urechile ciulite, asteptand sa auda ceva, orice. Nu s-a intamplat acest lucru. Linistea persista cu incapatanare, asa ca a deschis din nou ochii... cel putin asa stia el, doar ca nimic nu se infatisa inaintea sa - era la fel de intuneric pe cat era de liniste.
-E cineva?... sopti cu grija, dar cu exceptia ecoului slabut, nimic altceva nu s-a mai auzit. Aloo!! E cineva aici? intreba din nou, bucurandu-se vizivil de vocea lui de barbat, pe care se parea ca si-o recapatase in sfarsit! Inca nu se vedea nimic, dar respiratia incepu sa i se agite ca atunci cand alergi. Ba chiar isi putea auzi pasii grabiti, pana cand ochii i se marira de cateva ori, iar pasii capatara o moua viteza, mai mare. Se apropia grabit de flacara aceea zglobie si usor portocalie, care incepu sa il invaluie incetul cu incetul. Nu isi opri fuga, dar se bucura nespus cand bratele musculoase i se conturara in lumina slaba. Isi vazu picioarele aparand unul in fata celuilalt, spargand toate baltile peste care treceau in viteza. Se opri brusc. Avea nevoie sa isi traga sufletul si sa inteleaga unde se afla. Ridica usor ochii si o vazu: fata al carei trup il vazuse numai in oglinda, acum statea acolo, in fata lui, tolanita in fotoliul mare si comfortabil. Nu a putut intelege cand anume a ajuns-o, dar ii putea simti respiratia calda. Ridica mana, gata sa ii atinga chipul, dar ceva il retinu. Pentru memont, a preferat sa ii priveasca somnul linistit. Brusc, ea deschise ochii. A vrut sa-i zica ceva, dar, cu toate ca buzele i se miscau, cuvintele nu i-au iesit.Il fixa cu privirea, asteptand sa ii auda vocea. Cum nu a reusit, a fost randul ei sa incerce, insa nici ea nu a putut scoate vr-un cuvant. A ridicat si ea o mana in aer, aproape atingandui-o pe a lui, cand un ringtone vesel i-a oprit. S-a intors sa-si priveasca telefonul zornaind pe noptiera micuta, dar a decis sa il ignore. Isi intoarse privirea inapoi catre el, dar... el deja disparuse.
-Nu! Stai!... striga Chichi cu putere vrand sa sara din fotoliu, dar a aterizat in bratele lui JiYong.
-Ce s-a intamplat? Esti bine?..., o intreba el mai mult soptind.
-Nu! Unde e?? De ce?..., incepu sa sa caute dincolo de el, dar vocea ei, din nou masculina, o facu sa renunte.
-Ce este? Ce s-a intamplat? reveni JiYong cu vocea usor ingatuita.
-L-am vazut! Era aici! In fata mea..., ii raspunse Chichi adunandu-si genunghii in brate, obligandu-l astfel sa se indeparteze putin.
-Nu..., ii spuse el lovind-o usor peste picioare, nu e nimeni aici decat tu, si nu mai sta asa... Un baiat nu ar sta niciodata asa..., mormai el.
-Nu-mi pasa..., raspunse ea modificandu-si pozitia si tonul vocii care scazu. De ce a plecat? De ce?...
Taeyang isi acoperii ochii cand lumina puternica il lovi din plin. Cauta speriat, pret de cateva momente, bubuiturile carora nu le intelese sensul decat atunci cand usa se deschise usor si Cristina, fata de mai devreme, intra timid in camera. Avea un brat plin de cd-uri si afisa cel mai chinuit zambet posibil.
-Deranjez? intreba ea in soapta.
-Acum..., privi el in jur apoi raspunse cu un oftat adanc, ...nu.
-Uite, incepu Cristina cu ceva mai mult curaj, asezand cd-urile pe pat, unul langa celalalt. "The change up", "Freeky friday", "The hot chick", "It's a boy girl thing"...
-Ce-s astea? intreba el mirat.
-Experiente! ii raspunse ea facandu-si loc printre cd-uri. Ca a ta! continua sa ii explice. Uite, asta de exemplu, doi prieteni foarte buni fac schimb de vieti si de stiluri de a trai. Dave e un avocat satul de munca, are o sotie si trei copii, iar Mitch e un burlac, fara loc de munca. Fiecare crede ca viata celuilalt e mai usoara si mai frumoasa. Dupa o seara in oras cei doi se trezesc ca au facut schimb de corpuri. Desi au scapat de rutina zilnica, descopera curand ca viata celuilalt nu asa cum si-o imaginau si tot ce isi doresc e ca totul sa revina la normal. Sau asta cu "Freeky Friday", o mama face schimb de trupuri cu fiica ei de 15 ani, pe care nu o poate intelege si asta...
-Asa, si? o intrerupse Taeyang.
-Ideea de baza e, ca totul se intampla cu un scop.
-Un scop? ridica el sprancenele. Adica ce vrei sa spui?
-Da, un scop. Si la voi... singurul "scop", zise ea adugand ghilimele cu degetele, pe care l-am putut identifica este... dragostea adevarata, isi incheia ea discursul privindu-l adanc in ochi.
-Dragostea?... Adevarata..., repeta el mai mult pentru a-si fixa aceasta informatie in minte.
-Pai da! Chichi te iubeste. Sincer. Si nu stiu... poate ati fost sortiti... ca in bazme...
-Dar asta tot nu explica... asta!..., zise el aratand catre fata lui.
-Ba da! O explica! il contrazise ea. Voi nu ati fi reusit in veci sa va intalniti, asa ca... soarta a decis pentru voi...
-Nu e chiar atat de greu sa te apropii de noi..., isi pleca Taeyang ochii stiind ca tocmai spusese o mare minciuna.
-Pentru noi e, nu il lasa Cristina sa scape. Dar nu te ingrijora. Te ajut eu sa scapi d-aici...
-Cum? o intrerupse el.
-Pai, raspunse ea incepand sa isi scoata balerinii din picioare si sa isi desfaca jeansii.
-Ce... ce faci? se impacienta el.
-Relaxeaza-te! rase Cristina cu pofta. Tu vei pleca de aici in hainele mele si pana isi vor da ei seama, tu vei fi deja plecat spre Coreea. Acum, intoarce-te, te rog!
-Cine-i? intreba Chichi cand doua batai in usa o intrerupsera.
-Hyung, eu sunt! Pot intra? ii recunoscu vocea lui SeungRi, si desi nu intelesese ce ii spusese, a trantit un "Come on in" revenind la treaba ei.
-Ce... faci? o intreba SeungRi incercand sa isi ascunda adevarata reactie: Chichi isi prinsese parul auriu in clame colorate si isi intindea pe fata o crema galbena.
-In engleza, te rog, ii raspunse fara sa il priveasca.
-Wae?
-Pentru ca vreau sa invatam cu totii mai bine engleza, ii vorbi din nou fara sa isi modifice pozitia, apoi se ridica fara graba din scaun, oprindu-se la doar cativa centimetrii in fata lui: JiYong nu v-a spus nimic? il cerceta din cap pana in picioare.
-Ce... ce sa ne zica? pasi el, discret, de doua ori in spate.
-Nimic...
-Hyung, ce-i cu tine? Te porti ciudat de cand... de cand te-ai intors. E totul in regula? o intreba el, tot in coreeana.
-Ti-am zis sa folosesti engleza, n-auzi? il apostrofa Chichi, intinzandu-se in pat dupa ce isi batu perna de cateva ori.
-Serios acum, hyung, toti ne facem griji pentru tine. Nu am vrea sa...
-Asculta, se ridica Chichi in capul oaselor, strangand in mana feliutele rotunde de castravete, care nu au mai apucat sa-i revigoreze ochii. Eu...
-Ce faceti aici? o intrerupse glasul repezit al lui JiYong. Pustiule, tu ce cauti aici? il apuca de umeri pe SeungRi.
-Hyung..., incerca acesta sa protesteze, fara succes insa.
-Eu tocmai ma pregateam sa-i spun ca..., incepu ea.
-Nu e nevoie sa-i spui nimic, se grabi JiYong sa il dirijeze spre usa. Pustiulica e baiat detept. Stie cand trebuie sa se retraga, ii zambi frumos apoi aproace ca il arunca afara din camera.
-Ce-a fost asta? se ridica Chichi cu totul din patul comfortabil.
-Ssst! facu JiYong gesticuland catre usa.
-De ce nu ma lasi sa le spun si lor? sopti ea ascunzandu-si zambetul cand el a vrut sa ii acopere buzele cu un deget, dar s-a retras de indata ce a simtit textura vascoasa a mastii.
-Eu te pot intelege, sopti si el la randu-i, stergandu-si degetul de coltul tricoului, ...dar ei nu au capacitatea asta.
-Tu tot nu ma crezi, asa-i? spuse Chichi dezamagita.
-Ba te cred! Cum sa nu te cred? Normal ca te cred! vorbi el usor agitat. Doar ca... te rog, ii intinse un prosop de fata dupa ce il cauta prin toate sertarele, ...te rog incearca sa nu ii distrugi imaginea. Eu nu as putea sa...
-Sa ce? ridica Chichi din sprancene cand intelese ca nu avea de gand sa isi continue ideea.
...partea a XI-a...
-Eu sa..., sopti el incurcandu-se in gandurile care se incapatanau sa dispara inainte de a le putea rosti. Dar de ce? Doar nu era din cauza amicului sau care se apropia precum o felina de prada sa. Incepu sa isi frece inconstient degetul de coltul prosopului si concluziona: "...Nu poate fi asta!" isi zise revenind cu picioarele pe pamant in momentul in care Chichi ii smulse prosopul din maini.
-Nu te mai freca atat! Nu era rahat! ... era avocado si castravete, spuse mai mult soptind apoi isi sterse fata zu miscari lente. Il privi cu ochii mari si un zambet pierdut ii aparu pe chip.
-Ce-i? il intreba fara sa se miste cand ochii lui incremenira asupra ei.
-Eu... pentru o secunda..., scutura usor din cap plecandu-si ochii.
-Ce? insista ea cautandu-i privirea.
-Eu cred ca am innebunit de tot! rabufni el facand-o sa paseasca de doua ori in spate, amuzata.
-De ce? il sicana abia abtinandu-si zambetul.
-Cred..., cred ca te-am vazut..., reveni JiYong la baietelul sfios de mai devreme.
-Poftim? ii prinse Chichi mainile intr-ale ei, privindu-l adanc in ochi, cu acea recunostinta pe care o simti fata de cel care ti-a recunoscut in sfarsit meritele dupa ani intregi de sacrificii.
-Da..., esti bruneta, ai parul lung si ochii negri? isi inghiti magia care i se intiparise pe chip cand o palma groasa il lovi peste ceafa.
-Sunt aproape blonda, am parul scurt si ochii caprui! striga Chichi indignata, si pentru ca facea eforturi prea mari sa-si ascunda zambetul ii intoarse spatele.
Dintr-un motiv necunoscut, JiYong o ajunse cu un singur pas si o imbratisa incrucisandu-si mainile in jurul umerilor ei, dar vocea groasa a lui Chichi distruse si de aceasta data momentul:
-Ce naiba faci, omule?! striga ea zbatandu-se sa scape din stransoare.
-Nu stiu... imi pare rau! se grabi JiYong sa arunce aprinzandu-se precum un beculet de craciun, apoi se pierdu in spatele usii mari.
-Gata! Esti aproape gata, zambi Cristina in timp ce pieptana de zor o peruca lunga, bruneta. Esti sigur ca stii ce ai de facut? isi arunca un ochi grabit in sus.
-Nu, raspunse Taeyang sincer. Voi incerca sa inchiriez o masina si sa ajung cat pot de repede in Ungaria...
-Ungaria? il intrerupse ea.
-Da. Baietii trebuie sa fie inca in...
-Atat de aproape de noi?! striga ea aproape azvarlind peruca din maini.
-Da?...
-Si la noi de ce nu veniti niciodata?! il intrerupse din nou, amenintandu-l cu peria de par.
-Pentru ca nu ne cheama nimeni?... rase cu pofta, apoi o 'dezarma' lasand peria langa el, pe pat. Isi aduna parul intr-o codita micuta, apoi isi puse cu grija peruca, iar Cristina ajuta la 'perfectionarea' ei.
-Asa, zise ea inca aranjand cateva suvite. Bafta! ii spuse imbratisandu-l cu putere. Nu uita sa-ti iei buletinul! il opri cand ajunse in dreptul usii.
-Ah, da! Asa e! ...Unde e? se roti pe calcaie , scrutand imprejurimile. Ah! Aici! zise repezindu-se la gentuta pe care o avusese cu el mai devreme. E goala! o privi incurcat pe Cristina care il ajunse din doi pasi.
-Cum adica goala?
-Adica nu are nimic inauntru! raspunse el mai mult automat, intorcand-o pe toate partile.
-Stiu ce inseamna, doar ca... Dar cine? Cand?...
-Ea! isi arunca Taeyang ochii spre usa. S-acum ce fac?o arunca cat colo deznadajduit.
-Nu poti pleca fara acte la tine! ...Decat cu trenul!! reveni plina de entuziasm dupa o pauza scurta. Fi atent! Te duci la gara, doar ceri biletul si gata! Asta e tot!
-Ne! Am inteles! Acum plec! trase adanc aer in piept , dar nu inainta nici macar un pas.
-Pai... du-te!... sopti ea prinzandu-l usor de mana.
-Poftim? Ah, da! Asa e! Multumesc frumos! arunca grabit, apoi apasa clanta pana jos, cand se opri brusc. Stai! se repezi care hainele pa care le purtase pana acum, controland frenetic buzunarele.
-Ce-i?
-Banii! Nu mai am banii! Mi i-a luat si p-aia!
Fara nici un alt cuvant isi goli in viteza geanta ei sport, aduna banii imprastiati pe pat, apoi isi intinse mainile in fata.
-Poftim!
-Multumesc! ii zambi cald. Promit sa-ti inapoiez prietena cat de curand! facu o plecaciune adanca apoi disparu in spatele usii albe.
-Sa ai grija de tine, sopti ea atingand-o cu un deget.
-Pleci asa curand? ii auzi vocea mamei.
Mana lui Taeyang ingheta pe clanta ce deveni brusc rece ca gheata.
-DA! se auzi de dincolo de usa.
-Da! zise si el rapid, apoi grabi pasul, incercand sa nu-si dezvaluie chipul.
-Ce necioplita! sopti mama. Sa plece asa fara sa salute macar... Oh nu! facu dintr-o data si cu o singura apasare brusca a clantei navali in camera.
Nu era nimeni.
-Cristina! striga femeia cautand in jur pana jetul dusului o intrerupse. Rasufla usurata, domolindu-si inima cu mana. Cristina, esti acolo? intreba lipindu-si urechea de usa baii.
-Da, de ce? raspunse Cristina fara sa vrea, dar in secunda urmatoare intelese greseala, ceea ce o facu sa-si muste buza de necaz.
Femeia ramase in prag, fara sa stie daca sa se bucure de recenta revenire la normal a fiicei sale, sau sa-si faga griji asa cum o sfatuiau toate instinctele interioare. Trase aer in piept si apasa cu inima stransa pe clanta.
Cristina isi pregatise deja deiscursul si, de indata ce femeia isi facu aparitia in fata ei, incepu sa vorbeasca cu aceeasi viteza ca cea a dusului care facea discursul ceva mai dificil decat era deja.
Taeyang cobori scarile in viteza, fara sa priveasca in urma. Ajunse in strada si incerca sa isi aminteasca drumul indicat de Cristina, catre gara. Inima statea sa-i sara din piept dar un zambet slab ii atarna undeva in coltul gurii; mersul il avea vioi si intepat... aproape ca uitase de hainele de imprumut care il jenau oarecum pe ici pe colo. Acum doar un singur lucru ii zbura prin minte: "Come back home, baby come back home..." Nici el nu stia de ce dar aceasta bucata muzicala il anima si parca il ajuta sa pluteasca.
"Come back home, baby come back home..." murmura Chichi apoi un oftat adanc ii parasi buzele groase care se tuguiara intr-un botic suparat.
-Doamne!! striga dintr-o data si o bufnitura se auzi undeva aproape de usa. Pasi cu atentie si dupa ce numara in gand pana la trei deschise brusc usa, iar JiYong aproape se pravali peste ea.
-Ce faci aici? isi ridica sprancenele pana la mijlocul fruntii, facand doi pasi in spate.
-Nimic! Doar treceam si ... s-a intamplat ceva?
-Tu ma intrebi pe mine? rase ea. Tu te-ai lovit cu capul de usa mea!
-Nu... m-am lovit cu nimic de usa ta... daca asta insinuezi! se prefacu el suparat.
-Nu insinuez, iti spun: nu mai asculta la usa mea... lasi impresii gresite..., il pofti inauntru cu un gest.
-E..., incerca el sa spuna ceva dar gestul brusc al lui Chichi il bloca.
-Ce?... murmura Chichi acoperindu-si inima cu mana.
-Ce e? Ce s-a inatamplat? Ai iar nevoie la baie? mustaci JiYong cautandu-i privirea.
-Ce?! NU!... Doar ca... Dintr-o data asa... Uite! E normal sa bata asa de tare? il apuca de mana si ii lipi palma de pieptul ei. Era un gest pe care in mod normal nu l-ar fi facut, dar acum era baiat, nu? Intr-adevar inima ii zvacnea aproape vizibil si prin mainile lor, dar nu asta il facea pe JiYong sa se acopere de broboane de sudoare.
...partea a XIIa
-Doua saptamani... doua saptamani!! se auzi un glas subtire de undeva de sub un morman imens de caiete mari si mici.
Caietele au prins viata si au pornit si ele in cautarea manualului, intalnindu-se intr-un final toate pe podeaua proaspat curatata. Doi ochi mari, caprui, se aruncara pe fereastra in cautarea ... a ceva dar soarele dogorator nu a reusit decat sa ii faca sa se inchida brusc, urmati de inca o manifestare vocala a regretului.
-Hai, Cris! Poti s-o faci! Doua saptamani si gata! Apoi vei fi libera ca pasarea cerului..., mustaci ea adunandu-si parul intr-un coc micut, in varful capului. Ofta din nou. Apuca cu piciorul stang cartea de pe podea, chinuindu-se ceva pana o prinse in maini si o rasfoi plictisita.
-Dar de ce e atat de cald?! se planse cu voce stinsa, rotindu-si ochii prin camera. Nemultumirea i se transforma dintr-o data intr-un zambet tacut. De pe peretii camerei un baiat parea ca o urmareste discret, ceea ce o facuse sa zambeasca asa. Nu erau multe pozele cu el, doar in fata si in jurul calculatorului, dar de cate ori le zarea, simtea cum inima ii tresarea plina de emotie si o umplea de energie.
-Nu! facu ea hotarat apoi incepu sa citeasca cu voce tare din manualul de limba romana pana cand refrenul vesel din telefon o facu sa tresara. "Ringga ringga ring ringga ga tun..." continua telefonul sa cante.
-Aish!..., isi arunca ochii peste cap. Ce mai vrea ?... Alo! raspunse intr-un final.
-Ce faceai? se auzi o alta voce subtire de la celalalt capat.
-Numar stele. Ce crezi ca fac? Invatam..., raspunse Cristina cu un oftat lung.
-Vrei sa iei Bac-ul cu 10? glumi vocea de la capatul opus.
-N-ar fi rau! raspunse Cristina in acelas ton. Pe bune acum, mai e atat de putin... Ce e? a incercat sa scape discret de acest apel ispititor.
-Vroiam sa vad daca mergi cu noi... Stii avem nevoie mare si de relaxare...
-Unde? Cand?
-In 2 ore? La club...
-Nu stiu... totusi nu cred ca voi putea...
-Ei, haide, o sa albesti daca mai citesti mult! Stii cum se spune, porcul nu se-ngrasa-n ajun...
-Nu ingras nimic! vorbi Cristina un pic mai tare decat ar fi trebuit. Nu am timp azi! Poate maine!... se hotari sa inchida telefonul dar nu inainte de a o auzi pe fata spunandu-i ca va trece mai tarziu pe acolo.
-Maaaami! striga dintr-o data. Daca vine Raluca sa-i spui ca m-ai trimis cu mancare la bunica, bine? vorbi in timp ce aduna toate cartie si caietele grupandu-le intr-o gramajoara ordonata. Isi arunca din nou ochii pe fereastra. Cand zburase timpul asa? Cand se inserase? Se hotari ca totusi pentru astazi a studiat destul, asa ca se indrepta agale spre calculatorul de pe birou; il aprinse fara sa isi poata lua ochii de la posterul A4 de unde Taeyang ii zambea cu incredere... cel putin asa scria in coltul din stanga sus: "Dong Young-bae , fighting! You cand so this!" inconjurat de 14 inimioare.
-Ce nevoie am cateodata de tine..., sopti Cristina plimbandu-si usor degetul peste chipul pozei.
"Ce nevoie am cateodata de tine..." se auzi o soapta subtire si ochii mari, alungiti se deschisera brusc. Taeyang a privit uimit tavanul excesiv de alb. Ar fi vrut sa se miste dar atingerea discreta de pe fata lui il inghetase, refuzandu-i accesul catre orice reactie.
***...partea a IIa
Taeyang a privit uimit tavanul excesiv de alb. Ar fi vrut sa se miste dar atingerea discreta de pe fata lui il inghetase, refuzandu-i accesul catre orice reactie. Isi roti usor ochii cautand posesorul acestei calde mangaieri. Nu-l gasi. Sari brusc in capul oaselor cand din spatele usilor se auzi glasul moale al amicului sau:
-Young Bae, hai sus! Intarziem!...
-Vin acum! raspunse el coborand cu grija din pat.
In mai putin de cinci minute isi parasi camera imbracat si gata pentru o noua zi.
-'Neata! il intampina SeungRi cu o voce somnoroasa.
-'Neata! ii raspunse el cu un zambet cald. Erau toti patru stransi in jurul mesei. Cum era posibil asa ceva? El se trezise DUPA JIYONG?
-Esti bine?..., se pare ca si amicii sai gandeau acelas lucru, cand JiYong ii ceda locul sau.
-Da, de ce? le raspunse cu acelas zambat sincer, desi raspunsul era mult prea evident. Deci... s-a hotarat unde mergem pentru urmatorul MV? incerca sa mute discret discutia catre alt punct care sa nu il priveasca direct.
-Da, ii raspunse SeungHyun simtindu-i intentia. Eu auzisem ceva de Budapesta, dar nu sunt foarte sigur. JiYong-ah?
-Da, asa-i! Vom pleca intr-acolo maine la amiaza si pana luni vom fi inapoi...
-Ce vreme mohorata...., ofta Chichi pasind absent peste baltile mari ce acoperisera asfaltul aproape in intregime.Tinea strans la piept vreo doua carti acoperite de triunghiuri si unghiuri intretaiate de siruri lungi de numere.
-AH! Dupa ce termin cu asta jur ca nu mai ating vre-o carte pentru tot restul.. verii! bombani nemultumita pe masura ce se apropia de blocul gri, anost. O melodie calda a reusit sa o scoata din starea aceasta de amorteala; era o melodie frumoasa si oarecum cunoscuta. A inteles ca era un ton de apel asa ca s-a grabit sa ii gaseasca "stapanul". Ce? Nu avea cum sa vina de la tipul de peste drum... desi el era singura fiinta vie pe o raza de un kilometru! A grabit usor pasul de parca ceva invizibil o impingea intr-acolo. Imbracamintea lui, in totalitate neagra, il facea sa para dintr-o alta lume. Ii privi discret reflexia in vitrina mare a magazinului - era acoperit din cap pana in picioare de aceasta culoare mohorata... da sigur plouase afara si era un pic mai rece, dar totusi era luna iunie, luna total nepotrivita pentru o sapca neagra, geaca neagra, jeansi negrii si ghete negre cu ceva argintiu p-ici pe colo... In cativa pasi il ajunse.
- Yeoboseyo? raspunse el calm dupa ce a scotocit cateva secunde prin buzurar.
-Pe unde naiba esti?! Nu te-a mai vazut nimeni de mai bine de 7 ore! se auzi de la celalalt capat. Isi pregatea un raspuns cand balerinii albi formara cercuri in balta de la picioarele lui, aruncand stropi rataciti, care il facura sa paseasca o data in spate. Isi ridica privirea, iar Chichi a simtit cum intreg asfaltul dispare si se transforma in ceva vascos ce o tragea inauntrul lui. Nu ar fi vrut ca asta sa se intample asa ca se grabi sa isi priveasca picioarele, fie si numai pentru a se asigura ca inca le mai avea.
"Ce nevoie am cateodata de tine..." se auzi brusc, dar inainte ca oricare dintre ei sa reactioneze in vr-un fel, un tunet puternic a acoperit orice alt zgomot pentru cateva momente lungi. El deschise gura sa vorbeasca cand un glas agitat il intrerupse:
"-YoungBae! YoungBae-ah! Esti acolo?? Ce s-a intamplat? Unde esti? YoungBae!? se agita JiYong la celalalt capat al telefonului.
Ochii lui Chichi se inundara brusc si mainile incepura sa ii tremure. Nu ar fi lasat pentru nimic in lume sa o vada cineva, ACEST cineva, in aceasta stare; se grabi sa isi plece privirea si pasi rapid de trei ori, pentru a-l depasi. Se intoarse sa il priveasca, dar nu mainile lui o atinsesera pe umar, mainile lui erau inca inclestate pe telefonul alb, mare.
"-YoungBae-ah! Spune-mi acum unde esti! Vin dupa tine!" a taiat vocea lui JiYong intr-un mod brutal linistea ciudata.
Chichi inca il privea cu ochii mari. Ar fi vrut sa raspunda ea la intrebare desi nu era foarte sigura daca o intelegea corect... Ah, numai daca si-ar fi putut convinge buzele sa rosteasca cuvintele...
"Ringga ringga ring ringga ga tun, Ringga ringga ring ringga ga tun..." se auzi dintr-o data si ochii lui aproape ca ii sarira din orbite. Chichi isi arunca usor privirea peste telefonul ce tremura in mana ei stanga. Verifica apelul: mama. Printr-o miscare mecanica atinse butonul verde, iar mana isi incepu ascensiunea catre ureche.
-Mm? a fost singurul lucru pe care l-a putut articula pentru moment. Mama... sunt in drum spre meditatie..., reusi sa pronunte, apoi se grabi sa isi ridice inapoi ochii pentru a-i mai privi odata chipul, dar nu a mai reusit. Desi omul din fata ei se indeparta usor grabit, ii lasa sentimentul ca se privea oarecum pe sine pasind apasat, ridicand stropi agitati cu fiecare pas pe care il facea.
-Romania, Bucuresti, apuca Taeyang sa raspunda vocii alterate din telefon, inainte de a se intoarce pentru a o mai privi inca o data pe fata aceea.
"...Nevoie de tine..." se plimba prin mintea lui, si, desi stia ca nu se miscase din loc, avea o senzatie ciudata de plutire. Ceva rapid ii atrase atentia facandu-l sa isi indrepte privirea catre vitrina mare a magazinului de electrocasnice. Tresari speriat la gandul ca aceea fata il urmarea cand ochii ei ii aparura in reflexie. Scutura energic din cap, clipind des de cateva ori. Niste litere ciudate ii aparura in fata: "cos...?", "sin...?". Clipi din nou asteptand copacii si vitrina sa-si recapete locul de pe straduta micuta. O voce pitigaiata ii zgarie timpanele ridicandu-i ochii pentru a o privi.
-Domnisoara, ma asculti?! parea ca se infurie femeia, judecand dupa sprancenele adunate la baza nasului si vocea din ce in ce mai ascutita. Isi pleca ochii inapoi pe caietul de matematica.
-Eu..., incepu el cu greu, dar amuti imediat. Eu nu stiu..., incerca sa vorbeasca din nou dar acea voce subtire ii iesi din nou pe buze.
-Poftim? facu femeia incruntata. Ce tot spui acolo, fetito?? ridica ea vocea la auzul acelei limbi necunoscute.
-Eu... nu..., facu Taeyang o a treia incercare dupa ce isi drese zgomotos vocea, iar mainile incepura sa ii joace nervos pe caietul plin de semne.
***...partea a IIIa
-Eu... nu..., facu Taeyang o a treia incercare cand mainile incepura sa ii joace nervos pe caietul plin de semne. Inima isi incetini bataile intr-atat incat incepu sa il doara. Isi duse automat una din ele la piept pentru a-i alina chinul, cand un tipat ascutit ii agresa timpanele, aruncandu-l din scaun. Umflaturile nefiresti de pe piept il facura sa isi priveasca corpul in jos. Acelas tipat ascutit ii muta mainile peste peste gura discret conturata. Ochii i se marira pana statura aproape sa-i sara din orbite cand unghiile lungi, rosii si frumos pictate cu fluturasi argintii isi facura aparitia sub ei.
-Domnisoara, ce naiba te-a apucat? a sarit in picioare doamna care parea a fi totusi profesoara.
Ochii lui ramasesera la fel de mari, cercetand fiecare chip uimit care il privea.
-Cine?... Ce?..., incepul el din nou dar vocea aceasta prea subtire se incapatana sa se faca auzita de cate ori deschidea gura.
-Chichi, esti bine?... se auzi glasul unuia dintre cele sapte chipuri. Era o fata draguta, cu parul saten; ii placu in mod special machiajul care o facea sa para oarecum asiatica. Ea ii zambea si il atinse usor pe umar, revenind cu acelasi nume, si, dupa cum suna, si aceeasi intrebare.
-...Nu..., incepu el din nou, in coreeana desi inca avea aceea voce subtire.
Privirea fetei se bloca asupra lui.
-...Nu stiu... nu... Eu nu pot explica asta..., continua el, folosindu-se de un bogat numar de decibeli si prea multe miscari ale bratelor. Ce... ce s-a intamplat aici?! striga din nou, in aceeasi limba "ciudata" pentru interlocutorii sai.
Maniat la culme de privirile jumatate amuzate, jumatate speriate si total confuze, din jurul sau, s-a lasat condus in graba de propriile picioare... sau, cel putin acum erau picioarele lui...., catre usa alba, simpla, pe care o deschise cu o singura miscare brusca. Se napusti inauntru, gata sa imbratiseze vasul alb de toaleta. Pentru ca doamna profesoara si inca vreo doua fete se grabeau sa il urmeze, o tranti inapoi, blocand-o cu incuietoarea aceea oarecum rudimentara. Nu l-au deranjat bataile in usa si nici strigatele de dincolo de ea; in primul rand nu intelegea nimic din ce i se spunea si oricum, acum era prea preocupat de localizarea oglinzii. Ce fel de baie era asta fara o oglinda?! Ah, ba stai... era o oglinda mare, chiar langa cabina dusului. Aproape cazu din picioare cand se vazu in intregime. Isi roti de cateva ori corpul, in cautarea chipului ce apruse in oglinda, dar chipul acela era... el. Isi atinse cu grija, aproape cu teama, fata, ciupindu-se usor de obraji si chiar de nas. Isi controla dintii, ba chiar si limba pe care o scoase cat de mult a putut, pana cand un zambet i se infiripa pe buze. Dar il alunga aproape instantaneu. Mainile incepura sa ii tremure usor si verifica din nou imprejurimile - nu era nimeni. Cu un singur deget indeparta usor bluza de la baza gatului si arunca un ochi discret inauntru.
-Nu... nu se poate asa ceva..., sopti si repeta actiunea de mai devreme, cu ceva mai mult curaj.
Chichi mergea usor, fara graba. Chipul lui Taeyang ii ramasese atat de adanc infipt in minte, incat parca il vedea in fiecare vitrina pe langa care trecea.
"Si totusi n-ar avea cum sa fi fost el!..." se gandi scuturand cu putere din cap.
-Nuu, n-ar avea el ce sa caute aici..., vorbi cu voce tare dar ideea ii ramase in aer pentru un moment, apoi o relua: Nu... ar.... a v e a..., rosti din nou ascultand cu atentie. Isi drese glasul, pentru a face raguseala sa treaca, apoi vorbi din nou. Ce naiba?? Acu' aud si vocea lui?? Nuuuu Chichi! Trebuie sa ti-l scoti din minte! Ai BAC-ul in doua saptamani, pentru numele aluia de sus! Revino-ti! se imbarbata singura, lovindu-si usor obrajii.
Trase adanc aer in piept si isi continua drumul. Dupa trei pasi se opri brusc.
-Unde... naiba ma duc? se intreba rotindu-se discret de jur - imprejur. Zambi incurcata unui grup de fete care o priveau insistent, apoi grabi pasul pe drumul catre blocul gri, unde doamna profesoara cu siguranta o astepta.
-Fata, fata, uita-te acolo!..., ii atrase atentia o voce soptita. Din instinct se intoarse si ea in cautarea acelui "acolo", dar nu il localiza. In schimb vocea soptita ii spunea prieteni sale "ce ochi de chinez are ala", iar cealalata aproba prin "ce frumos e...". Chichi se roti pe calcaie din nou in cautarea chinezului cel aratos. Il gasi intr-o vitrina. Sangele ii ingheta in vene. Ce cauta EL acolo? Si de ce o privea? Isi indeparta rapid ochii cautand un punct de sprijin in asfaltul ud. Nu a rezistat prea mult si a trebuit sa ii caute privirea din nou - era inca in vitrina, o privea cu ochii mari. I-a scapat un zambet. La fel si lui. Asta era chiar ciudat! A scuturat usor din cap, apoi a pasit de cateva ori, aruncand un colt de ochi spre vitrina. Se opri brusc. Il privi din nou. Din nou o privea si el, cu ochii la fel de mari. Facu trei pasi in spate - la fel si el. "Isi bate joc de mine?..." se gandi ea pentru o secunda pana cand reflexiile celor doua fete care o numira "ciudatule", o inghetara. Pentru cateva momente a privit vitrina intelegand ca interiorul magazinului nu se vedea... decat refexiile celor de afara. Daca... daca el nu era IN magazin... se roti sa il caute... si nici afara... atunci unde era? Un gand nebunesc ii zbura prin minte, dar il innabusi din fasa.
-Si totusi..., incerca sa pronunte cu voce tare, dar isi astupa imediat gura, cu ambele maini.
Omul din vitrina facu acelas lucru. Inima statea sa ii sara din piept, doar geaca neagra de piele parea ca o mai tine bine ferecata in locul ei. Isi privi picioarele - unde erau balerinii ei usori?? Reflexia o privi cu ochii mari, bulbucati. Un tipat scurt, dar gros, ii parasi buzele. O melodie calda incepu sa sune si pantalonii ii vibrara. Cu mainile tremurande scormoni interiorul lor pana prinse cu doua degete telefonul subtire, care ii scapa pe asfaltul rece dupa ce la numele apelantului a vazut doar niste caractere in ceea ce parea a fi coreeana.
-Tu..., se auzi o voce de fata, ceea ce o facu pe Chichi sa zambeasca bucurandu-se ca a venit vremea sa se trezeasca din acest vis nebunesc.
-Tu esti... Taeyang din trupa aia coreeana?... Bigbang?..., intreba o fata intr-o engleza usor stalcita.
-Ce?! inghiti Chichi cu greutate, luptandu-se cu nodul ce ii acoperea corzile vocale.
-Ba da! Ba da! Tu esti! insista fata dupa ce ii scoase fara nici urma de jena sapca din cap.
-Ce?!? ingatui Chichi din nou, iar fata o apuca de brat, sporovaind in aceeasi engleza stricata: Dumnezeule! Nu pot sa cred!! Esti chiar tu! Vino cu mine! Te rog! Te rog din suflet! Habar nu ai cat de mult imi place muzica voastra! Sun fanul vostru numarul 1!!...
Insa exact in acel moment primele acorduri ale ringtonului sau o facura sa afiseze un zambet grabit, intrucat oricine ar fi recunoscut melodia "Growl" de la Exo.
Chichi ii arunca o privire plina de mustrare, pe care fata nu a sesizat-o, sau pur si simplu a ignorat-o; raspunse fara sa ii dea drumul la mana.
-Fata, vino repede la mine! tipa ea in telefon. Nu o sa-ti vina sa crezi pe cine tin de mana chiar acum!!... se apuca sa ii povesteasca prietenei sale, cu o viteza uluitoare, crezand... stiind ca nu avea cum sa ii inteleaga limba.
-Nu, nu sunt eu.... adica el..., se grabi Chichi sa ii vorbeasca in romana, pentru a o face sa inteleaga ca nu avea cum sa fie... el.
Dar efectul nu a fost cel scontat ...
***...partea a IVa
Dar efectul nu a fost cel scontat - fata a inceput sa tipe si mai tare.
Nu se astepta la o asa reactie zgomotoasa, si ca un gest reflex, Chichi a tipat si ea. Tipatul sau gros a facut-o pe fata sa ii dea drumul la mana, si sa o acompanieze cu inca un tipat subtire. Chichi, din nou s-a speriat si a urmat un nou tipat cu vocea cea noua de barbat. Au continuat tot asa pana cand vreo patru barbati se apropiara in graba.
-Alina, ce s-a intamplat? a strigat unul dintre ei, ce parea a fi tatal, dupa varsta oarecum inaintata si asemanarea fizica.
-El e..., a incercat fata Alina sa lege doua cuvinte dar in zadar. El e...
Barbatii nu au mai asteptat continuarea frazei; au pus raul inainte si au pornit dupa "chinezoiul" care cel mai probabil ii ranise odrasla.
Chichi inca nu putea accepta ca ea era "chinezoiul" responsabil, dar a inteles destul de repede, spre norocul ei inainte ca vre-unul sa apuce sa puna mana pe ea...el. Strabatu in viteza straduta care ii despartea de squarul cu cele doua semafoare rosii. Nu le-a observat decat in momentul in care un scrasnet de roti i-a inghetat inima. Soferul, nervos, a tasnit afara cu intentia clara de a-i da o lectie pe care sa nu o uite prea curand. A prins-o de maneca si dupa ce i-a adresat cateva cuvinte de ocara, care nu erau nici macar corecte din punct de vedere gramatical sau lexical - "chinezoi galbejit" - a ridicat o mana in aer gata sa o loveasca. Logic ca nu a asteptat ca acest lucru sa se intample, si printr-o rasucire brusca s-a eliberat, lasandu-si geaca in mainile acelui om. Nu mai conta asta catusi de putin... ce era cu adevarat important era faptul ca cei cinci (acum) nu aveau de gand sa renunte prea curand la prinderea ei. In cele din urma a ajuns la alta strada, fara semafoare de data aceasta si, desigur, a traversat-o inca o data fara sa se asigure. Acelas sunet de roti scartaind pe asfalt ii opri pe toti. Din masina neagra, cu numere de Ungaria, a sarit un blond agitat.
-Young Bae! Ce naiba faci?!? striga blondul intr-o limba total necunoscuta dar atat de familiara.
-Kwon... JiYong?... murmura Chichi nedumerita.
-Young Bae-Ah, ce s-a intamplat...? se domoli usor cand ii intalni privirea pierduta a lui Chichi.
"Din toate astea doar Young Bae am inteles..." se gandi ea, "dar nu se poate... nu are cum! Biologic, stiintific, fizic, oricum! nu are cum!! " ar fi strigat in gura mare daca ar fi reusit sa o convinga sa se deschida.
JiYong o prinse de umeri si o ghida nedumerit spre masina din spatele lor, facand in acelas timp aplecari peste aplecari cerandu-si scuze pentru "comportamentul neadecvat" al amicului sau.
-Ce e? Ce-ai patit? Ma sperii...., incepu din nou JiYong dupa ce ii lega centura de siguranta. Ce vroiau aia? Ce le-ai facut? continua aproape zambind.
Chichi simtea cum lacrimile se adunau pe la colturi si se zbatea din rasputeri sa le poata tine in frau si... facea o treaba destul de buna.
-Kwon JiYong? intreba din nou, cu un ton mai grav decat ar fi vrut.
-Da? ii arunca el un ochi grabit, rasucind cheia in contact.
"Ce ar trebui sa-ti spun acum?" se intreba ea, si cum raspunsul nu veni, ramase tacuta. Privi discret de jur-imprejur si fata i se lumina brusc. Se repezi la oglinda retrovizoare pe care o apuca cu toata mana... cu toata mana aceasta groasa si... se fixa in oglinda. Ochii alungiti isi marira de cateva ori capacitatea. Isi cauta nasul micut si drept, apoi buzele acelea... atat de pline si frumos conturate si... Doamne Dumnezeule!!! Ce fel de vis mai era si asta?! Isi prinse fata in maini si trase cu doua degete de fiecare obraz pana cand ii iesi un "Au!" involuntar.
-...Young Bae?... incerca JiYong sa ii atraga atentia, dar Chichi inca nu terminase cu pipaitul fiecarui muschi facial in parte. Ii scapa un zambet mustacit si incerca din nou: Young Bae-ah, ce tot faci acolo?...
Bun... Reusise sa ii atraga atentia, doar ca, acum degetele ei aratatoare ii impungeau lui obrazul si ii ciupeau nasul.
-Termina!! striga JiYong lovind-o peste maini. Ma speri!! Ce naiba ai baut!?
Dumnezeule, cat si-ar fi dorit sa il inteleaga! De ce nu invatase niciodata coreeana? Doar ii iubea de atata amar de vreme pe ''chinejii astia"!!
-Are you real? i-a iesit pe buze, facandu-l pe JiYong sa franeze brusc.
-Ce? o privi lung, nestiind daca sa se amuze sau sa isi faca griji cu adevarat.
-Nimic, nu ma lua in seama!...., ii raspunse ea tot in engleza, rusinandu-se.
JiYong ii prinse cu repeziciune chipul in maini si o privi adanc in ochi, cautand cel mai probabil semnele intoxicatiei cu bauturi spirtoase sau mai rau, cu substante halucinogene.
Chichi simti cum toata suflarea i se aduna undeva in gat, agitandu-i respiratia din ce in ce mai mult, neintelegand de ce o privea asa. Ok, Ok! poate nu era el TaeYang, dar cine ar fi putut sa ii reziste ''atotputernicului" G-Dragon?! In mod instinctiv isi inchise ochii, facandu-l pe JiYong sa ii dubleze pe ai lui...
***...partea a Va
In mod instinctiv isi inchise ochii, facandu-l pe JiYong sa ii dubleze pe ai lui si sa-l arunce intr-un hohot de ras cu stropi.
-Young Bae, te-ai lovit la cap?! intreba el abia stapanindu-si rasul, rotindu-i capul prietenului sau in stanga si in dreapta, cautand leziuni sau urme de lovituri.
-Nu! Lasa-ma! au fost cateva cuvinte pe care care le stia si ea in coreeana si le arunca cu mandrie, lovindu-l peste maini.
-Dupa ce terminam, vreau si eu ce-ai luat tu, rase in sfarsit din toata inima JiYong.
Chichi isi incrucisa mainile pe piept, apoi privi in stanga pe geamul fumuriu al masinii, intorcandu-i spatele.
-Chichi! Chichi! Te rog, deschide-mi! se auzira batai insistente in usa pe care TaeYang o privi lung.
"Chichi? Asta o fi numele meu?" se gandi el, apoi rase singur numindu-se "nebun". Statea pe vasul de toaleta si astepta... ce astepta? Probabil sa se trezeasca din bazaconia asta de vis, dar bataile insistente il ridicara in picioare.
Usa alba se deschise si el aparu in prag, amutindu-i pe toti pentru o scurta perioada de timp.
-Eu..., incepu el cu vocea aceea subtire care il facu sa scape un chicot micut dar pe care si-l suprima aproape instantaneu. Nu era sigur de reactia ce va urma, insa deschise din nou gura si vorbi intr-o engleza ceva mai stricata decat a adevaratului proprietar al acelui frumos corp.
-Eu nu stiu cine sunt..., spuse el fara graba.
OK... la asta chiar nu se gandise... Incerca sa stranga usor din ochi cand doctorul aprinse o luminita pentru a verifica dilatatia pupilelor, iar cei doi, sot si sotie, il priveau cu ingrijorare. Cabinetul doctorului era prea alb si saracacios... nu se compara cu nimic din ce era el obijnuit.
-Nu vad nici o leziune, se auzi vocea doctorului, care a mai descretit fruntile celor doi.
-Atunci? zise femeia impreunandu-si mainile ca pentru rugaciune, ce s-a intamplat doctore?
-O fi baut ceva, se incrunta barbatul fixandu-l cu privirea.
-Nu cred ca este vorba de asa ceva, il imbuna doctorul. O sa-i facem si niste analize de sange, sa ne asiguram totusi... Spune-ti ca era la meditatii cand s-a intamplat asta?
Raspunsul veni rapid, mai mult gesticulat decat rostit.
-Ce meditatie? Pentru ce? isi continua doctorul chestionarul.
-Matematica, raspunse femeia aruncandu-i priviri milostive lui TaeYang care ii privea cu interes. In doua saptamani are BAC-ul...
-Aaah! facu doctorul dintr-o data. Atunci asta e!
-Ce e? intrebara amandoi odata.
-Un raspuns post-traumatic la un stres prea mare. Mintea ei a cedat si cel mai probabil acum se crede altcineva decat este. Ati incercat sa vorbiti despre asta? se intoarse la Taeyang varandu-i discret stetoscopul sub tricou.
-Cum adica sa discutam? Nu ne ia in seama..., se planse femeia.
-Fizic, fiica dumneavoastra nu are nimic. Aici e problema, le dadu el verdictul atingandu-si fruntea cu degetul aratator.
"Tocmai le-a spus ca sunt nebuna?" se mira Taeyang. "Stai! Chiar sunt nebun daca am ajuns sa vorbesc despre mine la feminin!" isi continua el discursul cu el insusi. Oricum nu intelegea nimic din ce vorbeau oamenii aceia, asa ca nu avea ce pierde. Intelesese decat gestul doctorului. Ii privi cu atentie pe cei doi soti. Pareau oameni buni, desi tatal poza in ceva mai dur, judecand dupa lipsa de empatie pe care se chinuia sa o afiseze. Si-ar fi dus analiza mai departe daca fata doctorului nu i-ar fi aparut brusc inaintea ochilor.
-Cum te cheama? intreba doctorul.
-Umm... imi pare rau, dar nu va inteleg, raspunse el in limba engleza.
-Hmm, poate e mai grav decat credeam, zise doctorul reluand intrebarea in engleza.
-Umm... nu stiu sigur..., raspunse Taeyang incercand sa isi aduca aminte cum il strigau fetele atunci, in casa aceea.
-Nu stii sigur? reveni doctorul cu intrebarea.
-Nu..., raspunse el sincer.
Ce era sa-i spuna? Nici el nu mai era sigur cine sau ce era acum...
-... Chichi parca..., reveni el dupa o scurta pauza.
-Chichi? Ce-i asta? se incrunta din nou tatal.
-Asa ii spun fetele, ii explica mama ceva mai bucuroasa.
-Stii unde esti acum? ii ignora doctorul.
-...La doctor? isi innabusi Taeyang un alt chicot.
-Da, da, logic, nu gusta acesta gluma. Eu ziceam de tara, an, zi...
-Pai... Romania, Bucuresti, 2 iunie 2014? raspunse el destul de nesigur.
-Si atunci de ce nu vorbesti in romana? interveni din nou tatal, usor impacientat.
-Pentru ca nu stiu, raspunse el dupa ce linistea din jur il lasa sa inteleaga ca toti asteptau acest raspuns.
-Dar totusi stii ca esti in Romania, nu?
-Pai... da..., si aici se bloca. Nu gasea ce sa raspunda. Ii privi cu ochii mari pe toti pana cand doctorul se intoarse la masa lui.
-Imi este teama ca in stadiul actual nu prea mai am ce sa fac eu. Duceti-o acasa si lasati-o sa se odihneasca, sa petreaca timpul cu prietenii, orice ar ajuta-o sa se relaxeze...
-Dar examenul? ridica vocea si femeia.
-Pai daca nu stie nici pe ce lume e, cum te astepti sa-l ia? se ratoi barbatul.
-Ei poate nu-i dracu` atat de negru, ii calma doctorul cu un ton bland. Se intampla uneori creierul sa cedeze si atunci intervine fie o amnezie temporara, fie o nebunie temporara in care uneori, este posibil ca pacientul sa se identifice cu un personaj pe care il iubeste sau isi doreste sa fie ca el. Nu am ce medicatie sa va prescriu, decat mai multa odihna si relaxare. Va pot da insa numarul unui doctor psihiatru foarte bun, isi incheia doctorul discursul.
TaeYang isi urma "parintii" cand acestia parasira cabinetul si, desi inca habar nu avea ce se intamplase, ce le spusese doctorul sau unde se vor duce acum, se aseza tacut pe bacheta din spate. Trebuia sa fie o legatura ceva, cumva, cu aceasta fata "Chichi". Altfel de ce ar fi ajuns el tocmai aici?... orice ar fi fost acest "aici".
-Tu chiar nu ne intelegi? incepu dintr-o data "mama".
-Sau faci misto de noi? interveni si "tatal" pe un ton mai dur. Sa stii ca nu-ti merge cu noi!...
Ii vedea agitandu-se si ii auzea vorbind, dar oricat s-ar fi chinuit, nu a putut macar recunoaste limba folosita de ei.
-Hyung, pe unde ai umblat? se repezi SeungRi la Chichi cand a intrat acompaniata de un JiYong distrat, intr-o camera de hotel.
Nu ii venea sa creada ca statea in fata lor, a tuturor! Nu avea cum sa creada asa ceva si astepta din clipa in clipa trezirea brusca la realitatea ei sumbra.
***... partea a VIa
-Young Bae - Ah, sa nu mai pleci niciodata asa! il "saluta" SeungHyun cu un deget agitat in aer.
-Lasati-l un pic, baieti, ii opri JiYong. Nu prea se simte bine..., abia isi putu abtine zambetul.
-De ce? A patit ceva? A fost atacat sau... Hyung, esti bine? se grabi SeungRi sa il verifice.
-Nu stiu, raspunse JiYong aruncandu-se intr-un fotoliu mare. Sa ne spuna el. Il alergau unii cand l-am gasit, mustaci asezandu-si picioarele in pozitia lotusului.
Desi simtea ca nu mai avea aer si pamantul ii disparea bucatica cu bucatica de sub picioare, ramase teapana acolo, ca o stana de piatra, fara sa scoata un cuvant.
-Hyung, te-ai intors? le atrase atentia DaeSung care abia intra pe usa mare de lemn. Unde ai fost? o batu prieteneste pe umar.
Dumnezeule, pana chiar si mirosul era exact asa cum si-l imaginase! Totul capatase o stralucire aparte si o aura luminoasa care o intristara. Asta nu putea sa insemne altceva decat ca, totusi, acesta era doar un vis si dupa toate semnele, venise vremea sa se trezeasca. Deschise gura sa vorbeasca, dar inainte sa apuce, usa mare de lemn din spatele ei se izbi de perete.
-Hyung! facura toti patru baieti odata, iar ea pasi de cateva ori in lateral.
-Baieti, ce faceti inca aici?! se agita omuletul dolofan care tocmai intrase.
-Stai linistit, hyung, tocmai ne pregateam, nu vezi? se ridica fara graba SeungHyun, rotindu-se pentru a-si etala costumul negru.
-Ce va mai place sa-l faceti pe fratele vostru mai mare sa faca atac de inima! ii dojeni barbatul urmarindu-i cu privirea cum ieseau unul dupa celalalt.
-JiYong..., ii sopti Chichi dupa ce iesira cu totii din camera. Trebuie sa-ti spun ceva..., il trase usor de maneca pentru a-l desparti de restul grupului.
-Ce-i? se mira el.
-Eu...incepu Chichi cu o usoara ezitare, eu nu mai sunt eu... in ultimul timp..., incerca ea sa spuna dar se incurca mereu la partea in care ea s-a trezit intr-un corp strain si s-a limitat la aceatsa unica fraza.
-Ce...? Ce vrei sa spui? o privi JiYong cu ochii mici, insinuatori, crezand cu totul ...altceva.
-Eu...
-N-aveti timp de povesti acum! ii apuca de maneca barbatul dolofan, readucandu-i in mijlocul grupului.
"Ce e asta?..." ingheta Chichi cand in fata i se infatisara cinci scaune mari, frumos oranduite in jurul unei mese ovale avuta in prim-plan de vreo 15 camere de filmat.
-Ce-i asta? reveni ea cu aceeasi intrebare, insa de data aceasta o rosti cu voce tare.
-Cum ce e, hyung? o apuca SeungRi de umeri impingand-o pana se aseza pe unul dintre acele scaune.
Whaa! Vorbeau atat de repede!... Nu intelegea nimic! Se temea ca nici macar numele nu va fi in stare sa si-l recunoasca daca, Doamne-fereste, l-ar fi pronuntat cineva. Inima statea sa-i sara din piept si ar fi facut orice sa se poata strecura sub masa, ceea ce de fapt incepuse usor sa o faca, dar JiYong o lovi discret cu piciorul, fara insa a-si arunca vr-un ochi aspura ei.
Taeyang isi asculta "mama" vorbind si desi nu intelegea o iota, prinsese ideea de baza si parca ii parea rau de sarmana femeie care se agitaa pe langa el, in incercarea evidenta de a-l face sa se simta cat mai comod. O urma pana la o camera cu unica usa roz-pal din toata casa. Femeia o deschise in graba si soarele ce navali pe geamurile larg deschise il lovi drept in ochi. Iintr-o miscare automata isi duse mana deasupra sprancenelor, gest ce nu a trecut neobservat. Femeia se repezi si din doua miscari acoperi geamul cu draperia groasa intr-o nuanta frumoasa de albastru senin.
-Nu, e-n ordine, doar ca... incepu el din nou in engleza lui atat de iritanta pentru urechile femeii, cand brusc amuti. Ochii i se lipira de peretele alb pe care tronau cu mandrie vreo 10 imagini ale sale.
-Acum inteleg..., se trezi el vorbind cu voce tare.
Totul avea sens acum... de fapt inca nu avea nimic sens, dar macar putea sa inteleaga si sa vada legatura... Se intreba in visul cui o fi... desi nici asa ceva nu parea sa aiba vreo logica.
-Cristina, chiar nu ai de gand sa mai vorbesti normal? ofta cu toata inima femeia dupa ce termina de adunat cateva carti pe care le aranja turnulet pe coltul mesei.
-Imi pare rau..., isi pleca el ochii peste turnul nou creat.
-Nu, nu, nu! Doctorul a zis sa stai departe de ceea ce ti-a provocat asta! se repezi ea sa le acopere cu mana.
Chichi nu scosese un cuvant pe intreg parcursul interviului, iar norocul facuse sa nici nu fie nevoie, scapand fara sa se faca in vr-un fel remarcata. De fapt, vorbise cel mai mult JiYong, iar ea, pur si simplu il folosi ca exemplu pe SeungHyun care a fost la fel de tacut… ca intotdeauna de altfel.
Era usurata! Scapase cu bine! Cel putin asa crezu pana ajunse intr-o camera imensa, cu un tavan pentreu care ai fi avut nevoie de zece Taeyang-i unul peste altul, sa-l poti atinge. Lasa tavanul in urma cand o fata oarecum grabita aproape a calcat-o pe picior cu un carucior de transportat haine.
-Hei, ai grija!... isi auzi din nou vocea groasa si facu o intoarcere de 90⁰. O miscare neinspirata intrucat aproape ii cazu in brate lui JiYong care se indrepta undeva, cu viteza si capul in nori. Pentru a nu mai fi pusa in situatia unei noi conversatii, se grabi cu inca o intoarcere de 90⁰, gata sa paseasca departe.
-Young Bae-Ah!
-Mm? facu ea fara s ail priveasca.
-Esti bine?
-Nu…, nu cred ca sunt…, ezita raspunsul ei sa apara. Nu era sigura ca cea mai buna optiune era sa fie sincera, dar cu toate acestea se trezi vorbind: Nu stiu ce s-a intamplat dar eu… eu nu sunt cine credeti voi ca sunt. Stiu ca suna ciudat dar eu… eu sunt o fata…
Continuarea acestei fraze nu a mai aparut, fiind innabusita de rasul isteric al lui JiYong
-Dar… eu nu glumesc…, sopti bosumflata Chichi urmarindu-l pe JiYong in timp ce era tarat de vreo patru femei – una alerga cu peria dupa parul sau rebel, una ii agata de zor sacouri sau geci, de umeri pana cand isi dadea el acordul.
-Aish!... facu Chichi dezamagita. Cce copil prost! se supara si mai tare cand il auzi din nou razand zgomotos.
-Young Bae!
-Huh? se roti pe calcaie pentru a-l intampina pe care o strigase. Ah… hyung?... ridica usor din sprancene cand in fata ochilor ii apru barbatul rotunjor de mai devreme.
-Misca-te! Nu mai pierde vremea de pomana! Ii spuse acesta apucand-o de umeri si ghidand-o catre trei domnisoare. De indata ce pusera mana pe ea, fetele au coafat-o, i-au incercuit ochii cu eyeliner, au probat-o cu vreo cateva vesminte colorate, sau nu.
Sunetul isi pierdu viteza si totul se misca in jur cu o liniste absoluta. Fiecare pas pe care il facea parea ghidat de tremurul nefiresc al podelei. Luminile se stinsera si pasii incepura sa i se agite, fiind trasa si impinsa de patru perechi de palme ce poposira fiecare pret de cateva secunde pe umerii ei. Era asa ciudat…. Inca nu putea auzi nimic dar putea simti cuvintele… ii intrau in corp prin talpi si vibrau pana sus in crestet, atingandu-I fiecare oscior in parte. Lumini puterniceo facura sa isi duca mana la ochi, iar urechile aproape ii zburara din locul lor cand mii de suflete strigara… ceva… in cor. Clipi rapid de cateva ori, de parca asta ar fi ajutat-o sa domoleasca sunetul acela infernal, apoi privy cu atentie in jur. Un ocean de luminite galbene juvau frenetic in acelas ritm cu tipetele. Inima se razvrati cerandu-si dreptul de-a parasi acel trup, iar ea o linisti cu o apasare usoara. Ochii I se marira intr-atat incat o facura sa para un veritabil personaj de anime, si capatara o stralucire aparte. Buzele i se tuguiara intr-un “u” prelungit de incantare. Mainile i se ridicara, mai mult intr-un gest reflex, deasupra capului, aplaudand odata cu scandarile. Un ochi grabit in jur o ajuta sa inteleaga ca exact asta avea de facut – toti aplaudau si in scurt timp au impus un nou ritm.
Mainile lui Taeyang isi incepura discret urcusul deaspura capului.
-Ce faci? il intreba “mama sa” intorcandu-se s ail priveasca dupa ce ascunse in sertarul biroului cateva carti.
-Huh? nu intelese el la ce anume se referea, dar cand palmele i se lovira una de cealalta, facu doi pasi rapizi in spate, cautand furnizorul acelui zgomot. …Oooh, nu!..., sopti vazand undeva in departare jocul vesel al luminitelor galbene.
O mana calda ii atinse fruntea risipind orice alta imagine.
-Cristina… pari obosita…, auzi din nou glasul “mamei”. Nu vrei sa fcai o baie sis a te bagi in pat? vorbi ea pe un ton bland, asemeni aceluia pe care il folosesti cand este necesar sa calmezi un nebun, facandu-l pe sarmanul Taeyang sa confirme usor din cap.
Zgomotul jetului de apa acoperea totul in jur. El statea in fata cazii, nemiscat, cu mainile agitate de marginea bluzei.
-Sa fac baie?... sopti el de parca abia acum realiza ce accepase sa faca. Asa?!... se intreba in soapta, incercand sa isi stapaneasca tremurul usor care il cuprinsese si care ii desena mici broboane de sudoare pe fruntea-I micuta.
-Gata! Il scoase din nou vocea “mamei” din transa. Intra! E numai buna! ii zambi ea dupa ce opri robinetul.
Taeyang o privy lung, nestiind cum sa faca sa refuze. Intelese ca femeia nu va pleca decat DUPA ce il va vedea in cada cu spuma alba.
-Ce tot faci acolo, copila?!! Il opri femeia cand el era deja cu amndoua picioarele in cada si apa ii udase pantalonii pasa sus.
Il apuca de mana si il trase afara. Apuca tricoul si trase de el. Dupa o scurta lupta ramase fara el, rosu ca o patlagica, facand tot posibilul sa nu priveasca catusi de putin in jos. La insistentele aproape isterice ale “mamei”, ramase fara nici un articol vestimentar si acum statea scufundat pana la barbie in spuma bogata.
Chichi tinea ritmul cand ceva parca o lovi in moalele capului. Il cauta in viteza pe JiYong si din trei pasi il ajunse. Ii acoperi microfonul cu mana si ii sopti speriata:
-NU STIU CUVINTELE!
***...partea a VIIa
-Poftim??! o sageta JiYong cu privirea.
-Nu stiu cuvintele!! striga Chichi destul de tare incat o auzi si SeungRi care se afla la cativa metrii de ei, dar nu si cei din public.
-Young Bae! Nu ne jucam aici!! mormai JiYong printre dinti fara a renunta la zambetul obligatoriu si fara sa isi opreasca batutul din palme.
SeungRi insa, nu a fost atat de discret, si-a oprit orice activitate, iar in cativa pasi i-a ajuns.
-Cum adica nu stii cuvintele?! se ratoi el, acoperindu-si microfonul.
-Nu inteleg nimic din ce vorbiti, baieti!! Nu inteleg coreeana! incepu ea sa gesticuleze vorbind in engleza. Nu stiu cuvintele! Nu pot tine un concert!! spuse repede apoi se roti pe calcaie pentru a fugi in culise.
JiYong o prinse de mana.
-Calmeaza-te! Vorbim dupa! Canta doar ce stii! Ri-Ah! Canti cu mine! arunca JiYong flacari din priviri, apoi sari la propriu in mijlocul scenei, cu un rap electrizant.
Decat nasul ii mai ramasese afara din spuma alba. Isi ridica usor mana si isi privi degetele lungi si subtiri incretite de apa.
"Cum e posibil asa ceva?" se intreba exteriorizandu-se doar printr-un oftat lung. Ridica usor piciorul stang pana il scoase cu totul din apa. Daca l-ar fi vazut cineva in acest moment, cu siguranta s-ar fi amuzat copios de stelutele ce ii jucau in ochi.
-Young Bae! Stapaneste-te! se trezi vorbind, apoi ceva parca il lovi in moalele capului. Sari brusc din apa indreptandu-se glont spre hainele pe care le purtase pana acum ceva vreme. Cauta frenetic prin toate buzunarele. Ochii ii sclipira din nou cand a gasit finutul telefon alb. Il accesa si bucuria ii disparu: "insert password".
-NU, nu, nu,nu!!... De ce sa ai parola la telefon?! Cine are parola la telefon??? se rasti el. Dintr-o singura miscare se opri in fata biroului. In primul rand a cautat pe la colturile posterelor - nu era nimic scris. Incepu sa deschida toate sertarele de la birou - erau burdusite de carti si caiete. Ii scapa un oftat scurt, apoi apuca primul caiet.
-Dumnezeule! ii zgariara din nou timpanele vocea femeii.
-Ce?!! facu el fara sa isi mai poata lua mainile din sertar.
Dintr-o regretabila greseala isi pleca ochii.
-Aaa!! tipa pe un ton demn de filmele de groaza si mainile i se asezara automat pe piept. AAAA! tipa din nou dupa ce s-a atins si isi arunca mainile cat colo. Se repezi la cearceaful de pe pat pe care si-l infasura in juru-i de cate ori a putut, fara insa sa inceteze de a mai privi fix punctul din coltul tavanului.
-Maine dimineata mergem la un psihiatru! o anunta femeia, aruncandu-i un halat de baie pufos, pe care el se chinui sa il prinda cu o singura mana, cealalata tinand strans cearceaful pe langa corp.
-Copila, jur pe Dumnezeu ca nu stiu ce naiba sa mai fac cu tine!!..., incepu femeia un sir lung de cuvinte ce nu ii spuneu nimic sarmanului Taeyang, care nu stia cum sa traga mai repede halatul pe el... Unde mai pui ca in timp ce cauta sa isi prinda cordonul, ochii i-au poposit pentru cateva secunde, pierduti undeva in decolteul sau. Era rosu ca un globulet in pomul de Craciun, cocotat in mijlocul patului, ingenuncheat si infasurat pana-n dinti cu cearceaful frumos colorat. Macar acum stia ce limba trebuia sa caute.
Femeia inca il boscorodea dar deja se obijnuise cu ea si nu ii mai deranja gandurile. Isi privea chipul de pe pereti si incerca sa gaseasca logica celor intamplate, cand isi aminti ceva. Brusc isi recapata culoarea naturala si dintr-un salt se aseza pe scaunul din fata calculatorului. Accesa Google Chrome-ul, tasta cu o oarecare usurinta "google translate" si cauta limba romana.
-Mama?..., pronunta cu usurinta dupa ce a incercat de cateva ori in soapta, inchizandu-i in sfarsit gura femeii.
-Cristina..., lacrima femeia emotionata.
-Umm..., ii facu el semn cu degetul sa astepte o clipa, apoi a tastat ceva repede, dupa care citi: "Vi-no puuu..tin, te log?" ii spuse privind-o cu ochii mari.
-De... de ce folosesti calculatorul ca sa vorbesti cu mine? se apropia femeia de el, ezitand.
Taeyang o invita cu un gest sa priveasca monitorul unde vazu scris: "Mama, te rog iarta-ma ca nu inteleg. Eu trec prin ceva ce eu nu pot intelege."
-Poftim? se incrunta femeia.
Taeyang tasta din nou:
"-Daca vrei sa vorbim, va rugam sa scrieti aici."
Femeia isi roti de doua ori ochii peste cap, apoi scrise:
"-Ce se intampla cu tine? Te-ai lovit la cap?"
"-Nu stiu" veni raspunsul lui rapid.
"-Maine mergem la doctor. Asta nu este normal" continua femeia.
"-Stiu. Bine" ii raspunse el la fel de rapid.
Femeia ofta zgomotos apoi facu un pas ca sa se indeparteze, dar el o prinse de mana.
"-Va rugam sa debloca telefonul meu pentru mine" veni traducerea incorecta dupa ce el tasta in mare viteza. Se arunca inapoi in pat dupa telefonul pe care i-l intinse cu un zambet plin de speranta.
-Ce e? Ce sa fac cu asta? incerca femeia sa ceara confirmarea la ceea ce tocmai citise, dar intelese in scurt timp ca nu prea avea cum. Lua telefonul si dupa doua mutari de taste i-l inapoia cu ecranul luminat.
-Kamsa! raspunse plin de fericire Taeyang.
Femeia il privi inmarmurita cateva momente, timp in care el tasta un numar, apoi isi acoperi amandoi obrajii si mainile si se grabi afara din camera.
"E mai rau decat ne-am inchipuit!..." i se putea auzi vocea tremuranda de dincolo de usa, insa Taeyang nu o lua in seama, era mult prea ocupt cu formarea numerelor de telefon.
Chichi isi multumea in gand ca era fana inraita a baietilor, si, desi la cuvinte chiar intampinase nenumarate dificultati, la dans parea totul in regula. JiYong o tinu sub observatie stricta intreg concertul; decat SeungRi ii intelegea retinerea fata de cel pe care toti il credeau a fi Taeyang, retinere pe care ceilalti baieti si probabil toti fanii, o percepura ca suparare. Iar faptul ca ii canta aproape in intregime partile lui muzicale le intarea convingerea ca ceva nu era in regula.
-De ce nu-mi raspunde nimeni?! se impacienta Taeyang aruncand telefonul in patul moale. Nu cunosc numarul asta, sunt sigur!
Privi lung telefonul, pentru cateva momente, apoi se repezi din nou asupra lui.
"Baieti, sunati-ma la numarul asta. S-a inatmplat... ceva. Nu pot sa explic. Va rog! E urgent! Taeyang" se semna la sfarsitul mesajului apoi a apasat tasta "trimite" impreunandu-si mainile. Se intinse in pat, fara sa lase telefonul din mana, iar privirea i se bloca undeva pe tavanul alb. Ochii i se marira brusc si acea soapta pierduta ii reaparu in minte "...nevoie de tine...". Sari din pat, si dupa ce isi aduna din nou halatul pe langa trup, incepu sa priveasca in jur.... Totusi nimic nu i se parea cunoscut... Poate decat tavanul acela excesiv de alb.
-Asta trebuie sa fie! Cum de nu m-am gandit mai devreme?? se aruca bucuros inapoi in asternuturi: Nu trebuia decat sa ma culc! Maine totul va fi... cum trebuie! se grabi sa vorbeasca, tragand patura subtire pana peste barbie.
Inchise ochii respirand adanc.
-Ooooook... gata. Acum ma culc. Voi adormi... Si apoi totul va fi bine. ...Adorm... Uite acum... chiar acum. Inchid ochii... si voi adormi..., se incuraja el din timp in timp.
-Multumim! Sunteti cei mai buni!! striga JiYong fluturand mainile in aer si afisand cel mai larg zambet.
Luminile se stinsera una cate una scufundand scena in intuneric absolut. Baietii incepura sa se retraga iar Chichi ii urma in liniste. Intreg corpul ii tremura iar pe buze avea imprimat un zambet permanent. Inima parea ca ii batea in fiecare centimetru din corp, iar picioarele, desi abia le mai tara dupa ea, le simtea de parca ar fi calcat pe nori pufosi si moi. Zumzetul din jur disparuse si agitatia tuturor din jur se transformase in miscari lente, in "reluare".
-Trebuie sa vorbim! Acum! distruse JiYong acest moment insfacand-o de brat.
-Bine, bine!..., isi recapata ea bratul facandu-i semn ca il va urma singura.
-Ce-i cu ei? intreba DaeSung privindu-i pe cei doi indepartandu-se.
-Hyung zicea pe scena ca nu stie cuvintele, ii raspunse SeungRi aruncand sacoul negru pe stativul de haine, apoi isi cauta camasa lui in carouri.
-Cum adica nu stie cuvintele? interveni SeungHyun dupa ce isi aduna toate hainele sale "de strada".
-Nu stiu, atat am auzit si eu, spuse din nou SeungRi incheindu-si ultimul nasture.
-Explica! o opri JiYong din inaintare cand a considerat ca s-au indepartat destul.
-What? il intreba ea, facandu-l sa inteleaga ca nu a folosit limbajul corect.
-Explica!! relua JiYong in engleza de data aceasta.
***...partea a VIII
-Explica!! relua JiYong in engleza de data aceasta.
-Ah..., facu ea lasand capul in jos. Cu ce sa incep eu?... gandi cu voce tare.
-Cu inceputul! o repezi JiYong.
-Nu sunt sigura ca stiu care e..., bombani Chichi apoi gura i-o lua pe din-ainte: eu sunt o fata...
Reactia lui JiYong a fost una pe masura: fumul tigarii pe care tocmai si-o aprinsese ii arse ochii si ii irita gatul facandu-l sa tuseasca violent. Chichi se grabi sa-l ajute dar cand s-a repezit spre el, i-a lovit mana, iar tigara aprinsa ii scapa in bluza larga.
-Da-te! Da-te! Lasa-ma!! tipa JiYong aruncand cu mainile in stanga si in dreapta.
-Stai! Stai putin! Stai!!.. se grabi Chichi sa se strecoare in spatele lui, apoi il prinse de bluza pe care i-o scoase dintr-o miscare.
-Hyung..., abia isi putu abtine rasul SeungRi care exact in acel moment aparu insotit de ceilalti baieti.
-Deranjam? zambi iscoditor SeungHyun.
-...sau ai nevoie de ajutor? mustaci si DaeSung.
-Aaaaaaaaa! veni raspunsul lui JiYong care isi scutura frenetic mainile si corpul.
Chichi nu a stiut ce sa mai zica sau sa faca; ii arunca bluza inapoi lasandu-i in urma, pasind grabita catre multimea de oameni agitati prea ocupati cu impachetarea hainelor, instrumentelor si a altor obiecte de pe acolo.
-YoungBae! o opri o voce groasa, unde-s ceilalti?
-Papa YG...? ii scapa lui Chichi printre buze cand se intoarse sa priveasca mana care ii prinsese umarul.
-Poftim? se incrunta acesta aproape amuzat.
-Ceo Suk! il intrerupse vocea vesela a lui JiYong care facu o plecaciune adanca. Ce faceti aici?
-Ati fost in public? ii zambi si SeungHyun.
-Da am fost. Ce naiba a fost asta? se incrunta din nou Yang Hyun Suk.
-Inca nu stiu, dar voi afla! se grabi JiYong sa ii raspunda, facand din nou o plecaciune adanca.
-Eu vorbeam cu... el..., se roti Hyun Suk cautandu-l pe Taeyang, insa Chichi deja ajunsese la usa mare, fara geamuri.
-Nu te mai purta ca o fetita razgaiata! o apuca JiYong de mana, dupa ce alergase o vreme dupa ea.
-Dar sunt o fat..., a vrut ea sa ii raspunda in doi peri, insa el o intrerupse brusc.
-Esti Dong Young Bae! Prietenul meu cel mai bun din copilarie! Si n-am de gand sa permit una ca asta! striga JiYong apoi o imbratisa , mai mult cu forta.
-Ce "asta"? se zbatu Chichi pana se elibera.
-Nu te las sa-ti pierzi mintile, Young Bae! Nu stiu ce-i cu tine, dar nu te voi lasa...
Chichi ii prinse fata cu mainile obligandu-l sa o priveasca.
-NU sunt Dong Young Bae, incepu ea pe un ton grav dar calm. Nu stiu cum dar eu nu sunt Dong Young Bae. Numele meu este Cristina...
-De ce nu dormi? mormai Taeyang fara sa isi ridice fata din perna. De ce nu ai adormit inca? urca un pic volumul glasului, apoi se roti pe partea stanga. Privi ceasul care indica ora 5 si 13 minute. Culca-te te rooog..., isi spuse privindu-se in posterul de pe perete. Reveni cu un tipat nervos peste nici treizeci de secunde si sari din pat.
-De ce nu vrei sa dormi?! De ce nu adormi?? De ce nu aspunde nici unul la blestematele alea de telefoane?!! se arunca inapoi in pat, mototolind cearcefurile sub el.
-Chi...chi? intreba JiYong ridicand sprancenele.
-Asa imi zic prietenii, da, raspunse Chichi fara a-i elibera fata din stransoare.
-Nu...
-Da, stiu si eu ca nu e posibil asa ceva! Am tot sperat sa visez dar..., facu o pauza lunga apoi il privi cu ochii mari. Poate asta e!!
-Ce sa fie? Ce e? se tinu JiYong dupa ea cand o rupse la fuga spre parcare. Nu, stai!! o apuca de maneca si dintr-o singura miscare se ascunsera amandoi dupa un stalp gros al parcarii. Un mare grup de fete aproape ca le asediasera masina.
Ji Yong o tinea strans la pieptul sau, iar Chichi, pentru cateva momente, s-a lasat imbatata de bataile neregulate ale inimii lui. Isi ridica putin ochii pentru a-l privi, in timp ce si el tocmai isi plecase privirea.
Tipetele isterice ale fetelor ii readusera brusc inapoi in parcarea aglomerata.
JiYong facu o scurta aplecare in fata pentru a afla motivul exploziei bruste de fericire. Chichi isi ruga inima sa-si reporneasca bataile inainte ca si picioarele sa-si opreasca functiile definitorii cand JiYong isi strecura mana in palma ei, apoi o trase in viteza pana la masina.
Agentii de securitate i-au observat inaintea tuturor si au format un culoar si pentru ei.
-Ce Dumnezeului fac?! se incrunta SeungHyun care intrase deja in masina. Batu violent de cateva ori in geam pentru a le atrage atentia dar nu a reusit.
Fetele deja strigau cu si mai multa putere, iar stransoarea lor mai mult decat prieteneasca le-a dat apa la moara , infierbantundu-le imaginatia.
-Ce naiba faceti? sopti SeungHyun de indata ce JiYong a pasit inauntru.
-Ce?... intreba el cu ochii mari.
-Nu aparem destul in ziare si fara sa..., gesticula el agitat, imitind doua maini care se tineau.
-Ce? nu intelese JiYong insa Chichi isi arunca ochii in podea.
-Aaa! Asta? zambi JiYong incurcat, incercand sa isi desfaca degetele inclestate intre ale ei.
-Serios, baieti! interveni si SeungRi. Vreti si voi ficuri ca aia din Exo?
Chichi nu isi putu abtine un ras zgomotos, chiar daca nu intelesese ce anume zisese, dar il inghiti cu noduri cand privirile tuturor o sagetara.
-S-a intamplat ceva despre care trebuie sa stim si noi? vorbi DaeSung fara sa ridice vocea.
-Nu! sari ca si ars JiYong, intelegand aluzia.
-Aaa! Deci d-asta nu a avut Young Bae prietena pana acum!! Pentru ca a avut prieteni! rase SeungRi la fel de zgomotos.
-Yaa! Ai grija ce vorbesti, piticanie! il inghioti JiYong, insa deja ii antrenase si pe ceilalti iar acum se manifestau cu totii, galagiosi precum niste pusti de gradinita, mai putin Chichi care ii urmarea fermecata fara nici un cuvant... desi ar fi avut atatea de spus...
Soarele era sus pe cer de mai bine de patru ore. Taeyang tintuise intreaga noapte tavanul inalt. Nici macar nu mai clipea; privea in gol cand melodia lui il zgudui din toate incheieturile.
"Doamne! In sfarsit cineva s-a prins si ma suna!!" ii fulgera prin minte, repezindu-se la telefonul de pe birou.
-Cris..., citi cu voce tare apoi scapa un oftat lung, lasand inapoi telefonul pe birou.
-Yaaa!! striga dintr-o data. Cum de nu?... De ce nu m-am gandit la asta mai devreme?? sari plin de enrgie din pat. Deschise usile sifonierului si ridica din sprancene. Apuca prima rochita... nu era tocmai pe gustul lui; o arunca de-o parte repezindu-se la urmatoarea.
"Oare de ce nu le-o fi spus nimic?" se intreba Chichi in timp ce se agita dintr-o parte in alta a camerei. Cel putin asa credea... adica reactia normala daca ar fi aflat, ar fi fost sa o bombardeze cu milioane de intrebari... si totusi era atat de liniste.
Monologul interior i-a fost brusc intrerupt de un sentiment ce o facu sa isi incruciseze picioarele, in mod instinctiv.
-A nu!!! Asta nu!!! striga ea pentru ca apoi sa isi acopere instantaneu gura. Nu, nu asta..., relua murmurand iar mana stanga i se plasa aproape singura pe abdomen, rugandu-l parca sa nu ceara asa ceva. Se chirci sprijinindu-se de pat.
Cioc! Cioc! se auzi in usa care se intredeschise usor.
JiYong isi arunca un ochi discret inauntru.
-Young Bae, esti aici? sopti rl, dar cand o vazu mica si chinuita acolo langa pat, uita de orice politete si o zbughi inauntru. Young Bae, ce e?! o apuca de umeri vrand sa o ridice.
-Nu m-atinge! Nu m-atinge! Nu m-atinge! vorbi Chichi cu o viteza uluitoare de parca ii era frica sa nu isi foloseasca tot suflul de-odata.
***...partea aIXa
-Dumnezeule! Ce ai?!
-Nu... eu... fac... pe mine..., sopti ea atat de incet incat nu o putu auzi.
-Ce? Ce ai zis? se apleca JiYong ingrijorat, cu urechea catre buzele ei.
-Fac... pi...pi... pe ...mine..., sopti Chichi din nou.
Daca nu ar fi fost fizic imposibil, in acest moemnt i s-ar fi vazut ochii cazandu-i in gura, iar gura undeva pe podea.
-Ce... ce.... ce? abia reusi sa articuleze JiYong in timp ce sangele incepu sa isi faca simtita temperatura si prezenta pe chipul lui.
-Otokeeee! Ce fac eu acum?... sopti ea din nou strangand si mai tare din picioare.
-Te duCI LA BAIEEE!!!! zbiera JiYong cand isi recapata controlul asupra corpului ce parea de trei ori mai mic decat fata lui ce incepea sa capete tente de moz in jurul gurii si al ochilor.
-Ssst! Taci!! se repezi Chichi sa ii inchida gura cu amandoua mainile, uitand pentru o clipa necesitatea ce o chinuia. Vrei s-auda toti?? Nu pot!!..., reveni la pozitia initiala, strangandu-si stomacul in maini. ...Nu pot...
-D... de ce nu?!? clipi JiYong des de cateva ori pentru a se calma.
-Nu... nu stiu cum..., sopti Chichi rusinata.
-Dumnezeule mare!!! striga din nou JiYong, apoi induplecat probabil de pozitia incomfortabila pe care o afisa, isi cobori glasul si continua pe un ton mai bland: Serios acum! Cati ani ai?? N-ai si tu un frate ceva...
Ochii lui Chichi se facura aproape orizontali, grabindu-i vorba lui JiYong:
-Da, bine, bine stiu! Nu te-ar fi ajutat cu nimic chiar daca ai fi avut!... Nu pot sa cred asa ceva! trase adanc aer in piept. Aish, serios! Dar... totusi... Nu inteleg ce vrei de la mine! isi sterse fruntea umeda cu podul palmelor.
-Poti sa...
-NU!! zbiera el sarind in spatele unui fotoliu mare.
-Nu te rugam sa vi cu mine! se razvrati Chichi. Vroiam doar... un pont ceva..., sopti cu viteza.
Sunetul apei de la toaleta il facu sa isi ridice chipul rosu din podea, iar scartaitul usii, sa isi redreseze pozitia. Chichi isi pleca ochii in podea, apoi se retrase intr-unul dintre cele doua mari fotolii; se aseza picior peste picior luandu-si o revista pe care incepu sa o rasfoiasca fara sa arunce vreo privire in jur.
-Um..., incerca el sa ii atraga atentia, dar pentru ca nu a reusit, a apucat coltul revistei pe care o roti aducand-o la pozitia normala de citit, apo spuse pe un ton scazut: Un barbat nu sta asa... niciodata..., ii lovi cu varful degetelor piciorul stang care se intinsese peste bratul mare al fotoliului.
Chichi nu isi ridica ochii din revista, dar isi schimba imediat pozitia.
-Esti... esti mai bine?..., isi cobori el privirea cautand un punct de sprijin in pantofii sai nou-nouti.
-Da, raspunse ea calm fara sa il priveasca, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
-Esti imposibila!! rabufni JiYong, iesind val-vartej din camera, lasand-o singura in camera, intr-un zambet fastacit. Isi lovi usor obrajii care aratau deja a doua rosii coapte, apoi incerca sa se concentreze pe semnele ciudate din interiorul paginilor.
Taeyang pasea cu grija, bucuros de ghetutele cu tinte pe care le gasise in garderoba lui Chichi. Strangea sub brat o gentuta mica unde aruncase in graba buletinul si toti banii pe care ii gasise prin camera. Era prea devreme pentru a-l fi vazut cineva plecand, asa ca mergea sprinten catre...
-Buna ziua! opri el un om pe strada. Vorbiti engleza?
-Desigur! raspunse barbatul.
-Imi puteti spune de unde pot inchiria o masina?
"Ce bine e sa stii o limba straina" se gandi Taeyang indreptandu-se voios catre adresa indicata. Arunca un ochi rapid peste ecranul telefonului si incepu sa se roage de el cand forma din nou un numar:
-Te rog, raspunde! Raspunde... raspunde...! ...De ce nu raspunzi niciodata la telefonul ala?! De ce ai telefon daca nu il tii niciodata deschis!! se ravrati din nou.
-Chichi? Se auzi o voce calda de fata. Ce faci aici? Te simti mai bine? continua vocea sa vorbeasca, atingandu-l usor pe umar.
-Ce? Cine? tresari Taeyang, adoptand o pozitie de aparare.
-Hoo! Usor fata!..., rase fata retragandu-si in graba mana.
Recunoscu imediat ochii aceia frumosi, inconjurat de machiajul negru, asiatic. Ii zambi.
-Hello! ii raspunse mai calm.
-Ce faci? il intreba fata din nou.
-Umm..., ar fi vrut sa ii spuna ca nu o intelege, dar tonul vocii ei il facu sa se gandeasca mai bine, inainte de a deschide gura... ii vorbea ca si "mama lui", ca unui nebun caruia trebuie sa ai grija ce ii spui sau cum i-o spui.
-Chichi, spune-mi te rog, ce s-a intamplat cu tine? incepu ea din nou.
-Asculta..., incepu el in engleza, tragand adanc aer in piept, ...eu nu mai sunt cine crezi tu ca sunt. Nu am nici o explicatie, dar sunt pe cale sa rezolv totul, ii spuse fara graba prinzandu-i mainile intr-ale sale.
"De ce ma simt asa?..." se speria fata. O caldura placuta ii cuprinse intregul trup si mici brobonite de sudoare i se ivira pana si in palme. Nu era prima data cand prietena ei o strangea de mana, dar pana acum nu simtise niciodata asa ceva... sau nu constientizase ea?! Nu... nu avea cum sa se simta... ASA, in legatura cu ea.
Melodia placuta a rington-ului sau ii intrerupse incurcatura din gand.
Ochii lui Taeyang se marira brusc cand primele acorduri din "Crooked" ii lovira timpanele. Isi retrase usor mainile si astepta ca ea sa raspunda.
-Da? abia isi stapani fata vocea. Da, sarut-mana... Este aici cu mine... Nu stiu..., continua ea sa vorbeasca privindu-l intr-una.
Taeyang ar fi vrut sa afle cu cine vorbea ea si mai ales ce anume i se spunea, devenind tot mai curios, in special cand sprancenele ei urcau sau coborau spre baza nasului, iar ochii i se mareau si se grabeau departe de persoana lui, revenind intotdeauna mai nedumeriti.
Apelul telefonic s-a incheiat in sfarsit.
-Deci..., incepu ea in engleza, facandu-l sa inteleaga cu cine tocmai vorbise si ce aflase. Isi arunca ochii peste cap si cu o rasucire pe calcaie, se pregati de plecare.
-Stai! Te pot ajuta..., ii prinse ea incheietura.
-Cum? se bosumfla el. Nici macar nu ma crezi! Cum ai putea sa m-ajuti? incepu el usor agitat cand "Ringa ringa" il bloca. Alo! Alo! se grabi sa raspunda.
-Cristina, te rog sa ramai acolo unde esti esti! auzi vocea "mamei" care ii domoli inima pana in pragul opririi.
-Nu acum! Imi pare rau..., spuse el muscandu-se de limba pentru a opri cine stie ce cuvinte neadecvate, iar dupa ce ii arunca niste priviri dojenitoare fetei, porni catre semaforul din spatele ei.
-Chichi, stai, te rog! Uite..., stiu ca nu esti nebuna..., il urmari ea, dar ajuta-ma sa inteleg!..., il opri prinzandu-l din nou de mana.
Taeyang nu ii raspunse. Isi retrase mana cu o miscare brusca, apoi traversa in graba. Fata il urma fara sa se asigure. Un claxon prelung ii bloca simturile iar griul acela stralucitor se apropia tot mai mult si mai repede. O smucitura puternica o facu sa inchida ochii, iar bataile unei inimi agitate parca o obligau sa ii tina strans inchisi.
-Esti bine? recunoscu vocea prietenei sale, desi mainile care o tineau nu ii pareau deloc cunoscute.
Clipi usor de cateva ori inainte de a o privi.
-Da..., raspunse stins. Multumesc...
-Sa fii mai atenta data viitoare, ii spuse Taeyang cu un zambet cald, ajutand-o sa se ridice. Se asigura ca nu era ranita, apoi se indeparta usor.
-Cine esti tu? il opri vocea fetei dupa numai trei pasi.
... partea a Xa
-Cine esti tu? il opri vocea fetei dupa numai trei pasi.
Adevara Cichi i-ar fi salvat viata intr-adevar, dar ar fi cicalit-o si mustrat-o vreo douazeci si patru de ore incontinuu...
-N-ai putea intelege nici daca ti-as spune, ii raspunse el la fel de calm.
-Mama ta zice ca te crezi altcineva, insista ea. Cine esti?...
Taeyang se intoarse sa o priveasca fix in ochi.
-Oh, Doamne..., murmura ea cand in capruiul ei se oglindira doi ochi negri, agitati.
-Eu sunt baiatul de pe peretii ei, spuse Taeyang fara nici o urma de ironie in glas.
-Tae... yang?... abia sopti ea.
Ochii lui se umplura de speranta, ca atunci cand cineva iti recunoaste in sfarsit meritele dupa o perioada lunga de chin si efort.
-Ne! zambi el.
-Dumnezeule..., balmaji ea usor. ...Dar... nu pot sa cred! Nu are cum!!... Dar cum?!... intrebarile ii ramasera in aer cand o voce stridenta ii striga pe nume:
-Cristina! Cristina! Stati pe loc! striga "mama lui", sarind cat ai zice peste dintr-un taxi. Cristina, draga mea, multumesc ca ai tinut-o! se grabi femeia sa il prinda pe Taeyang de mana, in timp ce-i vorea fetei. In starea in care e cine stie unde ar fi ajuns...
-Ce spune? o intreba in viteza Taeyang incercand sa se elibereze.
-Sa nu-ti faci griji! Voi veni sa te ajut, promit! ii raspunse fata. Acum du-te cu ea, e mai bine-asa...
-Poftim? Da` nu vreau!..., continua el sa se impotriveasca, dar corpul acesta de fata nu il ajuta prea mult.
-Domnisoara, stai locului! Nu te mai zbate atata! il apostrofa femeia, tragandu-l dupa ea spre masina galbena.
Nu a avut incotro si a urmat-o. Acum statea inchis in camera lui, tintuind tavanul. Ochii i se inchisera usor, vocile parintilor de dincolo de usa amutira incet si in curand totul se scufunda intr-o liniste absoluta. O asculta cu urechile ciulite, asteptand sa auda ceva, orice. Nu s-a intamplat acest lucru. Linistea persista cu incapatanare, asa ca a deschis din nou ochii... cel putin asa stia el, doar ca nimic nu se infatisa inaintea sa - era la fel de intuneric pe cat era de liniste.
-E cineva?... sopti cu grija, dar cu exceptia ecoului slabut, nimic altceva nu s-a mai auzit. Aloo!! E cineva aici? intreba din nou, bucurandu-se vizivil de vocea lui de barbat, pe care se parea ca si-o recapatase in sfarsit! Inca nu se vedea nimic, dar respiratia incepu sa i se agite ca atunci cand alergi. Ba chiar isi putea auzi pasii grabiti, pana cand ochii i se marira de cateva ori, iar pasii capatara o moua viteza, mai mare. Se apropia grabit de flacara aceea zglobie si usor portocalie, care incepu sa il invaluie incetul cu incetul. Nu isi opri fuga, dar se bucura nespus cand bratele musculoase i se conturara in lumina slaba. Isi vazu picioarele aparand unul in fata celuilalt, spargand toate baltile peste care treceau in viteza. Se opri brusc. Avea nevoie sa isi traga sufletul si sa inteleaga unde se afla. Ridica usor ochii si o vazu: fata al carei trup il vazuse numai in oglinda, acum statea acolo, in fata lui, tolanita in fotoliul mare si comfortabil. Nu a putut intelege cand anume a ajuns-o, dar ii putea simti respiratia calda. Ridica mana, gata sa ii atinga chipul, dar ceva il retinu. Pentru memont, a preferat sa ii priveasca somnul linistit. Brusc, ea deschise ochii. A vrut sa-i zica ceva, dar, cu toate ca buzele i se miscau, cuvintele nu i-au iesit.Il fixa cu privirea, asteptand sa ii auda vocea. Cum nu a reusit, a fost randul ei sa incerce, insa nici ea nu a putut scoate vr-un cuvant. A ridicat si ea o mana in aer, aproape atingandui-o pe a lui, cand un ringtone vesel i-a oprit. S-a intors sa-si priveasca telefonul zornaind pe noptiera micuta, dar a decis sa il ignore. Isi intoarse privirea inapoi catre el, dar... el deja disparuse.
-Nu! Stai!... striga Chichi cu putere vrand sa sara din fotoliu, dar a aterizat in bratele lui JiYong.
-Ce s-a intamplat? Esti bine?..., o intreba el mai mult soptind.
-Nu! Unde e?? De ce?..., incepu sa sa caute dincolo de el, dar vocea ei, din nou masculina, o facu sa renunte.
-Ce este? Ce s-a intamplat? reveni JiYong cu vocea usor ingatuita.
-L-am vazut! Era aici! In fata mea..., ii raspunse Chichi adunandu-si genunghii in brate, obligandu-l astfel sa se indeparteze putin.
-Nu..., ii spuse el lovind-o usor peste picioare, nu e nimeni aici decat tu, si nu mai sta asa... Un baiat nu ar sta niciodata asa..., mormai el.
-Nu-mi pasa..., raspunse ea modificandu-si pozitia si tonul vocii care scazu. De ce a plecat? De ce?...
Taeyang isi acoperii ochii cand lumina puternica il lovi din plin. Cauta speriat, pret de cateva momente, bubuiturile carora nu le intelese sensul decat atunci cand usa se deschise usor si Cristina, fata de mai devreme, intra timid in camera. Avea un brat plin de cd-uri si afisa cel mai chinuit zambet posibil.
-Deranjez? intreba ea in soapta.
-Acum..., privi el in jur apoi raspunse cu un oftat adanc, ...nu.
-Uite, incepu Cristina cu ceva mai mult curaj, asezand cd-urile pe pat, unul langa celalalt. "The change up", "Freeky friday", "The hot chick", "It's a boy girl thing"...
-Ce-s astea? intreba el mirat.
-Experiente! ii raspunse ea facandu-si loc printre cd-uri. Ca a ta! continua sa ii explice. Uite, asta de exemplu, doi prieteni foarte buni fac schimb de vieti si de stiluri de a trai. Dave e un avocat satul de munca, are o sotie si trei copii, iar Mitch e un burlac, fara loc de munca. Fiecare crede ca viata celuilalt e mai usoara si mai frumoasa. Dupa o seara in oras cei doi se trezesc ca au facut schimb de corpuri. Desi au scapat de rutina zilnica, descopera curand ca viata celuilalt nu asa cum si-o imaginau si tot ce isi doresc e ca totul sa revina la normal. Sau asta cu "Freeky Friday", o mama face schimb de trupuri cu fiica ei de 15 ani, pe care nu o poate intelege si asta...
-Asa, si? o intrerupse Taeyang.
-Ideea de baza e, ca totul se intampla cu un scop.
-Un scop? ridica el sprancenele. Adica ce vrei sa spui?
-Da, un scop. Si la voi... singurul "scop", zise ea adugand ghilimele cu degetele, pe care l-am putut identifica este... dragostea adevarata, isi incheia ea discursul privindu-l adanc in ochi.
-Dragostea?... Adevarata..., repeta el mai mult pentru a-si fixa aceasta informatie in minte.
-Pai da! Chichi te iubeste. Sincer. Si nu stiu... poate ati fost sortiti... ca in bazme...
-Dar asta tot nu explica... asta!..., zise el aratand catre fata lui.
-Ba da! O explica! il contrazise ea. Voi nu ati fi reusit in veci sa va intalniti, asa ca... soarta a decis pentru voi...
-Nu e chiar atat de greu sa te apropii de noi..., isi pleca Taeyang ochii stiind ca tocmai spusese o mare minciuna.
-Pentru noi e, nu il lasa Cristina sa scape. Dar nu te ingrijora. Te ajut eu sa scapi d-aici...
-Cum? o intrerupse el.
-Pai, raspunse ea incepand sa isi scoata balerinii din picioare si sa isi desfaca jeansii.
-Ce... ce faci? se impacienta el.
-Relaxeaza-te! rase Cristina cu pofta. Tu vei pleca de aici in hainele mele si pana isi vor da ei seama, tu vei fi deja plecat spre Coreea. Acum, intoarce-te, te rog!
-Cine-i? intreba Chichi cand doua batai in usa o intrerupsera.
-Hyung, eu sunt! Pot intra? ii recunoscu vocea lui SeungRi, si desi nu intelesese ce ii spusese, a trantit un "Come on in" revenind la treaba ei.
-Ce... faci? o intreba SeungRi incercand sa isi ascunda adevarata reactie: Chichi isi prinsese parul auriu in clame colorate si isi intindea pe fata o crema galbena.
-In engleza, te rog, ii raspunse fara sa il priveasca.
-Wae?
-Pentru ca vreau sa invatam cu totii mai bine engleza, ii vorbi din nou fara sa isi modifice pozitia, apoi se ridica fara graba din scaun, oprindu-se la doar cativa centimetrii in fata lui: JiYong nu v-a spus nimic? il cerceta din cap pana in picioare.
-Ce... ce sa ne zica? pasi el, discret, de doua ori in spate.
-Nimic...
-Hyung, ce-i cu tine? Te porti ciudat de cand... de cand te-ai intors. E totul in regula? o intreba el, tot in coreeana.
-Ti-am zis sa folosesti engleza, n-auzi? il apostrofa Chichi, intinzandu-se in pat dupa ce isi batu perna de cateva ori.
-Serios acum, hyung, toti ne facem griji pentru tine. Nu am vrea sa...
-Asculta, se ridica Chichi in capul oaselor, strangand in mana feliutele rotunde de castravete, care nu au mai apucat sa-i revigoreze ochii. Eu...
-Ce faceti aici? o intrerupse glasul repezit al lui JiYong. Pustiule, tu ce cauti aici? il apuca de umeri pe SeungRi.
-Hyung..., incerca acesta sa protesteze, fara succes insa.
-Eu tocmai ma pregateam sa-i spun ca..., incepu ea.
-Nu e nevoie sa-i spui nimic, se grabi JiYong sa il dirijeze spre usa. Pustiulica e baiat detept. Stie cand trebuie sa se retraga, ii zambi frumos apoi aproace ca il arunca afara din camera.
-Ce-a fost asta? se ridica Chichi cu totul din patul comfortabil.
-Ssst! facu JiYong gesticuland catre usa.
-De ce nu ma lasi sa le spun si lor? sopti ea ascunzandu-si zambetul cand el a vrut sa ii acopere buzele cu un deget, dar s-a retras de indata ce a simtit textura vascoasa a mastii.
-Eu te pot intelege, sopti si el la randu-i, stergandu-si degetul de coltul tricoului, ...dar ei nu au capacitatea asta.
-Tu tot nu ma crezi, asa-i? spuse Chichi dezamagita.
-Ba te cred! Cum sa nu te cred? Normal ca te cred! vorbi el usor agitat. Doar ca... te rog, ii intinse un prosop de fata dupa ce il cauta prin toate sertarele, ...te rog incearca sa nu ii distrugi imaginea. Eu nu as putea sa...
-Sa ce? ridica Chichi din sprancene cand intelese ca nu avea de gand sa isi continue ideea.
...partea a XI-a...
-Eu sa..., sopti el incurcandu-se in gandurile care se incapatanau sa dispara inainte de a le putea rosti. Dar de ce? Doar nu era din cauza amicului sau care se apropia precum o felina de prada sa. Incepu sa isi frece inconstient degetul de coltul prosopului si concluziona: "...Nu poate fi asta!" isi zise revenind cu picioarele pe pamant in momentul in care Chichi ii smulse prosopul din maini.
-Nu te mai freca atat! Nu era rahat! ... era avocado si castravete, spuse mai mult soptind apoi isi sterse fata zu miscari lente. Il privi cu ochii mari si un zambet pierdut ii aparu pe chip.
-Ce-i? il intreba fara sa se miste cand ochii lui incremenira asupra ei.
-Eu... pentru o secunda..., scutura usor din cap plecandu-si ochii.
-Ce? insista ea cautandu-i privirea.
-Eu cred ca am innebunit de tot! rabufni el facand-o sa paseasca de doua ori in spate, amuzata.
-De ce? il sicana abia abtinandu-si zambetul.
-Cred..., cred ca te-am vazut..., reveni JiYong la baietelul sfios de mai devreme.
-Poftim? ii prinse Chichi mainile intr-ale ei, privindu-l adanc in ochi, cu acea recunostinta pe care o simti fata de cel care ti-a recunoscut in sfarsit meritele dupa ani intregi de sacrificii.
-Da..., esti bruneta, ai parul lung si ochii negri? isi inghiti magia care i se intiparise pe chip cand o palma groasa il lovi peste ceafa.
-Sunt aproape blonda, am parul scurt si ochii caprui! striga Chichi indignata, si pentru ca facea eforturi prea mari sa-si ascunda zambetul ii intoarse spatele.
Dintr-un motiv necunoscut, JiYong o ajunse cu un singur pas si o imbratisa incrucisandu-si mainile in jurul umerilor ei, dar vocea groasa a lui Chichi distruse si de aceasta data momentul:
-Ce naiba faci, omule?! striga ea zbatandu-se sa scape din stransoare.
-Nu stiu... imi pare rau! se grabi JiYong sa arunce aprinzandu-se precum un beculet de craciun, apoi se pierdu in spatele usii mari.
-Gata! Esti aproape gata, zambi Cristina in timp ce pieptana de zor o peruca lunga, bruneta. Esti sigur ca stii ce ai de facut? isi arunca un ochi grabit in sus.
-Nu, raspunse Taeyang sincer. Voi incerca sa inchiriez o masina si sa ajung cat pot de repede in Ungaria...
-Ungaria? il intrerupse ea.
-Da. Baietii trebuie sa fie inca in...
-Atat de aproape de noi?! striga ea aproape azvarlind peruca din maini.
-Da?...
-Si la noi de ce nu veniti niciodata?! il intrerupse din nou, amenintandu-l cu peria de par.
-Pentru ca nu ne cheama nimeni?... rase cu pofta, apoi o 'dezarma' lasand peria langa el, pe pat. Isi aduna parul intr-o codita micuta, apoi isi puse cu grija peruca, iar Cristina ajuta la 'perfectionarea' ei.
-Asa, zise ea inca aranjand cateva suvite. Bafta! ii spuse imbratisandu-l cu putere. Nu uita sa-ti iei buletinul! il opri cand ajunse in dreptul usii.
-Ah, da! Asa e! ...Unde e? se roti pe calcaie , scrutand imprejurimile. Ah! Aici! zise repezindu-se la gentuta pe care o avusese cu el mai devreme. E goala! o privi incurcat pe Cristina care il ajunse din doi pasi.
-Cum adica goala?
-Adica nu are nimic inauntru! raspunse el mai mult automat, intorcand-o pe toate partile.
-Stiu ce inseamna, doar ca... Dar cine? Cand?...
-Ea! isi arunca Taeyang ochii spre usa. S-acum ce fac?o arunca cat colo deznadajduit.
-Nu poti pleca fara acte la tine! ...Decat cu trenul!! reveni plina de entuziasm dupa o pauza scurta. Fi atent! Te duci la gara, doar ceri biletul si gata! Asta e tot!
-Ne! Am inteles! Acum plec! trase adanc aer in piept , dar nu inainta nici macar un pas.
-Pai... du-te!... sopti ea prinzandu-l usor de mana.
-Poftim? Ah, da! Asa e! Multumesc frumos! arunca grabit, apoi apasa clanta pana jos, cand se opri brusc. Stai! se repezi care hainele pa care le purtase pana acum, controland frenetic buzunarele.
-Ce-i?
-Banii! Nu mai am banii! Mi i-a luat si p-aia!
Fara nici un alt cuvant isi goli in viteza geanta ei sport, aduna banii imprastiati pe pat, apoi isi intinse mainile in fata.
-Poftim!
-Multumesc! ii zambi cald. Promit sa-ti inapoiez prietena cat de curand! facu o plecaciune adanca apoi disparu in spatele usii albe.
-Sa ai grija de tine, sopti ea atingand-o cu un deget.
-Pleci asa curand? ii auzi vocea mamei.
Mana lui Taeyang ingheta pe clanta ce deveni brusc rece ca gheata.
-DA! se auzi de dincolo de usa.
-Da! zise si el rapid, apoi grabi pasul, incercand sa nu-si dezvaluie chipul.
-Ce necioplita! sopti mama. Sa plece asa fara sa salute macar... Oh nu! facu dintr-o data si cu o singura apasare brusca a clantei navali in camera.
Nu era nimeni.
-Cristina! striga femeia cautand in jur pana jetul dusului o intrerupse. Rasufla usurata, domolindu-si inima cu mana. Cristina, esti acolo? intreba lipindu-si urechea de usa baii.
-Da, de ce? raspunse Cristina fara sa vrea, dar in secunda urmatoare intelese greseala, ceea ce o facu sa-si muste buza de necaz.
Femeia ramase in prag, fara sa stie daca sa se bucure de recenta revenire la normal a fiicei sale, sau sa-si faga griji asa cum o sfatuiau toate instinctele interioare. Trase aer in piept si apasa cu inima stransa pe clanta.
Cristina isi pregatise deja deiscursul si, de indata ce femeia isi facu aparitia in fata ei, incepu sa vorbeasca cu aceeasi viteza ca cea a dusului care facea discursul ceva mai dificil decat era deja.
Taeyang cobori scarile in viteza, fara sa priveasca in urma. Ajunse in strada si incerca sa isi aminteasca drumul indicat de Cristina, catre gara. Inima statea sa-i sara din piept dar un zambet slab ii atarna undeva in coltul gurii; mersul il avea vioi si intepat... aproape ca uitase de hainele de imprumut care il jenau oarecum pe ici pe colo. Acum doar un singur lucru ii zbura prin minte: "Come back home, baby come back home..." Nici el nu stia de ce dar aceasta bucata muzicala il anima si parca il ajuta sa pluteasca.
"Come back home, baby come back home..." murmura Chichi apoi un oftat adanc ii parasi buzele groase care se tuguiara intr-un botic suparat.
-Doamne!! striga dintr-o data si o bufnitura se auzi undeva aproape de usa. Pasi cu atentie si dupa ce numara in gand pana la trei deschise brusc usa, iar JiYong aproape se pravali peste ea.
-Ce faci aici? isi ridica sprancenele pana la mijlocul fruntii, facand doi pasi in spate.
-Nimic! Doar treceam si ... s-a intamplat ceva?
-Tu ma intrebi pe mine? rase ea. Tu te-ai lovit cu capul de usa mea!
-Nu... m-am lovit cu nimic de usa ta... daca asta insinuezi! se prefacu el suparat.
-Nu insinuez, iti spun: nu mai asculta la usa mea... lasi impresii gresite..., il pofti inauntru cu un gest.
-E..., incerca el sa spuna ceva dar gestul brusc al lui Chichi il bloca.
-Ce?... murmura Chichi acoperindu-si inima cu mana.
-Ce e? Ce s-a inatamplat? Ai iar nevoie la baie? mustaci JiYong cautandu-i privirea.
-Ce?! NU!... Doar ca... Dintr-o data asa... Uite! E normal sa bata asa de tare? il apuca de mana si ii lipi palma de pieptul ei. Era un gest pe care in mod normal nu l-ar fi facut, dar acum era baiat, nu? Intr-adevar inima ii zvacnea aproape vizibil si prin mainile lor, dar nu asta il facea pe JiYong sa se acopere de broboane de sudoare.
...partea a XIIa
Intr-adevar inima ii zvacnea aproape vizibil si prin mainile lor, dar nu asta il facea pe JiYong sa se acopere de broboane de sudoare. Isi retrase mana discret si in acelas ton, a condus-o pana la fotoliul mare, iar cu un gest a invitat-o sa ia loc.
-O sa-ti aduc un pahar cu apa, sopti mai mlt pentru el.
-Nu... Sunt sigura ca face ceva..., apoi sari din nou in picioare, amintindu-si ceva. Doamne!! striga din nou, imprastiind aceeasi reactie catre sarmanul JiYong, care si de data aceasta aproape cazu din picioare.
-Sfinte! Poti sa te opresti din facut asta?!... incerca el sa o aprotrofeze, dar Chichi era prea incantata, certandu-se si intrebindu-se intr-una de ce nu se gandise la asta mai devreme.
-Stai! Ce faci? Ce este? o prinse JiYong de umeri, iar dupa ce o privi in ochi, o elibera imediat, plecandu-si ochii in podea.
-Eu nu sunt singura pe lumea asta! Si in mod clar... au observat si cei d-acasa ca ceva e schimbat la ...mine, nu?
-Cred ca da...
-Bine ca m-am prins s-acum! Niciodata nu-i prea tarziu, nu? balmajea ea de una singura, apoi fara vr-un alt avertisment se repezi la pantalonii lui JiYong.
-Ce faci?!? striga el lovind-o peste maini.
-Da-mi telefonul tau! Acum! Te rog!...
-Bine! Doar ia-ti mainile de pe mine! mormai in timp ce-si scotea telefonul din buzunar. Nici nu a apucat sa i-l inmaneze ca ea l-a si insfacat cat ai zice peste; a format un numar in mare graba, apoi sopti fericita "Suna!..."
-Alo! vorbi mai tare decat ar fi trebuit.
-A..lo?..., auzi vocea subtire a bunei sale prietene.
-Crisule, tu esti? intreba Chichi entuziasmata.
-Da...? Alo?... Tu cine esti?... Chi..chi? sopti ea dupa pauza destul de lunga.
-Cris..., reusi Chichi sa vorbeasca intr-un tarziu. Entuziasmul galagios disparuse, lasand loc unei voci masculine, tremurande.
-Chichi, esti chiar tu? se auzi din nou vocea Cristinei care imprumutase din tremurul amicei sale.
-Da, Crisule! Eu sunt! Asculta, stiu ca suna ciudat si imposibil, dar asculta-ma cu atentie! incepu Chichi sa vorbeasca, desi nodul ce i se cocotase in gat ii sugruma oarecum vocea. Dar prietena ei insa, nu primi acest mesaj si vorbi cu repeziciune:
-Chichiule, el a plecat! ...Tu ai plecat... Ma rog! Vrea sa ia trenul sa vina in Ungaria!
-Poftim?! Da` ce, e tampit?? Face 15 ore pana aici! De ce l-ai lasat sa plece??
Mda, ce intrebare stupida, de parca ar fi putut face ceva sa il opreasca...
-Cand a plecat? reveni ea dupa scurta pauza.
-Nu are mai mult de o ora, dar...
-Dar ce?! se temu Chichi de ce era mai rau.
-Ai tai au pornit in cautarea lui... a ta... Le-am spus ca nu stiu unde s-a dus! ...Long story... Chiar nu stiu unde e si ce face acum... Nu are telefon si nici macar bani foarte multi...
-Trebuie sa-l gasim urgent!
-Trebuie sa-l gasiti urgent! vorbira fetele in acelas timp.
JiYong asista la discutii fara sa scoata vr-un cuvant. Daca pana acum mai avea ceva indoieli in privinta 'adevarului' ei, acum isi primise certitudinea. Pe de o parte rasufla usurat ca prietenul sau nu o luase razna si nici el nu avea de ce sa isi mai faca griji intrucat nu era nimic gresit cu inclinatiile sale... Daca un suflet isi putea parasi corpul, poate ca tot asa era capabil si sa simta un alt suflet captiv intr-un trup gresit... Sau macar ceva de genul acesta...
-Ce-a fost asta? se grabi sa intrebe cand ea i-a inapoiat telefonul.
-Ce?
-Ce-ai vorbit? Ce limba e asta?
-Ah, e limba mea, romana! Trebuie sa mergem! Hai! ii arunca in graba aceste cuvinte, apoi il apuca de mana pana sa mai apuce el sa intrebe ceva. Deschise larg usa si ingheta brusc, exact la timp cat sa nu se loveasca de SeungHyun care incremenise si el, cu pumnul in aer, pregatit sa bata la usa.
-Sunte-ti gata baieti? Haide-ti sa mergem! le comunica el cu un zambet ascuns in coltul gurii, apoi se retrase la fel de linistit precum aparuse.
-Ce e? Ce-a zis? ii scutura maneca lui JiYong urmarind cu ochii mari valizele frumos grupate in fata usii.
-Astazi plecam, ne intoarcem in Coreea, ii sopti el.
-Ce?! Nu! Nu se poate! striga ea.
-Ssst! o apuca JiYong de mainile care incepusera deja sa gesticuleze isteric prin aer.
-E totul ok? interveni din nou SeungHyun.
-Da, da hyung, stai linistit..., ii zambi JiYong impingand-o usor de la spate pe Chichi care inca bolborosea ceva fara sens.
-Chiar nu putem sa plecam! ii sopti ea in graba. Taeyang vine incoace! Spre Ungaria!! ...Cu trupul meu..., se domoli ea usor, apoi rabufni, la fel de soptit: Trebuie sa-l gasim!
-Ce ciudat e sa te aud vorbind asa, YoungBae..., clatina JiYong usor din cap.
-Tu nici acum..., incepu Chichi imbufnata, dar el nu a lasat-o sa se desfasoare.
-Hai cu mine! o apuca de haina tarand-o dupa el. Baieti avem si noi o fereastra de...
-Nici o fereastra! se auzi glasul barbatului plinut, ce aparu de dupa usa mare. Masina e jos, va asteapta. Avionul pleaca in doua ore fix! ...Ce mai e acum? se indupleca vazand lacrimile adunandu-se in ochii lui Chichi.
-Are... vrea... trebuie sa facem ceva! Nu tine mult! O ora, o ora jumate max! prinse JiYong curaj pe masura ce vorbea, apoi cu o plecaciune adanca, o trase din nou dupa el, fugind pe usa.
-Devine tot mai ciudat..., au fost cu totii de acord cand Daesung sopti mai mult pentru el, iar managerul lui se grabi sa ii ajunga din urma.
-Kwon JiYong! Treceti imediat inapoi! striga acesta gafaind din greu, fiindu-i imposibil sa ii ajunga pe cei doi tineri sprinteni. O ora!! Daca intr-o ora nu sunteti inapoi, plecam fara voi!! striga infuriat, aruncandu-si pantoful dupa ei.
-JiYong, o ora nu o sa ne ajunga, se grabi Chichi sa vorbeasca, chinuindu-se sa tina pasul cu 'amicul' sau care nu ii slabea defel incheietura mainii. Il privea, si pentru moment, s-a lasat furata de dansul lin al suvitelor galbene ce jucau toate aliniate in vantul fierbinte de vara. Doua picaturi de sudoare se ratacira undeva pe chipul lui care devenise dintr-o data atat de alb si stralucitor, incat ochii ei refuzara pur si simplu sa mai clipeasca. Se temeau ca daca se vor inchide, fie si numai pentru o fractiune de secunda, totul se va narui si se vor trezi din ceea ce inca nu se stia daca era vis sau plasmuire. Gandurile ii fusera in mod brutal intrerupte de palma lui JiYong care aproape ca ii strapunse pieptul si o izbi de un zid. Deschise gura sa vorbeasca, sau poate pur si simplu sa inghita ceva aer, cand trupul lui JiYong se strivi de al ei, facand-o sa isi ridice in mod automat ochii catre el.
-Ssst! facu JiYong, dar ea nu-l putea auzi din cauza inimii lui pe care i se parea ca o simte batand peste a ei. Tacu, iar atunci vazu, doar cu coada ochiului, un card de vreo douazeci si ceva de fete, inarmate cu aparate foto si pancarte imbacsite de inimioare si "BigBang" peste toata lungimea lor.
-Stai asa! Nu ne vor recunoaste..., ii sopti aplecandu-si capul spre el, pentru a le acoperi fetele amandorura. Nu a fost intentia lui, nici macar pentru o fractiune de secunda, sa ii atinga buzele, dar totusi s-a intamplat...
...PARTEA A XIIIA
...PARTEA A XIIIA
Nu a fost intentia lui, nici macar pentru o fractiune de secunda, sa ii atinga buzele, dar totusi s-a intamplat. Ochii li se bulbucara gata sa le sara din orbite, dar oricat ar fi incercat ea sa se elibereze, JiYong parca o tinea mai strans lipita de perete si buzele lui parca abia asteptau ca ale ei sa capituleze si sa le ia locul... asta pana cand semnalul de alarma tras de undeva din strafundul mintii il facu sa realizeze ce facea si gura isi pierdu zambetul care se transforma intr-o grimasa schimonosita. Chichi, de teama sa nu faca vreo miscare gresita, abia daca mai respira, insa parfumul lui puternic facea acest lucru ingrozitor de dificil, astfel ca sarmana inima a sa a trebuit sa isi dubleze, daca nu chiar tripleze bataile pentru a-i asigura pozitia bipeda.
Fetele au devenit brusc galagioase si un fum gros parea ca se ridica in urma lor, cand toate s-au repezit la usa dubla din sticla, a hotelului.
"In sfarsit!!..." gandira amandoi odata, intelegand ca fusesera din nou salvati de prezenta colegilor lor, care cel mai probabil acum iesisera din cladire. Asa se si intamplase: SeungHyun, Daesung si SeungRi paseau timorati dincolo de usile de sticla cand ochii mici ai lui Daesung se oprira brusc, diminuandu-si si mai mult marimea si un nod dureros cobori din gat pana in stomac strajuit de picaturi evidente de transpiratie ce-i alunecara nonsalant peste tample.
-Salutare fetele! striga el dintr-o data, mult mai grav si chinuit decat ar fi sunat in mod normal, dar ce conta asta? Fetele se inghesuira toate in jurul lui, gata sa-l doboare daca baietii de la paza nu si-ar fi facut treaba in mod corect.
-Ce-a fost asta? ii sopti SeungHyun grabindu-se sa se deplaseze prin culoarul de maini care se formase in jurul lor.
Inainte de orice raspuns, Daesung arunca o privire scurta peste umar, rasufland usurat.
-Trebuie sa facem ceva in privinta celor doi..., incepu el dezamagit, dupa ce bodyguarzii au inchis portiera masinii in urma lor.
-Cine? Cui?
-Hyung si YoungBae, raspunse el incarcand sa patrunda cu privirea multimea galagioasa de palme care loveau geamurile masinii.
SeungHyun ar fi vrut sa intrebe de ce, sau macar ce s-a intamplat, cand un singur cuvant ii zgudui mintea de parca un ciocan imens l-ar fi lovit in moalele capului si ii iesi pe buze atat de tare incat a acoperit si claxonul zgomotos:
-S... SARUTAU?!?
-Sa nu mai faci asta niciodata! vorbi JiYong cu aceeasi viteza cu care se deplasau.
-Ce sa fac? reusi Chichi sa raspunda abia tragandu-si sufletul.
-Ti-am spus ca am o imagine de aparat! Sa nu ma mai saruti..., cuvintele ii ramasera atarnate in aer, la fel ca si mana lui goala care pana acum stransese incheietura amicului sau. Se opri pentru a verifica ce se intampla si dadu cu ochii de un Taeyang ce abia mai sufla si nu intelegea daca sprancenele de la baza nasului erau pentru el sau erau pur si simplu reactia normala in urma unui efort fizic indelungat. Mainile care se adunasera pe solduri ii dadura raspunsul cautat si un zambet i se transforma in chicot dupa ce o auzi vorbind:
-Tu... tu m-ai sarutat pe mine... anormalule! se ratoi Chichi imbufnata.
-N-avem timp de semantica acum! o apuca el din nou de maneca stanga, abia stapandindu-si rasul care il facea sa se innece o data la 2-3 secunde.
-Pai...
-Pai n-avem timp de prostii, replica JiYong, taios, muscandu-si interiorul obrajilor pentru a-si putea mentine seriozitatea. Ridica mana in aer si nu dupa mult timp, un taxi galben raspunse chemarii.
-Unde trebuie sa ajungem? o intreba el trantind portiera in urma lui.
-Romania, Bucuresti, raspunse Chichi pe nerasuflate.
-Ro-ma-ni-a, Bu-cu-resti..., o copia JiYong tastand cu repeziciune pe telefonul plat. Hmm..., facu el tot miscandu-si aratatorul pe ecranul micut, apoi concluziona: Mergem cu avionul. Asa facem o ora si ceva. Altfel facem 7 cu trenul. Eu zic ca daca avem un dram de noroc, il prindem... Uite, vezi? E o juma` de ora intre ora sosirii avionului si ora plecarii trenului. Eu zic ca ajungem, isi incheia el discursul dupa care anunta si soferul incotro se vor indrepta.
Ajunsera in timp util la aeroport si, norocul lor ca oamenii nu se inghesuie pe ruta Romania-Ungaria, pentru ca astfel, desi mai erau 45 de minute pana la decolare, au reusit sa obita doua bilete la clasa I. Se aruncara cu viteza in scaunele lor, de parca starea lor alerta ar fi facut avionul sa se miste mai repede. Nicidecum! Tot ceea ce au facut a fost sa zmulga zambete sterse de la stewardese si priviri incruntate de la batraneii din jur. JiYong le zambi cu o plecaciune usoara a capului, apoi se pierdu inca o data asupra detaliilor chipului lui Taeyang. Desi isi cunostea atat de bine prietenul, desi vazuse fata aceea de mii de ori, in toate momentele ei, il privea acum si nimic nu i se mai parea cunoscut, ba chiar isi reprosa ca nu fusese capabil sa observe aceasta de mai devreme. Se amuza putin incercand sa si-l imagineze pe Taeyang in corpul unei fete; il vedea ca in filme, cu bigudiurile strambe in cap, chinuindu-se sa se rada pe picioare sau, mai rau, pe fata. Isi innabusi un hohot de ras, dar prea tarziu,
-De ce razi? il intreba Chichi.
-Scuze, raspunse el afisand cel mai sfios zambet. Incercam sa mi-l imaginez pe YoungBae... facand treburi de fete...
Replica aceasta o lua prin surprindere si in mai putin de o fractiune de secunda ii aparu si eu imaginea cu Taeyang facandu-se pe picioare, in genul lui Mel Gibson in "Ce isi doresc femeile". Fara nici un alt cuvant, decat cu un schimb rapid de priviri, concentrarea disparu si hohote isterice de ras izbugnira, spre nemultumirea celorlalti.
-Macar el a scapat mai ieftin cu... cu..., imita ea gestul pe care il faci cand mergi la toaleta, pentru ca nu mai putea sa se exprime verbal din cauza rasului necontrolat.
-Ma indoiesc, ii raspunse JiYong acompaniand-o. El nu a vazut femei goale decat in reviste!
Un nou val de rasete isterice ii facura pe batranei sa sasaie, bombanind nemultumiti. Insa acest lucru nu a fost suficient pentru a-i potoli pe acesti doi "neastamparati" care deja incepusera sa vorbeasca neinteligibil si lcarimile sa li se desprinda cu repeziciune din coltul ochilor.
-Doamne, gata, ca nu mai pot! reusi JiYong sa vorbeasca coerent intr-un tarziu, frecandu-si ochii cu podul palmelor.
-Iti multumesc, raspunse Chichi imitandu-i gestul, luptandu-se o vreme cu tremurul vocii care nu vroia sa isi alunge zambetul din timbru.
-Pentru ce? o privi el cu ochii mari.
-Pentru asta. Pentru tot. Pentru ca ma crezi.
-Ah, n-ai pentru ce, ii zambi el. Nimeni nu-l stie pe YoungBae mai bine ca mine. Doar eu stiu cand minte sau se preface si... stiu ca el acum... nu e aici, sopti atingandu-i usor, cu un singur deget, fruntea, apoi reveni pe un ton mai ridicat: Si? Te-ai gandit?
-La ce?
-Cum vei face sa... stii tu..., isi continua ideea cu un gest rasucindu-si mainile in aer.
-Aaa...nu... Nu stiu... Chiar nu stiu! Ce o sa fac?...
-Ok,ok! Nu te agita! Mai intai sa-l gasim si mai vedem, bine? ii oferi inca un zambet cald pe masura ce ii calma mainile agatandu-se de incheieturile lor.
Ochii i se marira si din nou inima i se vedea pulsand pe sub camasa portocalie, in carouri.
-AISH!! Ti-am spus sa nu mai faci asta! striga el dintr-o data eliberandu-i mainile printr-o smucitura puternica.
-Ne naib... Ce probleme ai omule?! Ce fac eu??
-Asta! Asta! gesticula nervos de doua ori, apoi se afunda tacut in scaunul lui.
-Ce fac? ii sopti Chichi dupa cateva secunde de liniste totala.
-Incetinesti timpul si ma faci sa uit ca esti YoungBae, ii raspunse Jiyong fara sa o priveasca, ascunzandu-si barbia in gulerul ridicat al camasii.
Desi se chinuia sa nu zambeasca, colturile gurii se mutara putin mai sus si se vazu nevoita sa isi intoarca privirea la 90 de grade, spre motoarele de pe aripa avoinului.
-Un pic mai repede nu se poate? se agata Chichi de scaunul soferului mult prea batran pentru o meserie asa de periculoasa... taximetria.
-Linisteste-te, am ajuns la timp. Mai avem 30 si de minute...
-Aici e Bucuresti! Aici intarzii si daca esti Flah! ...Se poate totusi putin mai repede?..., reveni cu intrebarea catre soferul mormoloc.
-Imi pare rau, domnule, aceasta este viteza limita..., incerca soferul sa ii vorbeasca, dar Chichi il intrerupse:
-Stiu si eu regulile p-aici! Am trait o viata... Va rog, mergeti direct la gara, n-avem timp de plimbari, ii vorbi ea pe un ton ceva mai sus decat normalul, sperand ca altfel ii va pieri omului cheful de a-i trata "ca pe straini in Bucuresti", ceea ce s-a si intamplat. Soferul a oftat discret, dar nimic nu ii scapa ochiului ager al lui Chichi.
Dupa nici doua strazi strabatute in viteza convenabila, masina incetini usor.
-Ce s-a intamplat? isi ridica ea ochii peste capul soferului.
-Nu stiu. Ambuteiaj..., incepu soferul can sirenele alb-albastre ale unor masini de politie il intrerupsera, desi erau destul de departe, undeva in stanga lor.
-Ce s-a intamplat? incerca si JiYong sa afle, in timp ce isi actualiza inca o data harta interactiva pana la gara.
-Nu avem timp de asta! se intrista Chichi aruncandu-si ochii pe geam, eliberand un oftat adanc.
JiYong isi relua jocul cu aratatorul pe ecran, in cautare de alte posibilitati de deplasare, cand strigatul ascutit al lui Chichi il facu sa isi piarda telefonul pe sub bancheta masinii:
-Uite-o!!! Dumnezeule, uite-o! striga Chichi si dintr-o singura miscare deschise larg usa, zbughind afara.
-Hei, domnule! Banii mei! tipa si soferul, gata sa porneasca in urmarirea ei, cand isi aminti ca mai avea un pasager in spate. Degeaba incepu el sa-i verse multe si necurate sarmanului JiYong, pentru ca el nu intelegea nici macar o boaba, desi nici nu era nevoie judecand dupa icnetele omului. Isi controla buzinarele dupa cateva bancnote ratacite pe care i le puse in piept, apoi fara a mai privi inapoi isi urma trupul amicului sau care abia se mai zarea in multimea de oameni si masini.
....partea a XIVa
Isi controla buzunarele dupa cateva bancnote ratacite pe care i le puse in piept, apoi fara a mai privi inapoi isi urma trupul amicului sau care abia se mai zarea in multimea de oameni si masini.
-Pai? Unde e? abia reusi sa articuleze cand o prinse din urma.
-Nu stiu! raspunse Chichi pierduta. Era aici! Am vazut-o..., continua ea rotindu-se in toate partile.
JiYong ii imita miscarile desi habar nu avea ce anume cauta. Aratau exact ca doi papagali fara cap tot rotindu-se asa, de colo-colo.
-Nu e nicaieri, nu? se opri el intr-un final, realizand ca nu stia ce cauta.
-Nu, dar am vazut-o... era acolo...
-Nu avea cum sa ia masina... sau poate a ales alt drum...
-Hai! Sa nu mai pierdem timpul, il intrerupse din nou Chichi apucandu-l de maneca.
-Unde mergem? intreba JiYong straduindu-se sa isi mentina maneca ce avea mereu tendinta de a aluneca, in mainile lui Chichi.
-Dupa ea!.. El... O vom prinde la gara..., ii raspunse fara sa il priveasca.
Aerul abia isi mai facea loc prin narile maxim dilatate ale celor doi baieti care priveau incurcati de jur-imprejur. Atat de multa lume, atat de multe trenuri oprite pe atat de multe linii... In mod normal asa ceva nici nu se compara cu ceea ce vedea JiYong zilnic, dar aici inca nu se putea obijnui cu fetele aproape identice ale acestor 'albiciosi cu ochii rotunzi'.
-... pe undeva...? intreba el fara sa se mai oboseasca cu reluarea intrebarii pentru a o corecta, deoarece era sigur ca o intelesese si asa, si in plus aerul pe care il inghitea era mult prea pretios in momentul de fata pentru a-l elimina cu alte cuvinte.
Chichi nu ii raspunse dar si tacerea era de ajuns.
-Vino! zise ea la un moment-dat indreptandu-se catre o tabela a tuturor trenurilor. "Ora sosirii, ora plecarii.." urmareau ochii ei in viteza.
-Cat e ceasul? striga dintr-o data.
-... si 45! Hai! intelese JiYong intrebarea in secunda urmatoare cand a citit traseul trenului Express Bucuresti-Budapesta, 10:47, linia a patra.
Taeyang strangea biletul dreptunghiular la piept, in cautarea compartimentului indicat de acesta.
"Ce ma fac daca au plecat deja? Sapte ore e cam mult... cred ca m-am inselat..." se plimbau cuvintele prin capul lui fara ca el sa mai faca vr-un efort sa le gandeasca. Trase adanc aer in piept si cu o singura miscare a deschis larg usa compartimentului cuseta. Era gol. Rasufla usurat si se aseza pe coltul banchetei; palmele i se mulara pe chipul ingandurat si ochii ramasera neimpresionati pe multimea pestrita si galagioasa. Zambi usor cand le atribui cuvintele ''perpetuum mobile'' pentru a-i descrie. Mana-i micuta cu unghiile mari, candva frumos colorate, se lipi de geamul curat si sari in picioare murmurand: "Dati-va la o parte... dati-va la o parte...". Vazuse o multime de blonzi pana acum, dar nu stia de ce, parul acela galben platinat din mijlocul multimii ii facuse inima sa tresara. Isi muta mainile de colo-colo, sprijinindu-se de geam pentru a se ridica pe varfuri, sa fure macar o ocheada cat mai precisa cu putinta. Ochii i se bulbucara si inima parca i se opri cand se forma un tunel ingust printre toate acele suflete si a reusit sa vada capul blond aplecandu-se catre un alt cap... nu putea sa vada prea bine dar parea cineva mai mic de statura. Incepu sa bata cu palma in geam, de parca l-ar fi putut auzi cineva de la acea distanta. Curand insa inima ii ingheta si picioarele ii devenira un jeleu moale, tremurand din toate incheieturile; gura nu mai scotea sunete coerente, decat jumatati de litere. Un suier prelung il ajuta sa se lase moale pe bancheta din piele artificiala, dar ochii nu se dezlipira nici o secunda de pe silueta amicului sau blond care strangea la piept... care il strangea la piept pe EL! Corpul lui! Trupul lui statea lipit, strans inconjurat de bratele lungi ale lui JiYong pe care il vedea clar acum dupa ce isi modificasera pozitia. Priveau imbratisati cum trenul se indeparta usor-usor de peronul aglomerat. Ca si cand trupul isi simti sufletul, il vazu tasnind din blatele blondinului. Precum o pasare Phoenix revenita la viata, sari in picioare batand tot mai puetrnic cu palmele in geam.
JiYong ii prinse incheietura lui Chichi dupa numai trei pasi:
-Ce faci? incerca sa o tina in loc, dar fara succes.
-E in tren! Uite-l!!... Uite-o!! striga ea alergand pe peron.
Initial JiYong nu stiu unde sa priveasca, dar curand vazu o fata frumoasa, cu parul desfacut, pana la umeri, ochii mari si buze rosii, fugind pe coridorul ingust al trenului, batand mereu cu palma dreapta in geamurile pe langa care trecea.
... Partea a XVa ....
Nu mai pierdu timpul si porni in urmarirea lui Chichi, care in iuresul revederii, uita cu desavarsire pericolele alergarii pe langa trenuri... Un pas gresit in momentul de fata ar fi costat-o mai mult decat o posibila viata intr-un corp strain. Ochii lui Chichi ii intalnira pe ai lui Taeyang si, pierzandu-si concentrarea, se umplura de lacrimi fierbinti care isi croira drum agitat in jos pe obraji cand o smucitura brusca si parfumul puternic al lui JiYong ii oprira inaintarea.
-Nu, nu, nu! Stai!..., striga Taeyang din inauntrul trenului. Mai avea vreo doi metrii pana la usa vagonului, dar o maneca albastra ii aparu brusc in fata ochilor. Pentru a o evita, s-a aplecat mult in fata si inchise ochii asteptand impactul dur cu podeaua. Acest lucru nu s-a intamplat - o alta uniforma albastra i-a amortizat caderea.
-Domnisoara, ce intentionati sa faceti? vorbi in engleza, controlorul trenului, cel peste care se prabusise.
-Eu doar..., incerca el sa revina la pozitia verticala. Se arunca inapoi la geam cautandu-i pe JiYong si trupul sau. Ii zari undeva mici-mici de tot, si din nou imbratisati.
-Sa nu faceti nimic cu trupul meu! striga el batand din nou cu palmele in geam.
Controlorii facura un schimb rapid, dar nedumerit, de priviri, apoi se grabira sa il calmeze, fara insa sa il atinga.
-Domnisoara... va rog... linistiti-va... Nu vrem sa va facem nimic... v-asiguram..., incepu unul dintre ei, ezitand.
-... Avem si noi fete cam de-o varsta cu dumneavoastra, deci nu am..., interveni si celalalt.
-Poftim? facu Taeyang dupa ce in sfarsit nu ii mai putea vedea pe baieti. Ah, nu!... Dumnezeule! Eu nu ziceam de..., incerca el sa isi caute scuze in timp ce controlorii il conduceau spre vagonul lui.
-De ce naiba ai facut asta?!? striga Chichi din adancul sufletului dupa ce reusi sa se ridice.
-Inca un pas si acum zaceai sub trenu` ala! ii raspunse JiYong pe acelas ton, incercand sa se fereasca din calea palmelor agitate care incercau sa il pedepseasca.
-Opreste-te odata!! striga din nou imobilizand-o prinzandu-i ambele maini. Ti-am zis ca esti direct raspunzatoare pentru imaginea lui acum! Nu te mai prosti! o stranse in brate cu putere, impiedicand-o sa mai faca vreo miscare.
-Nici tu nu faci o treaba prea buna, ii sopti Chichi cand barbia lui aproape ateriza pe umarul ei. In secunda urmatoare, era libera, mustacind satisfacuta.
JiYong deschise gura sa vorbeasca cand telefonul il facu sa isi inghita cuvintele.
-Yeoboseyo? raspunse brusc si vizibil deranjat, dar raspunsul de la celalat capat il domoli la fel de rapid. Ah, hyung!... Da... nu..nu am... CE!?! Normal ca nu! Eu nu... Aish, huyng! Pot si eu sa vorbesc?! Nu, nu tip..., ofta resemnat intr-un tarziu. Am inteles... Luam avionul, da...
-Eu nu merg in Coreea! striga Chichi, desi JiYong ii facea semne disperate sa taca.
-Nu, hyung, normal ca venim in Coreea, zise el accetuand mult pe "Coreea", apoi, de parca ea ar fi putut sa il inteleaga, ii intoarse spatele pentru a putea vorbi neintrerupt. Chiar a reusit sa vorbeasca, liber si fara intreruperi, doar ca atunci cand se rasuci 180 de grade pe calcaie pentru a-i comunica si ei ce tocmai stabilise, gura ii ramase din nou deschisa fara a fi capabila de sunete.
-Ei dracie!... bombani dupa cateva momente, trecandu-si mainile prin par. YoungBae!! striga lovind aerul cu piciorul. De ce ar face asa ceva? se razvrati din nou aruncand agitat cu mainile pe deasupra capului. Se roti de cateva ori realizand ca nu ar fi avut timp sa ajunga prea departe, apoi porni in fuga spre casa de bilete.
...Partea a XVIa...
-Ei dracie!... bombani dupa cateva momente, trecandu-si mainile prin par. YoungBae!! striga lovind aerul cu piciorul. De ce ar face asa ceva? se razvrati din nou aruncand agitat cu mainile pe deasupra capului. Se roti de cateva ori realizand ca nu ar fi avut timp sa ajunga prea departe, apoi porni in fuga spre casa de bilete.
-Ce nai..., ofta dezarmat cand ajunse in fata ghiseului. Nu-i nici aici?... isi scarpina absent crestetul capului si se indrepta sovaind catre functionarul din spatele geamului.
Nu mai erau trenuri spre Ungaria in viitorul apropiat asa ca a inteles de indata ca trupul amicului sau nu mai era prin zona. A luat primul taxi ce i-a iesit in fata si peste ceva timp pe care il percepu mai lung decat o eternitate, se opri in fata aeroportului.
-Bae-Ah! De ce dracului ai fugit asa de mine?! ii prinse umarul unui baiat care dintr-un anumit unghi, puteai sa juri ca era taeyang. Oh..., ma iertati va rog! facu multe plecaciuni adanci cand omul il privi cu ochii mari. Intra in cladirea aeroportului rotindu-si ochii mai alert decat un cameleon curios. Inima isi reporni bataile care pana atunci se diminuasera la dimensiunile unui puricel si pasii il purtara mai mult singuri catre bacheta de asteptare din dreapta.
-Presupun ca nu putem astepta pana maine seara sa ne intoarcem la Budapesta, nu? intreba Chichi fara sa isi ridice privirea din podeaua prafuita.
-Promit ca o sa-l gasim. O sa trimit pe cineva in Ungaria imediat ce ajungem acasa, bine?
Cichi incuviinta fara chef.
-Pot sa am incredere ca te mai gasesc aici daca ma duc sa iau si eu...
Nu a mai fost necesar sa isi termine fraza intrucat ea ii intinse fara nici un cuvant doua bilete mari.
JiYong le privi lung o clipa apoi se aseza pe scaun langa ea; verifica ceasul mare din fata lor : mai aveau putin peste doua ore pana la imbarcare.
-Esti bine? mai degraba sopti el decat sa ii vorbeasca.
Raspunsul ei veni rapid si sincer printr-un suspin: "Nu."
JiYong isi intinse bratul peste umerii ei, iar ea isi odihni capul in pieptul lui, lasandu-si lacrimile sa ii coboare nestingherite peste obrajii fierbinti.
Tot drumul pana la Seul a fost mai tacut ca un film mut din anii 1900. Chichi nu a scos nici macar un cuvant iar el nu isi putea scoate din minte imaaginea fetei batand cu palmele in geamul trenului. Incercase de multe ori sa si-o imagineze, dar fusese mereu departe de adevar. Zambea discret de cate ori se gandea la ea si astepta mereu o reactie din partea ei, care niciodata nu venea.
In sfarsit pilotul a anuntat aterizarea pe aeroportul din Seul. Te rog sa stai numai langa mine, ii sopti inainte de a se ridica din scaun.
Ea ii raspunse printr-o inclinare slaba a capului, urmandu-l in tacere Era atat de liniste... prea liniste. Oare chiar nu stia nimeni ca ei urmau sa vina azi? "Si mai bine!" isi zise JiYong cercetand aeroportul normal de aglomerat pentru o zi de marti. Chichi chiar se bucura de aceasta liniste, nu ar fi stiut cum sa reactioneze la urlete si tipete si "oppa-uri". Telefonul lui Ji ii intrerupse brusc gandurile.
-Da? se grabi el sa raspunda dupa ce a verificat numarul apelant. Da, am ajuns. Da, la aeroport, raspundea el intrebarilor, insa ea nu intelegea nimic si tocmai de aceea cerceta imprejurimile cand ceva o facu sa se agate discret de maneca lui. JiYong ii arunca o privire otravitoare ce se transforma pe loc intr-una de ingrijorare cand ochii ei se inchisera si stransoarea il slabi, apoi trupul amicului sau se pravali la pamant.
Taeyang privea pierdut pe geamul mare al trenului. Nu mai facuse eforturi sa isi tina in frau "scaparile" acestui tru slab de fata, care inca de la plecarea din Romania nu facuse altceva decat sa tremure din toate incheieturile. Se gandise ca un tren direct l-ar fi ajutat dar acum regreta aceasta decizie. Macar ar fi putut cobori pe undeva mai aproape... dar nu mai conta acum. In cateva clipe trenul se opri. Fara sa mai piarda timpul tasni afara. Dupa ce strabatu in ripa gara frumoasa, incepu sa fluture mainile prin aer incercand sa opreasca un taxi. Acesta nu intarzia sa apara iar el aproape ca striga:
-La aeroport, cat de repede se poate! incepu chiar inainte de a inchide usa in urma sa.
Motorul masinii a pornit exact asa cum ceruse el, in viteza, iar verdele semaforului pare ca ii tine isonul facandu-l pe sofer sa calce pedala de acceleratie. Isi controla discret banii, rugandu-se sa aiba suficienti si pentru biletul de avion, cand o bubuitura scurta ii arunca din maini portofelul micut. Un scrijelit ascutit de metal, o smucitura brusca si apoi voci infundate il facura sa clipeasca des, de cateva ori. O ceata alba se ridica in jurul lui si un iz discret de ars ii intepa narile. Cu toate acestea nu reusea sa se panicheze deloc. Privea... ceva plumburiu? Oare ce putea sa fie acel lucru? Glasul subtire al unui bebelus plangand ii activa mecanismul automat de inchidere al ochilor, dar nu inainte de a apuca sa arunce o ocheada scurta asupra acelei siluete ce parea ca se apleaca asupra lui. Nu a avut timp sa o recunoasca, intunericul a inghitit-o cu totul.
PARTEA A XVII-A
-Nu stiu... Mergea in urma mea si dintr-o data..., se putea auzi de dincolo de usa larg deschisa.
Se ridica cu grija in capul oaselor privind imprejur. Nu parea sa fie la doctor, dar nici in aeroport nu credea ca mai era. Statea intinsa pe un fel de pat tare... Dar ce cauta un pat intr-o incapere plina de dosare gri? Isi propti mai puternic mana pe marginea "patului" care a cedat sub greutatea ei si isi pierdu echilibrul rasturnadu-se zgomotos.
-Young Bae-Ah! Esti bine? se grabi JiYong sa o adune de pe podea. YoungBae...? reveni cu intrebarea dupa ce se asigura ca amicul sau nu a patit nimic.
-Da, sunt bine, ii raspunse ea in engleza pentru a-l face sa inteleaga, apoi isi pleca ochii in pamant cand dezamagirea din privirile lui o lovi din plin. Se aseza fara nici un alt cuvant pe partea buclucasa a "patului" care se dovedise a fi fost nimic mai mult decat vreo trei scaune puse in line.
-Esti bine acum? o intreba din nou JiYong in timp ce paraseau cladirea aeroportului pe o usa laturalnica.
-Mmm, veni raspunsul ei slab.
-Ce ti s-a-ntamplat?
-Nu stiu...
-M-ai speriat!
-Imi pare rau..., mormai ea anemic.
-E-n regula. Te va consulta doctorul nostru imediat ce ajungem la...
-Nu, il intrerupse ea, imi pare rau ca nu sunt cine trebuia sa fiu..., vorbi ea la fel de slab, aproape imperceptibil.
Dintr-un motiv necunoscut, inima lui JiYong paru ca se imparte in miliarde de bucatele, iar el se grabi sa vorbeasca:
-Ba esti cine trebuie! se intoarse pentru a o prrivi in ochi. Ii prinse umerii in maini pregatindu-se sa ii vorbeasca. Ar cam fi fost momentul sa spuna ceva inaltator, ceva frumos si incurajator, dar nu a reusit; imaginea i se tot schimba si in loc sa-si priveasca amicul, se pierdea in ochii mari ai fetei din tren. Scutura de cateva ori din cap, lasand impresia unei probleme.
-...Te simti bine? reusi glasul ei sa rupa vraja.
-Nu-mi vorbi! isi retrase brusc mainile reluandu-si mersul apasat.
-Esti un ciudat, stii asta? il depasi Chichi aruncandu-si palma grea peste crestetul lui.
-'Oi fi... Dar tu ma depasesti, ii raspunse el in mod automat, dar lovitura pe care i-o pregatea ramase agatata in aer cand parul lui Taeyang paru sa-i curga drept, pana la umeri. Din nou, isi scutura discret capul, apoi trase adanc aer in piept. Fara alte cuvinte o indrepta cu un singur deget catre masina neagra de peste drum.
-Ar trebui sa-ti spun..., incepu el dupa ce soferul tranti usa in urma lor, ... ar fi bine sa faci chestia cu lesinatul si acum cand o sa ajungem in fata baietilor. Ne-au vazut sarutandu-ne la hotel, in Ungaria.
-TU m-ai sarutat pe mine!..., incerca ea sa se apere dar JiYong nu o lua in seama.
-N-avem cum sa le explicam, continua el fara sa se lase deranjat de incercarile ei de a intra in vorba. Bine, am putea incerca asta daca vrei sa stai inchisa intr-o camera captusita "pana iti revi", puse ghilimelele ridicand doua degete in aer. Asa ca mergem, ii lasam sa spuna ce au de spus si cand tipetele sau degetele aratatoare se vor indrepta spre tine... te intinzi la podea.
-Mi-e frica..., sopti Chichi sperand sa nu o auda el, cand usile liftului lasara in urma receptia puternic luminata.
-Eh, nici chiar asa, zambi JiYong. Latra dar nu musca... pana acum..., isi incheia incurajarea cu un vizibil nod in gat.
JiYong abia atinse usa de doua ori, imitand un ciocanit, iar vocea grava de dincolo ii raspunse grav. Intrara facand plecaciuni adanci.
-Ati ajuns baieti? ii intreba la fel de grav si putin ironic Yang Hyun Suk, din spatele monitorului micut.
-Da... chiar acum..., incepu JiYong dar sunetul usii care se deschise il opri.
Isi saluta colegii cu apecari usoare, iar Chichi ii copia fiecare gest.
-Kwon JiYong, astept explicatia, vorbi Hyun Suk inchizand laptopul din fata lui.
-CEO eu..., incepu JiYong cu o voce usor ingatuita, iar de aici Chichi pierdu firul povestii. Il vedea pe Ji vorbind, ba chiar gesticuland usor, dar cel mai important, nimeni nu tipa. Urmarea expresiile tuturor, gesturile, mimica fetei, insa cand cineva facea schimb de priviri cu ea, ochii i se repezeau in podea de unde nu se mai dezlipeau. O bufnitura surda o facu sa il priveasca pe HyunSuk al carui punm poposea inclestat pe birou. Se grabi sa ii priveasca fata, care era in contradictie totala cu gesturile corpului. Clipi des de cateva ori pentru a-si alunga ceata nefireasca ce ii invalui privirea.
-Te simti bine? auzi o voce calda pe care nu o putu identifica sau intelege.
JiYong se intoarse pentru a o privi.
-Esti bine? reveni si el cu intrebarea, in egleza.
"De ce nu as fi?" se gandi ea cand ceva caldut ii atinse buzele. Verifica cu un deget. Incerca sa explice cand il retrase si il vazu rosu si insangerat, dar cuvintele nu ii mai iesira; in schimb un intuneric profund o inconjura.
PARTEA A XVIII-A
Partea a XVIII-a
Ceva moale, catifelat si oarecum fierbinte ii atinse buzele lui Taeyang. Era un sentiment asa de placut! Deschise usor gura pentru a raspunde acestui sarut cald, aducator de viata. Un parfum cunoscut ii invada simtul olfactiv si genele se dezlipira in sfarsit unele de celelalte. Lumina trecu lasand in fata lui un par galben, moale la atingere. Ochii statura sa-i pocneasca din cap, iar pumnul i se inclesta in mod automat si pana sa il poata controla, isi cauta adapost temporar in falca sarmanului JiYong care aproape a zburat vreo doi metrii in spate pana ce doua maini puternice il oprira. Bulversat se roti sa vada peste cine a dat cand ochii lui seungHyun il sagetara si mana lui il lovi cu putere peste crestetul capului.
-Ce dracului faceti voi aici?! tuna vocea lui seungHyun inghetandu-i pe toti ceilalti.
JiYong isi acoperi capul cu amandoua mainile cand seungHyun incerca sa il loveasca din nou, iar Taeyang scuipa in stanga si in dreapta stergandu-si buzele cu nesat.
-Hyung, stai asa! opri Daesung un nou atac imotriva bietului Ji care nu stia incotro sa mai priveasca.
-Omule, care e problema ta?!! se ratoi Taeyang dupa ce a reusit in sfarsit sa scape de ''gustul de JiYong'' din gura.
-Vorbesti... coreeana?..., isi mari JiYong ochii iar sprancenele aproape ca ii atinsera baza parului.
-Da` ce-ai vrea sa vorbeasca, araba?? il ameninta din nou SeungHyun cu un gest.
-YoungBae-Ah! striga dintr-o data JiYong sarindu-i de gat, sarutandu-i obrajii... gest incheiat cu unca vreo doua palme peste cap.
-Stai locului!
-Ce te-a apucat, hyung? interveni si seungRi care gasea comportamentul acesta mai mult decat amuzant.
-Asa va purtati de cateva zile! striga seungHyun care nu impartasea entuziasmul amicului sau. Va sarutati prin aeroporturi, aveti escapade prin tari straine... Ce mama..., ochii plini d speranta ai lui JiYong si cnfuzia din ce in ce mai mare din cei ai lui Taeyang il facura sa coboare vocea si sa continue pe un ton mai calm: Trebuie sa stim ceva in legatura cu..., intampina cateva dificultati in pronuntia cuvintelor, dar le depasi cu un oftat scurt, ...cu preferintele voastre sexuale?
-Ce?!??
-NU!! DOAMNE IARTA-MA! sarira ca arsi amandoi baietii.
-A fost..., incepu Taeyang.
-... o perioada confuza..., il completa JiYong cand acesta facu o pauza mai lunga.
Taeyang abia acum realiza ca statea in fata amicilor sai, ca ultima data cand deschisese ochii era inca o fata care alerga plina de speranta prin Gara de Nord din Bucuresti; isi aminti accidentul de masina si pozitia de mai devreme care nu ii permisese nici macar sa isi miste capul, isi aminti chiar si plansul bebelusului care ii rasuna atat de puternic in urechi incat il arunca in primul fotoliu pe care il zari.
JiYong renunta la discursul pe care il incepuse grabindu-se sa isi ajute prietenul.
-Ce e? Iar iti vine sa lesini?
-Poftim? NU... Doar ca..., privi Taeyang nedumerit in jur. Tu stiai? ii sopti cautandu-i privirea.
-Da, dar vorbim dupa! Ei nu stiu nimic, ii raspunse la fel de soptit si grabit.
-YoungBae, esti mai bine? ii intrerupse vocea grava a lui Hyun Suk care lasa usa sa se inchida zgomotos in urma sa.
Taeyang sari in picioare pentru a-si arata respectul, dar el il impinse usor inapoi in fotoliu.
-Nu te ridica, stai acolo. Te simti mai bine? reveni acesta cu intrebarea.
-Da, da multumesc! raspunse Taeyang ferm, fara sa renunte la plecaciunea plina de respect.
-Bun, bun... Si... ati lamurit celelalte dileme? intreba barbatul cautandu-i privirea lui seungHyun.
-Lucram la asta, raspunse hotarat seungHyun inclinand usor capul.
-Sa ma tineti la curent. Macar sa stiu cum sa fardez situatia, vorbi el calm, batandu-i umarul lui JiYong.
-Te duc acasa? intreba JiYong dupa ce domnul Suk parasi incaperea.
-Nu-l duci nicaieri tu! replica SeungHyun, insa Daesung ii prinse maneca inainte ca acesta sa apuce sa atinga pe careva.
-Tocmai au spus ca a fost o situatie confuza. Lasa-i sa rezolve singuri asta. Daca e ceva de aflat apoi, cu siguranta vom afla, zise el fara graba, indrumandu-l discret spre usa camerei.
Nici nu o inchisera bine in urma lor si JiYong ii sari in fata:
-Ea unde e? Ce s-a-ntamplat cu ea??il prinse de umeri zguduindu-l cu putere.
-Nu stiu! Eu nu... Nu stiu unde e... Cum a fost? bolborosi Taeyang fara noima.
-Ce sa fie?... il intrerupse Ji.
-Ea... ca mine..., isi cobori el vocea de odata cu ochii.
-Ea..., isi lasa JiYong cuvintele in aer nestiind ce anume ar fi trebuit sa raspunda si nici nu a mai apucat sa o faca intrucat o noua palma ii lovi prieteneste crestetul capului.
-Yaa! Asta pentru ce a mai fost? s-a imbufnat el.
-Ti-am zis sa nu faceti nimic cu trupul meu! sari Taeyang in picioare prefacandu-se ca pregateste un nou atac.
-Yaa! Stai potolit omule! Nu am facut nimic! se arunca si el dupa o perna rotunda pe care o folosi drept scut.
Taeyang se tranti in celalat fotoliu dupa ce i-a aruncat pernuta decorativa in fata amicului sau apoi ofta din toata inima.
-Cred ca am facut-o lata de tot...
-Cu ce? ii imita JiYong gestul prinzandu-si picioarele sub el pe catifeaua moale a celuilalt fotoliu.
-Nu-mi amintesc decat ca eram intr-o masina si... cred ca am facut accident si... nu stiu ce s-a-ntamplat cu trupul ei... O ceata alba si...
-O ceata alba? il ingana JiYong.
-Mmh... de ce?
-Asta a zis ea inainte sa... apari tu inapoi, cautand un punct de privit in manerul fotoliului, apoi il privi fix in ochi: Ce se-ntampla daca... trupul ei a murit?
Aceasta intrebare l-a cutremurat vizibil pe Taeyang care a incercat sa-si alunge fiorii reci de pe spinare printr-o scuturare violenta.
-...Te superi daca ramai cu mine noaptea asta? isi ruga prietenul mai mult cu jumatate de voce.
-Stai linistit, YoungBae! Sunt aici langa tine! ii raspunse aceste intanzandu-si mainile in fata pentru o imbratisare, dar sunetul lipait si usturimea de pe mana stanga il facu sa le retraga la fel de repede pe cat le intinsese.
-Poarta-te frumos! il ameninta Taeyang agitand un deget un aer.
-Esti atat de rau..., bombani JiYong dezmierdandu-si mana.
Trecusera deja ore bune de cand se ascunsesera sub plapumile moi cand Taeyang sopti:
-Mai esti aici?
-Da..., mormai JiYong din patul alaturat.
-Dormi?
-Da..., raspunse la fel de lenes. Tu de ce nu o faci?
-Mi-e frica... Daca maine ma trezesc iar... stii tu cum? Sau mai rau daca se intoarce si...
-Ti-e frica sa nu te bantuie? ofta JiYong zgomotos apoi se roti lenes pe sub plapuma pentru a-l putea privi.
-Doamne fereste! isi arunca Taeyang mana intr-un gest ce vroia sa para ca isi face cruce, ...sper sa nu fi... Doamne fereste! intari repetand de cateva ori aceasta pana isi modifica pozitia astfel incat sa poata privi tavanul alb.
-Totul a inceput de la asta, continua el fixand tavanul fara sa clipeasca. Asta e ultimul lucru pe care l-am vazut in dimineata aia...
-Sper sa fie bine oriunde o fi acum, se putea simti ingrijorarea din glasul lui JiYong.
-Si eu..., a sustinut el ingrijorarea din glasul amicului sau cu un oftat scurt. A apucat sa-ti suna unde si cum s-o gasesti? se interesa el dupa o lunga pauza insa raspunsul nu a mai venit. JiYong-gi ai adormit? sopti dupa inca un timp. Cred ca da, isi raspunse singur apoi isi indrepta privirea catre luna care se reflecta frumos in geamurile mari.
-Chiar nu ai dormit deloc? isi freca JiYong somnoros ochii intrand lenes in bucataria puternic luminata.
-De ce intrebi? incerca Taeyang un zambet in timp ce incerca sa isi convinga mainile sa renunte la tremurul vizibil ce ii facea umplerea cestii de cafea o adevarata misiune imposibila.
-Doar asa, il lua JiYong peste picior prinzand vasul mare al filtrului de cafea. De ce te mai chinui sa pui in cana? Oricum vei avea nevoie de toata asta la ce program avem azi, zambi el in timp ce lichidul negru umplu in siguranta ceasca micuta.
-Multumesc, ii zambi binevoitor Taeyang. Asta era pentru tine oricum, ii impinse ceasca iar el revendica vasul filtrului din care bau cu nesat.
-Inceteaza! Vrei s-o iei razna?! se repei Ji la manerul vasului zmulgandu-i-l din mana. Ce fac femeile din oameni, mormai printre dinti indreptandu-se dupa un bol din dulapul alb, monoton; il arunca pe masa apoi varsa cu o singura miscare niste cereale de porumb pe care le uda cu lapte din belsug.
-Mananca mai intai apoi vad eu cum iti mai castig vreo doua ore pentru un pui de somn, ii spuse intanzandu-i o lingura mare.
-Multumesc..., zambi din nou Taeyang incercand sa isi ascunda rusinarea in imbucatura zdravana care parca reusi sa ii indulceasca putin dimineata. Ridica mana pentru a doua imbucatura dar cerealele se grabira sa ii nimereasca ochii in loc sa tinteasca spre gura...
Fetele au devenit brusc galagioase si un fum gros parea ca se ridica in urma lor, cand toate s-au repezit la usa dubla din sticla, a hotelului.
"In sfarsit!!..." gandira amandoi odata, intelegand ca fusesera din nou salvati de prezenta colegilor lor, care cel mai probabil acum iesisera din cladire. Asa se si intamplase: SeungHyun, Daesung si SeungRi paseau timorati dincolo de usile de sticla cand ochii mici ai lui Daesung se oprira brusc, diminuandu-si si mai mult marimea si un nod dureros cobori din gat pana in stomac strajuit de picaturi evidente de transpiratie ce-i alunecara nonsalant peste tample.
-Salutare fetele! striga el dintr-o data, mult mai grav si chinuit decat ar fi sunat in mod normal, dar ce conta asta? Fetele se inghesuira toate in jurul lui, gata sa-l doboare daca baietii de la paza nu si-ar fi facut treaba in mod corect.
-Ce-a fost asta? ii sopti SeungHyun grabindu-se sa se deplaseze prin culoarul de maini care se formase in jurul lor.
Inainte de orice raspuns, Daesung arunca o privire scurta peste umar, rasufland usurat.
-Trebuie sa facem ceva in privinta celor doi..., incepu el dezamagit, dupa ce bodyguarzii au inchis portiera masinii in urma lor.
-Cine? Cui?
-Hyung si YoungBae, raspunse el incarcand sa patrunda cu privirea multimea galagioasa de palme care loveau geamurile masinii.
SeungHyun ar fi vrut sa intrebe de ce, sau macar ce s-a intamplat, cand un singur cuvant ii zgudui mintea de parca un ciocan imens l-ar fi lovit in moalele capului si ii iesi pe buze atat de tare incat a acoperit si claxonul zgomotos:
-S... SARUTAU?!?
-Sa nu mai faci asta niciodata! vorbi JiYong cu aceeasi viteza cu care se deplasau.
-Ce sa fac? reusi Chichi sa raspunda abia tragandu-si sufletul.
-Ti-am spus ca am o imagine de aparat! Sa nu ma mai saruti..., cuvintele ii ramasera atarnate in aer, la fel ca si mana lui goala care pana acum stransese incheietura amicului sau. Se opri pentru a verifica ce se intampla si dadu cu ochii de un Taeyang ce abia mai sufla si nu intelegea daca sprancenele de la baza nasului erau pentru el sau erau pur si simplu reactia normala in urma unui efort fizic indelungat. Mainile care se adunasera pe solduri ii dadura raspunsul cautat si un zambet i se transforma in chicot dupa ce o auzi vorbind:
-Tu... tu m-ai sarutat pe mine... anormalule! se ratoi Chichi imbufnata.
-N-avem timp de semantica acum! o apuca el din nou de maneca stanga, abia stapandindu-si rasul care il facea sa se innece o data la 2-3 secunde.
-Pai...
-Pai n-avem timp de prostii, replica JiYong, taios, muscandu-si interiorul obrajilor pentru a-si putea mentine seriozitatea. Ridica mana in aer si nu dupa mult timp, un taxi galben raspunse chemarii.
-Unde trebuie sa ajungem? o intreba el trantind portiera in urma lui.
-Romania, Bucuresti, raspunse Chichi pe nerasuflate.
-Ro-ma-ni-a, Bu-cu-resti..., o copia JiYong tastand cu repeziciune pe telefonul plat. Hmm..., facu el tot miscandu-si aratatorul pe ecranul micut, apoi concluziona: Mergem cu avionul. Asa facem o ora si ceva. Altfel facem 7 cu trenul. Eu zic ca daca avem un dram de noroc, il prindem... Uite, vezi? E o juma` de ora intre ora sosirii avionului si ora plecarii trenului. Eu zic ca ajungem, isi incheia el discursul dupa care anunta si soferul incotro se vor indrepta.
Ajunsera in timp util la aeroport si, norocul lor ca oamenii nu se inghesuie pe ruta Romania-Ungaria, pentru ca astfel, desi mai erau 45 de minute pana la decolare, au reusit sa obita doua bilete la clasa I. Se aruncara cu viteza in scaunele lor, de parca starea lor alerta ar fi facut avionul sa se miste mai repede. Nicidecum! Tot ceea ce au facut a fost sa zmulga zambete sterse de la stewardese si priviri incruntate de la batraneii din jur. JiYong le zambi cu o plecaciune usoara a capului, apoi se pierdu inca o data asupra detaliilor chipului lui Taeyang. Desi isi cunostea atat de bine prietenul, desi vazuse fata aceea de mii de ori, in toate momentele ei, il privea acum si nimic nu i se mai parea cunoscut, ba chiar isi reprosa ca nu fusese capabil sa observe aceasta de mai devreme. Se amuza putin incercand sa si-l imagineze pe Taeyang in corpul unei fete; il vedea ca in filme, cu bigudiurile strambe in cap, chinuindu-se sa se rada pe picioare sau, mai rau, pe fata. Isi innabusi un hohot de ras, dar prea tarziu,
-De ce razi? il intreba Chichi.
-Scuze, raspunse el afisand cel mai sfios zambet. Incercam sa mi-l imaginez pe YoungBae... facand treburi de fete...
Replica aceasta o lua prin surprindere si in mai putin de o fractiune de secunda ii aparu si eu imaginea cu Taeyang facandu-se pe picioare, in genul lui Mel Gibson in "Ce isi doresc femeile". Fara nici un alt cuvant, decat cu un schimb rapid de priviri, concentrarea disparu si hohote isterice de ras izbugnira, spre nemultumirea celorlalti.
-Macar el a scapat mai ieftin cu... cu..., imita ea gestul pe care il faci cand mergi la toaleta, pentru ca nu mai putea sa se exprime verbal din cauza rasului necontrolat.
-Ma indoiesc, ii raspunse JiYong acompaniand-o. El nu a vazut femei goale decat in reviste!
Un nou val de rasete isterice ii facura pe batranei sa sasaie, bombanind nemultumiti. Insa acest lucru nu a fost suficient pentru a-i potoli pe acesti doi "neastamparati" care deja incepusera sa vorbeasca neinteligibil si lcarimile sa li se desprinda cu repeziciune din coltul ochilor.
-Doamne, gata, ca nu mai pot! reusi JiYong sa vorbeasca coerent intr-un tarziu, frecandu-si ochii cu podul palmelor.
-Iti multumesc, raspunse Chichi imitandu-i gestul, luptandu-se o vreme cu tremurul vocii care nu vroia sa isi alunge zambetul din timbru.
-Pentru ce? o privi el cu ochii mari.
-Pentru asta. Pentru tot. Pentru ca ma crezi.
-Ah, n-ai pentru ce, ii zambi el. Nimeni nu-l stie pe YoungBae mai bine ca mine. Doar eu stiu cand minte sau se preface si... stiu ca el acum... nu e aici, sopti atingandu-i usor, cu un singur deget, fruntea, apoi reveni pe un ton mai ridicat: Si? Te-ai gandit?
-La ce?
-Cum vei face sa... stii tu..., isi continua ideea cu un gest rasucindu-si mainile in aer.
-Aaa...nu... Nu stiu... Chiar nu stiu! Ce o sa fac?...
-Ok,ok! Nu te agita! Mai intai sa-l gasim si mai vedem, bine? ii oferi inca un zambet cald pe masura ce ii calma mainile agatandu-se de incheieturile lor.
Ochii i se marira si din nou inima i se vedea pulsand pe sub camasa portocalie, in carouri.
-AISH!! Ti-am spus sa nu mai faci asta! striga el dintr-o data eliberandu-i mainile printr-o smucitura puternica.
-Ne naib... Ce probleme ai omule?! Ce fac eu??
-Asta! Asta! gesticula nervos de doua ori, apoi se afunda tacut in scaunul lui.
-Ce fac? ii sopti Chichi dupa cateva secunde de liniste totala.
-Incetinesti timpul si ma faci sa uit ca esti YoungBae, ii raspunse Jiyong fara sa o priveasca, ascunzandu-si barbia in gulerul ridicat al camasii.
Desi se chinuia sa nu zambeasca, colturile gurii se mutara putin mai sus si se vazu nevoita sa isi intoarca privirea la 90 de grade, spre motoarele de pe aripa avoinului.
-Un pic mai repede nu se poate? se agata Chichi de scaunul soferului mult prea batran pentru o meserie asa de periculoasa... taximetria.
-Linisteste-te, am ajuns la timp. Mai avem 30 si de minute...
-Aici e Bucuresti! Aici intarzii si daca esti Flah! ...Se poate totusi putin mai repede?..., reveni cu intrebarea catre soferul mormoloc.
-Imi pare rau, domnule, aceasta este viteza limita..., incerca soferul sa ii vorbeasca, dar Chichi il intrerupse:
-Stiu si eu regulile p-aici! Am trait o viata... Va rog, mergeti direct la gara, n-avem timp de plimbari, ii vorbi ea pe un ton ceva mai sus decat normalul, sperand ca altfel ii va pieri omului cheful de a-i trata "ca pe straini in Bucuresti", ceea ce s-a si intamplat. Soferul a oftat discret, dar nimic nu ii scapa ochiului ager al lui Chichi.
Dupa nici doua strazi strabatute in viteza convenabila, masina incetini usor.
-Ce s-a intamplat? isi ridica ea ochii peste capul soferului.
-Nu stiu. Ambuteiaj..., incepu soferul can sirenele alb-albastre ale unor masini de politie il intrerupsera, desi erau destul de departe, undeva in stanga lor.
-Ce s-a intamplat? incerca si JiYong sa afle, in timp ce isi actualiza inca o data harta interactiva pana la gara.
-Nu avem timp de asta! se intrista Chichi aruncandu-si ochii pe geam, eliberand un oftat adanc.
JiYong isi relua jocul cu aratatorul pe ecran, in cautare de alte posibilitati de deplasare, cand strigatul ascutit al lui Chichi il facu sa isi piarda telefonul pe sub bancheta masinii:
-Uite-o!!! Dumnezeule, uite-o! striga Chichi si dintr-o singura miscare deschise larg usa, zbughind afara.
-Hei, domnule! Banii mei! tipa si soferul, gata sa porneasca in urmarirea ei, cand isi aminti ca mai avea un pasager in spate. Degeaba incepu el sa-i verse multe si necurate sarmanului JiYong, pentru ca el nu intelegea nici macar o boaba, desi nici nu era nevoie judecand dupa icnetele omului. Isi controla buzinarele dupa cateva bancnote ratacite pe care i le puse in piept, apoi fara a mai privi inapoi isi urma trupul amicului sau care abia se mai zarea in multimea de oameni si masini.
....partea a XIVa
Isi controla buzunarele dupa cateva bancnote ratacite pe care i le puse in piept, apoi fara a mai privi inapoi isi urma trupul amicului sau care abia se mai zarea in multimea de oameni si masini.
-Pai? Unde e? abia reusi sa articuleze cand o prinse din urma.
-Nu stiu! raspunse Chichi pierduta. Era aici! Am vazut-o..., continua ea rotindu-se in toate partile.
JiYong ii imita miscarile desi habar nu avea ce anume cauta. Aratau exact ca doi papagali fara cap tot rotindu-se asa, de colo-colo.
-Nu e nicaieri, nu? se opri el intr-un final, realizand ca nu stia ce cauta.
-Nu, dar am vazut-o... era acolo...
-Nu avea cum sa ia masina... sau poate a ales alt drum...
-Hai! Sa nu mai pierdem timpul, il intrerupse din nou Chichi apucandu-l de maneca.
-Unde mergem? intreba JiYong straduindu-se sa isi mentina maneca ce avea mereu tendinta de a aluneca, in mainile lui Chichi.
-Dupa ea!.. El... O vom prinde la gara..., ii raspunse fara sa il priveasca.
Aerul abia isi mai facea loc prin narile maxim dilatate ale celor doi baieti care priveau incurcati de jur-imprejur. Atat de multa lume, atat de multe trenuri oprite pe atat de multe linii... In mod normal asa ceva nici nu se compara cu ceea ce vedea JiYong zilnic, dar aici inca nu se putea obijnui cu fetele aproape identice ale acestor 'albiciosi cu ochii rotunzi'.
-... pe undeva...? intreba el fara sa se mai oboseasca cu reluarea intrebarii pentru a o corecta, deoarece era sigur ca o intelesese si asa, si in plus aerul pe care il inghitea era mult prea pretios in momentul de fata pentru a-l elimina cu alte cuvinte.
Chichi nu ii raspunse dar si tacerea era de ajuns.
-Vino! zise ea la un moment-dat indreptandu-se catre o tabela a tuturor trenurilor. "Ora sosirii, ora plecarii.." urmareau ochii ei in viteza.
-Cat e ceasul? striga dintr-o data.
-... si 45! Hai! intelese JiYong intrebarea in secunda urmatoare cand a citit traseul trenului Express Bucuresti-Budapesta, 10:47, linia a patra.
Taeyang strangea biletul dreptunghiular la piept, in cautarea compartimentului indicat de acesta.
"Ce ma fac daca au plecat deja? Sapte ore e cam mult... cred ca m-am inselat..." se plimbau cuvintele prin capul lui fara ca el sa mai faca vr-un efort sa le gandeasca. Trase adanc aer in piept si cu o singura miscare a deschis larg usa compartimentului cuseta. Era gol. Rasufla usurat si se aseza pe coltul banchetei; palmele i se mulara pe chipul ingandurat si ochii ramasera neimpresionati pe multimea pestrita si galagioasa. Zambi usor cand le atribui cuvintele ''perpetuum mobile'' pentru a-i descrie. Mana-i micuta cu unghiile mari, candva frumos colorate, se lipi de geamul curat si sari in picioare murmurand: "Dati-va la o parte... dati-va la o parte...". Vazuse o multime de blonzi pana acum, dar nu stia de ce, parul acela galben platinat din mijlocul multimii ii facuse inima sa tresara. Isi muta mainile de colo-colo, sprijinindu-se de geam pentru a se ridica pe varfuri, sa fure macar o ocheada cat mai precisa cu putinta. Ochii i se bulbucara si inima parca i se opri cand se forma un tunel ingust printre toate acele suflete si a reusit sa vada capul blond aplecandu-se catre un alt cap... nu putea sa vada prea bine dar parea cineva mai mic de statura. Incepu sa bata cu palma in geam, de parca l-ar fi putut auzi cineva de la acea distanta. Curand insa inima ii ingheta si picioarele ii devenira un jeleu moale, tremurand din toate incheieturile; gura nu mai scotea sunete coerente, decat jumatati de litere. Un suier prelung il ajuta sa se lase moale pe bancheta din piele artificiala, dar ochii nu se dezlipira nici o secunda de pe silueta amicului sau blond care strangea la piept... care il strangea la piept pe EL! Corpul lui! Trupul lui statea lipit, strans inconjurat de bratele lungi ale lui JiYong pe care il vedea clar acum dupa ce isi modificasera pozitia. Priveau imbratisati cum trenul se indeparta usor-usor de peronul aglomerat. Ca si cand trupul isi simti sufletul, il vazu tasnind din blatele blondinului. Precum o pasare Phoenix revenita la viata, sari in picioare batand tot mai puetrnic cu palmele in geam.
JiYong ii prinse incheietura lui Chichi dupa numai trei pasi:
-Ce faci? incerca sa o tina in loc, dar fara succes.
-E in tren! Uite-l!!... Uite-o!! striga ea alergand pe peron.
Initial JiYong nu stiu unde sa priveasca, dar curand vazu o fata frumoasa, cu parul desfacut, pana la umeri, ochii mari si buze rosii, fugind pe coridorul ingust al trenului, batand mereu cu palma dreapta in geamurile pe langa care trecea.
... Partea a XVa ....
Nu mai pierdu timpul si porni in urmarirea lui Chichi, care in iuresul revederii, uita cu desavarsire pericolele alergarii pe langa trenuri... Un pas gresit in momentul de fata ar fi costat-o mai mult decat o posibila viata intr-un corp strain. Ochii lui Chichi ii intalnira pe ai lui Taeyang si, pierzandu-si concentrarea, se umplura de lacrimi fierbinti care isi croira drum agitat in jos pe obraji cand o smucitura brusca si parfumul puternic al lui JiYong ii oprira inaintarea.
-Nu, nu, nu! Stai!..., striga Taeyang din inauntrul trenului. Mai avea vreo doi metrii pana la usa vagonului, dar o maneca albastra ii aparu brusc in fata ochilor. Pentru a o evita, s-a aplecat mult in fata si inchise ochii asteptand impactul dur cu podeaua. Acest lucru nu s-a intamplat - o alta uniforma albastra i-a amortizat caderea.
-Domnisoara, ce intentionati sa faceti? vorbi in engleza, controlorul trenului, cel peste care se prabusise.
-Eu doar..., incerca el sa revina la pozitia verticala. Se arunca inapoi la geam cautandu-i pe JiYong si trupul sau. Ii zari undeva mici-mici de tot, si din nou imbratisati.
-Sa nu faceti nimic cu trupul meu! striga el batand din nou cu palmele in geam.
Controlorii facura un schimb rapid, dar nedumerit, de priviri, apoi se grabira sa il calmeze, fara insa sa il atinga.
-Domnisoara... va rog... linistiti-va... Nu vrem sa va facem nimic... v-asiguram..., incepu unul dintre ei, ezitand.
-... Avem si noi fete cam de-o varsta cu dumneavoastra, deci nu am..., interveni si celalalt.
-Poftim? facu Taeyang dupa ce in sfarsit nu ii mai putea vedea pe baieti. Ah, nu!... Dumnezeule! Eu nu ziceam de..., incerca el sa isi caute scuze in timp ce controlorii il conduceau spre vagonul lui.
-De ce naiba ai facut asta?!? striga Chichi din adancul sufletului dupa ce reusi sa se ridice.
-Inca un pas si acum zaceai sub trenu` ala! ii raspunse JiYong pe acelas ton, incercand sa se fereasca din calea palmelor agitate care incercau sa il pedepseasca.
-Opreste-te odata!! striga din nou imobilizand-o prinzandu-i ambele maini. Ti-am zis ca esti direct raspunzatoare pentru imaginea lui acum! Nu te mai prosti! o stranse in brate cu putere, impiedicand-o sa mai faca vreo miscare.
-Nici tu nu faci o treaba prea buna, ii sopti Chichi cand barbia lui aproape ateriza pe umarul ei. In secunda urmatoare, era libera, mustacind satisfacuta.
JiYong deschise gura sa vorbeasca cand telefonul il facu sa isi inghita cuvintele.
-Yeoboseyo? raspunse brusc si vizibil deranjat, dar raspunsul de la celalat capat il domoli la fel de rapid. Ah, hyung!... Da... nu..nu am... CE!?! Normal ca nu! Eu nu... Aish, huyng! Pot si eu sa vorbesc?! Nu, nu tip..., ofta resemnat intr-un tarziu. Am inteles... Luam avionul, da...
-Eu nu merg in Coreea! striga Chichi, desi JiYong ii facea semne disperate sa taca.
-Nu, hyung, normal ca venim in Coreea, zise el accetuand mult pe "Coreea", apoi, de parca ea ar fi putut sa il inteleaga, ii intoarse spatele pentru a putea vorbi neintrerupt. Chiar a reusit sa vorbeasca, liber si fara intreruperi, doar ca atunci cand se rasuci 180 de grade pe calcaie pentru a-i comunica si ei ce tocmai stabilise, gura ii ramase din nou deschisa fara a fi capabila de sunete.
-Ei dracie!... bombani dupa cateva momente, trecandu-si mainile prin par. YoungBae!! striga lovind aerul cu piciorul. De ce ar face asa ceva? se razvrati din nou aruncand agitat cu mainile pe deasupra capului. Se roti de cateva ori realizand ca nu ar fi avut timp sa ajunga prea departe, apoi porni in fuga spre casa de bilete.
...Partea a XVIa...
-Ei dracie!... bombani dupa cateva momente, trecandu-si mainile prin par. YoungBae!! striga lovind aerul cu piciorul. De ce ar face asa ceva? se razvrati din nou aruncand agitat cu mainile pe deasupra capului. Se roti de cateva ori realizand ca nu ar fi avut timp sa ajunga prea departe, apoi porni in fuga spre casa de bilete.
-Ce nai..., ofta dezarmat cand ajunse in fata ghiseului. Nu-i nici aici?... isi scarpina absent crestetul capului si se indrepta sovaind catre functionarul din spatele geamului.
Nu mai erau trenuri spre Ungaria in viitorul apropiat asa ca a inteles de indata ca trupul amicului sau nu mai era prin zona. A luat primul taxi ce i-a iesit in fata si peste ceva timp pe care il percepu mai lung decat o eternitate, se opri in fata aeroportului.
-Bae-Ah! De ce dracului ai fugit asa de mine?! ii prinse umarul unui baiat care dintr-un anumit unghi, puteai sa juri ca era taeyang. Oh..., ma iertati va rog! facu multe plecaciuni adanci cand omul il privi cu ochii mari. Intra in cladirea aeroportului rotindu-si ochii mai alert decat un cameleon curios. Inima isi reporni bataile care pana atunci se diminuasera la dimensiunile unui puricel si pasii il purtara mai mult singuri catre bacheta de asteptare din dreapta.
-Presupun ca nu putem astepta pana maine seara sa ne intoarcem la Budapesta, nu? intreba Chichi fara sa isi ridice privirea din podeaua prafuita.
-Promit ca o sa-l gasim. O sa trimit pe cineva in Ungaria imediat ce ajungem acasa, bine?
Cichi incuviinta fara chef.
-Pot sa am incredere ca te mai gasesc aici daca ma duc sa iau si eu...
Nu a mai fost necesar sa isi termine fraza intrucat ea ii intinse fara nici un cuvant doua bilete mari.
JiYong le privi lung o clipa apoi se aseza pe scaun langa ea; verifica ceasul mare din fata lor : mai aveau putin peste doua ore pana la imbarcare.
-Esti bine? mai degraba sopti el decat sa ii vorbeasca.
Raspunsul ei veni rapid si sincer printr-un suspin: "Nu."
JiYong isi intinse bratul peste umerii ei, iar ea isi odihni capul in pieptul lui, lasandu-si lacrimile sa ii coboare nestingherite peste obrajii fierbinti.
Tot drumul pana la Seul a fost mai tacut ca un film mut din anii 1900. Chichi nu a scos nici macar un cuvant iar el nu isi putea scoate din minte imaaginea fetei batand cu palmele in geamul trenului. Incercase de multe ori sa si-o imagineze, dar fusese mereu departe de adevar. Zambea discret de cate ori se gandea la ea si astepta mereu o reactie din partea ei, care niciodata nu venea.
In sfarsit pilotul a anuntat aterizarea pe aeroportul din Seul. Te rog sa stai numai langa mine, ii sopti inainte de a se ridica din scaun.
Ea ii raspunse printr-o inclinare slaba a capului, urmandu-l in tacere Era atat de liniste... prea liniste. Oare chiar nu stia nimeni ca ei urmau sa vina azi? "Si mai bine!" isi zise JiYong cercetand aeroportul normal de aglomerat pentru o zi de marti. Chichi chiar se bucura de aceasta liniste, nu ar fi stiut cum sa reactioneze la urlete si tipete si "oppa-uri". Telefonul lui Ji ii intrerupse brusc gandurile.
-Da? se grabi el sa raspunda dupa ce a verificat numarul apelant. Da, am ajuns. Da, la aeroport, raspundea el intrebarilor, insa ea nu intelegea nimic si tocmai de aceea cerceta imprejurimile cand ceva o facu sa se agate discret de maneca lui. JiYong ii arunca o privire otravitoare ce se transforma pe loc intr-una de ingrijorare cand ochii ei se inchisera si stransoarea il slabi, apoi trupul amicului sau se pravali la pamant.
Taeyang privea pierdut pe geamul mare al trenului. Nu mai facuse eforturi sa isi tina in frau "scaparile" acestui tru slab de fata, care inca de la plecarea din Romania nu facuse altceva decat sa tremure din toate incheieturile. Se gandise ca un tren direct l-ar fi ajutat dar acum regreta aceasta decizie. Macar ar fi putut cobori pe undeva mai aproape... dar nu mai conta acum. In cateva clipe trenul se opri. Fara sa mai piarda timpul tasni afara. Dupa ce strabatu in ripa gara frumoasa, incepu sa fluture mainile prin aer incercand sa opreasca un taxi. Acesta nu intarzia sa apara iar el aproape ca striga:
-La aeroport, cat de repede se poate! incepu chiar inainte de a inchide usa in urma sa.
Motorul masinii a pornit exact asa cum ceruse el, in viteza, iar verdele semaforului pare ca ii tine isonul facandu-l pe sofer sa calce pedala de acceleratie. Isi controla discret banii, rugandu-se sa aiba suficienti si pentru biletul de avion, cand o bubuitura scurta ii arunca din maini portofelul micut. Un scrijelit ascutit de metal, o smucitura brusca si apoi voci infundate il facura sa clipeasca des, de cateva ori. O ceata alba se ridica in jurul lui si un iz discret de ars ii intepa narile. Cu toate acestea nu reusea sa se panicheze deloc. Privea... ceva plumburiu? Oare ce putea sa fie acel lucru? Glasul subtire al unui bebelus plangand ii activa mecanismul automat de inchidere al ochilor, dar nu inainte de a apuca sa arunce o ocheada scurta asupra acelei siluete ce parea ca se apleaca asupra lui. Nu a avut timp sa o recunoasca, intunericul a inghitit-o cu totul.
PARTEA A XVII-A
-Nu stiu... Mergea in urma mea si dintr-o data..., se putea auzi de dincolo de usa larg deschisa.
Se ridica cu grija in capul oaselor privind imprejur. Nu parea sa fie la doctor, dar nici in aeroport nu credea ca mai era. Statea intinsa pe un fel de pat tare... Dar ce cauta un pat intr-o incapere plina de dosare gri? Isi propti mai puternic mana pe marginea "patului" care a cedat sub greutatea ei si isi pierdu echilibrul rasturnadu-se zgomotos.
-Young Bae-Ah! Esti bine? se grabi JiYong sa o adune de pe podea. YoungBae...? reveni cu intrebarea dupa ce se asigura ca amicul sau nu a patit nimic.
-Da, sunt bine, ii raspunse ea in engleza pentru a-l face sa inteleaga, apoi isi pleca ochii in pamant cand dezamagirea din privirile lui o lovi din plin. Se aseza fara nici un alt cuvant pe partea buclucasa a "patului" care se dovedise a fi fost nimic mai mult decat vreo trei scaune puse in line.
-Esti bine acum? o intreba din nou JiYong in timp ce paraseau cladirea aeroportului pe o usa laturalnica.
-Mmm, veni raspunsul ei slab.
-Ce ti s-a-ntamplat?
-Nu stiu...
-M-ai speriat!
-Imi pare rau..., mormai ea anemic.
-E-n regula. Te va consulta doctorul nostru imediat ce ajungem la...
-Nu, il intrerupse ea, imi pare rau ca nu sunt cine trebuia sa fiu..., vorbi ea la fel de slab, aproape imperceptibil.
Dintr-un motiv necunoscut, inima lui JiYong paru ca se imparte in miliarde de bucatele, iar el se grabi sa vorbeasca:
-Ba esti cine trebuie! se intoarse pentru a o prrivi in ochi. Ii prinse umerii in maini pregatindu-se sa ii vorbeasca. Ar cam fi fost momentul sa spuna ceva inaltator, ceva frumos si incurajator, dar nu a reusit; imaginea i se tot schimba si in loc sa-si priveasca amicul, se pierdea in ochii mari ai fetei din tren. Scutura de cateva ori din cap, lasand impresia unei probleme.
-...Te simti bine? reusi glasul ei sa rupa vraja.
-Nu-mi vorbi! isi retrase brusc mainile reluandu-si mersul apasat.
-Esti un ciudat, stii asta? il depasi Chichi aruncandu-si palma grea peste crestetul lui.
-'Oi fi... Dar tu ma depasesti, ii raspunse el in mod automat, dar lovitura pe care i-o pregatea ramase agatata in aer cand parul lui Taeyang paru sa-i curga drept, pana la umeri. Din nou, isi scutura discret capul, apoi trase adanc aer in piept. Fara alte cuvinte o indrepta cu un singur deget catre masina neagra de peste drum.
-Ar trebui sa-ti spun..., incepu el dupa ce soferul tranti usa in urma lor, ... ar fi bine sa faci chestia cu lesinatul si acum cand o sa ajungem in fata baietilor. Ne-au vazut sarutandu-ne la hotel, in Ungaria.
-TU m-ai sarutat pe mine!..., incerca ea sa se apere dar JiYong nu o lua in seama.
-N-avem cum sa le explicam, continua el fara sa se lase deranjat de incercarile ei de a intra in vorba. Bine, am putea incerca asta daca vrei sa stai inchisa intr-o camera captusita "pana iti revi", puse ghilimelele ridicand doua degete in aer. Asa ca mergem, ii lasam sa spuna ce au de spus si cand tipetele sau degetele aratatoare se vor indrepta spre tine... te intinzi la podea.
-Mi-e frica..., sopti Chichi sperand sa nu o auda el, cand usile liftului lasara in urma receptia puternic luminata.
-Eh, nici chiar asa, zambi JiYong. Latra dar nu musca... pana acum..., isi incheia incurajarea cu un vizibil nod in gat.
JiYong abia atinse usa de doua ori, imitand un ciocanit, iar vocea grava de dincolo ii raspunse grav. Intrara facand plecaciuni adanci.
-Ati ajuns baieti? ii intreba la fel de grav si putin ironic Yang Hyun Suk, din spatele monitorului micut.
-Da... chiar acum..., incepu JiYong dar sunetul usii care se deschise il opri.
Isi saluta colegii cu apecari usoare, iar Chichi ii copia fiecare gest.
-Kwon JiYong, astept explicatia, vorbi Hyun Suk inchizand laptopul din fata lui.
-CEO eu..., incepu JiYong cu o voce usor ingatuita, iar de aici Chichi pierdu firul povestii. Il vedea pe Ji vorbind, ba chiar gesticuland usor, dar cel mai important, nimeni nu tipa. Urmarea expresiile tuturor, gesturile, mimica fetei, insa cand cineva facea schimb de priviri cu ea, ochii i se repezeau in podea de unde nu se mai dezlipeau. O bufnitura surda o facu sa il priveasca pe HyunSuk al carui punm poposea inclestat pe birou. Se grabi sa ii priveasca fata, care era in contradictie totala cu gesturile corpului. Clipi des de cateva ori pentru a-si alunga ceata nefireasca ce ii invalui privirea.
-Te simti bine? auzi o voce calda pe care nu o putu identifica sau intelege.
JiYong se intoarse pentru a o privi.
-Esti bine? reveni si el cu intrebarea, in egleza.
"De ce nu as fi?" se gandi ea cand ceva caldut ii atinse buzele. Verifica cu un deget. Incerca sa explice cand il retrase si il vazu rosu si insangerat, dar cuvintele nu ii mai iesira; in schimb un intuneric profund o inconjura.
PARTEA A XVIII-A
O bufnitura surda il facu pe Taeyang sa deschida
ochii. Nici macar nu stia ca ii avusese inchisi... Incerca sa priveasca in jur
dar ceva parea sa ii tina capul fix. Stranse din ochi cand incerca sa se miste.
Isi ridica cu greu mana pentru a atinge lichidul caldut ce ii gadila buza de
sus.
-Sange?... abia sopti cand o noua bubuitura surda il
intrerupse. Parea ca cineva batea cu pumnul in ceva care suna oarecum a tabla.
Brusc isi aminti ca el trebuia sa fie itr-o masina, in drum spre aeroport.
Incerca din nou sa isi miste capul,
strangand si deschizand ochii pentru a indeparta negreala fara noima din fata
lor. Intelese ca nu va reusi. O noua lovitura aduse cu ea si niste voci
necunoscute. Intinse mana pentru a verifica imaginea din fata si se lovi de
ceva moale, catifelat. Banchetele masinii erau negre... catifelate.
-Dumnezeule..., mormai si o raza de lumina alba ii
lipi genele unele de altele, iar in mintea lui le auzi vocile prietenoase ale
prietenilor sai, strigandu-l:
-YoungBae-Ah!
-YoungBae!...
-De ce nu raspunde?
-E a doua oara cand i se intampla asta azi!
YoungBae-Ah!
Mirosul intepator si strigatele baietilor o facura pe
Chichi sa strambe deranjata din nas, apoi ochii i se deschisera incet.
-YoungBae! se grabi JiYong sa o ajute cand vru sa se
ridice.
-S-a-ntamplat ceva..., ii sopti pentru a-l face sa
inteleaga ca era tot ea.
-Vorbim mai incolo, ii raspunse el rapid apoi vorbi
cu voce tare: Il duc sus sa se linisteasca..., o apuca de brat fara sa ia in
seama comentariile celorlalti.
-Du-te unu` dupa ei! Discutia asta nu se incheie
aici! mormai Hyun Suk printre dinti, apoi raspunse vesel si binevoitor
telefonului care zbarnaia din toate incheieturile in buzunarul sau. Le facu semn cu mana cand baietii facura
plecaciuni iesind pe usa.
-Tu ce crezi ca e intre hyung si Bae? intreba Daesung
fara sa-si priveasca amicii cand apasa butonul liftului.
-Sper ca nimic! raspunse iute SeungHyun. Si daca e,
ii omor cu mana mea! bolborosi sperand sa nu-l auda careva.
-Gelos? il tachina SeungRi impingandu-l usor in lift.
Nu primi nici un raspuns verbal doar flacarile din priviri ii fusera suficiente
pentru a intelege mesajul.
-Jur ca s-a-ntamplat ceva grav! se repezi Chichi sa
spuna de indata ce JiYong inchise usa in urma lor.
-Ce? De ce?...
-Nu ma pot mentine aici..., raspunse ea repede
gesticuland catre trupul lui Taeyang. De cate ori imi pierd cunostiinta,
cineva... ceva ca o ceata alba ma acopera si incep sa plutesc... Cred ca...
Cred ca e tipul sa plec acasa.., incerca ea sa mimeze un zambet care i se afisa
pe chip sub forma unei grimase. Te rog..., cand mai lesin nu ma mai treziti...
asteptati...., cuvintele ii ramasera in aer cand degetele lungi ale lui JiYong
ii cuprinsera fata. O privi adanc in ochi apoi buzele lui incepura sa se
apropie de ale ei.
-Ce... ce faci? incerca ea sa se elibereze chiar daca
nu din toate puterile.
-Vei pleca si eu nu te voi mai vedea niciodata. Ma
uit in ochii tai si stiu cine esti...
-Stii ca nu sunt blonda cu d-alea mari si apetisante,da?
glumi ea sperand ca il va indeparta.
-Stiu! raspunse el zambind. Ce nu stiu este cum ai reusit
sa ma faci sa...
-JiYong, nu face asta, ii atinse Chichi mainile care
inca ii tineau fata.
-O singura data... ultima data... Doar inchide ochii.
Simte-te pe tine asa cum esti! Simte-ma pe mine..., sopti el apasandu-si usor
buzele peste ale ei.
Ceva moale, catifelat si oarecum fierbinte ii atinse buzele lui Taeyang. Era un sentiment asa de placut! Deschise usor gura pentru a raspunde acestui sarut cald, aducator de viata. Un parfum cunoscut ii invada simtul olfactiv si genele se dezlipira in sfarsit unele de celelalte. Lumina trecu lasand in fata lui un par galben, moale la atingere. Ochii statura sa-i pocneasca din cap, iar pumnul i se inclesta in mod automat si pana sa il poata controla, isi cauta adapost temporar in falca sarmanului JiYong care aproape a zburat vreo doi metrii in spate pana ce doua maini puternice il oprira. Bulversat se roti sa vada peste cine a dat cand ochii lui seungHyun il sagetara si mana lui il lovi cu putere peste crestetul capului.
-Ce dracului faceti voi aici?! tuna vocea lui seungHyun inghetandu-i pe toti ceilalti.
JiYong isi acoperi capul cu amandoua mainile cand seungHyun incerca sa il loveasca din nou, iar Taeyang scuipa in stanga si in dreapta stergandu-si buzele cu nesat.
-Hyung, stai asa! opri Daesung un nou atac imotriva bietului Ji care nu stia incotro sa mai priveasca.
-Omule, care e problema ta?!! se ratoi Taeyang dupa ce a reusit in sfarsit sa scape de ''gustul de JiYong'' din gura.
-Vorbesti... coreeana?..., isi mari JiYong ochii iar sprancenele aproape ca ii atinsera baza parului.
-Da` ce-ai vrea sa vorbeasca, araba?? il ameninta din nou SeungHyun cu un gest.
-YoungBae-Ah! striga dintr-o data JiYong sarindu-i de gat, sarutandu-i obrajii... gest incheiat cu unca vreo doua palme peste cap.
-Stai locului!
-Ce te-a apucat, hyung? interveni si seungRi care gasea comportamentul acesta mai mult decat amuzant.
-Asa va purtati de cateva zile! striga seungHyun care nu impartasea entuziasmul amicului sau. Va sarutati prin aeroporturi, aveti escapade prin tari straine... Ce mama..., ochii plini d speranta ai lui JiYong si cnfuzia din ce in ce mai mare din cei ai lui Taeyang il facura sa coboare vocea si sa continue pe un ton mai calm: Trebuie sa stim ceva in legatura cu..., intampina cateva dificultati in pronuntia cuvintelor, dar le depasi cu un oftat scurt, ...cu preferintele voastre sexuale?
-Ce?!??
-NU!! DOAMNE IARTA-MA! sarira ca arsi amandoi baietii.
-A fost..., incepu Taeyang.
-... o perioada confuza..., il completa JiYong cand acesta facu o pauza mai lunga.
Taeyang abia acum realiza ca statea in fata amicilor sai, ca ultima data cand deschisese ochii era inca o fata care alerga plina de speranta prin Gara de Nord din Bucuresti; isi aminti accidentul de masina si pozitia de mai devreme care nu ii permisese nici macar sa isi miste capul, isi aminti chiar si plansul bebelusului care ii rasuna atat de puternic in urechi incat il arunca in primul fotoliu pe care il zari.
JiYong renunta la discursul pe care il incepuse grabindu-se sa isi ajute prietenul.
-Ce e? Iar iti vine sa lesini?
-Poftim? NU... Doar ca..., privi Taeyang nedumerit in jur. Tu stiai? ii sopti cautandu-i privirea.
-Da, dar vorbim dupa! Ei nu stiu nimic, ii raspunse la fel de soptit si grabit.
-YoungBae, esti mai bine? ii intrerupse vocea grava a lui Hyun Suk care lasa usa sa se inchida zgomotos in urma sa.
Taeyang sari in picioare pentru a-si arata respectul, dar el il impinse usor inapoi in fotoliu.
-Nu te ridica, stai acolo. Te simti mai bine? reveni acesta cu intrebarea.
-Da, da multumesc! raspunse Taeyang ferm, fara sa renunte la plecaciunea plina de respect.
-Bun, bun... Si... ati lamurit celelalte dileme? intreba barbatul cautandu-i privirea lui seungHyun.
-Lucram la asta, raspunse hotarat seungHyun inclinand usor capul.
-Sa ma tineti la curent. Macar sa stiu cum sa fardez situatia, vorbi el calm, batandu-i umarul lui JiYong.
-Te duc acasa? intreba JiYong dupa ce domnul Suk parasi incaperea.
-Nu-l duci nicaieri tu! replica SeungHyun, insa Daesung ii prinse maneca inainte ca acesta sa apuce sa atinga pe careva.
-Tocmai au spus ca a fost o situatie confuza. Lasa-i sa rezolve singuri asta. Daca e ceva de aflat apoi, cu siguranta vom afla, zise el fara graba, indrumandu-l discret spre usa camerei.
Nici nu o inchisera bine in urma lor si JiYong ii sari in fata:
-Ea unde e? Ce s-a-ntamplat cu ea??il prinse de umeri zguduindu-l cu putere.
-Nu stiu! Eu nu... Nu stiu unde e... Cum a fost? bolborosi Taeyang fara noima.
-Ce sa fie?... il intrerupse Ji.
-Ea... ca mine..., isi cobori el vocea de odata cu ochii.
-Ea..., isi lasa JiYong cuvintele in aer nestiind ce anume ar fi trebuit sa raspunda si nici nu a mai apucat sa o faca intrucat o noua palma ii lovi prieteneste crestetul capului.
-Yaa! Asta pentru ce a mai fost? s-a imbufnat el.
-Ti-am zis sa nu faceti nimic cu trupul meu! sari Taeyang in picioare prefacandu-se ca pregateste un nou atac.
-Yaa! Stai potolit omule! Nu am facut nimic! se arunca si el dupa o perna rotunda pe care o folosi drept scut.
Taeyang se tranti in celalat fotoliu dupa ce i-a aruncat pernuta decorativa in fata amicului sau apoi ofta din toata inima.
-Cred ca am facut-o lata de tot...
-Cu ce? ii imita JiYong gestul prinzandu-si picioarele sub el pe catifeaua moale a celuilalt fotoliu.
-Nu-mi amintesc decat ca eram intr-o masina si... cred ca am facut accident si... nu stiu ce s-a-ntamplat cu trupul ei... O ceata alba si...
-O ceata alba? il ingana JiYong.
-Mmh... de ce?
-Asta a zis ea inainte sa... apari tu inapoi, cautand un punct de privit in manerul fotoliului, apoi il privi fix in ochi: Ce se-ntampla daca... trupul ei a murit?
Aceasta intrebare l-a cutremurat vizibil pe Taeyang care a incercat sa-si alunge fiorii reci de pe spinare printr-o scuturare violenta.
-...Te superi daca ramai cu mine noaptea asta? isi ruga prietenul mai mult cu jumatate de voce.
-Stai linistit, YoungBae! Sunt aici langa tine! ii raspunse aceste intanzandu-si mainile in fata pentru o imbratisare, dar sunetul lipait si usturimea de pe mana stanga il facu sa le retraga la fel de repede pe cat le intinsese.
-Poarta-te frumos! il ameninta Taeyang agitand un deget un aer.
-Esti atat de rau..., bombani JiYong dezmierdandu-si mana.
Trecusera deja ore bune de cand se ascunsesera sub plapumile moi cand Taeyang sopti:
-Mai esti aici?
-Da..., mormai JiYong din patul alaturat.
-Dormi?
-Da..., raspunse la fel de lenes. Tu de ce nu o faci?
-Mi-e frica... Daca maine ma trezesc iar... stii tu cum? Sau mai rau daca se intoarce si...
-Ti-e frica sa nu te bantuie? ofta JiYong zgomotos apoi se roti lenes pe sub plapuma pentru a-l putea privi.
-Doamne fereste! isi arunca Taeyang mana intr-un gest ce vroia sa para ca isi face cruce, ...sper sa nu fi... Doamne fereste! intari repetand de cateva ori aceasta pana isi modifica pozitia astfel incat sa poata privi tavanul alb.
-Totul a inceput de la asta, continua el fixand tavanul fara sa clipeasca. Asta e ultimul lucru pe care l-am vazut in dimineata aia...
-Sper sa fie bine oriunde o fi acum, se putea simti ingrijorarea din glasul lui JiYong.
-Si eu..., a sustinut el ingrijorarea din glasul amicului sau cu un oftat scurt. A apucat sa-ti suna unde si cum s-o gasesti? se interesa el dupa o lunga pauza insa raspunsul nu a mai venit. JiYong-gi ai adormit? sopti dupa inca un timp. Cred ca da, isi raspunse singur apoi isi indrepta privirea catre luna care se reflecta frumos in geamurile mari.
-Chiar nu ai dormit deloc? isi freca JiYong somnoros ochii intrand lenes in bucataria puternic luminata.
-De ce intrebi? incerca Taeyang un zambet in timp ce incerca sa isi convinga mainile sa renunte la tremurul vizibil ce ii facea umplerea cestii de cafea o adevarata misiune imposibila.
-Doar asa, il lua JiYong peste picior prinzand vasul mare al filtrului de cafea. De ce te mai chinui sa pui in cana? Oricum vei avea nevoie de toata asta la ce program avem azi, zambi el in timp ce lichidul negru umplu in siguranta ceasca micuta.
-Multumesc, ii zambi binevoitor Taeyang. Asta era pentru tine oricum, ii impinse ceasca iar el revendica vasul filtrului din care bau cu nesat.
-Inceteaza! Vrei s-o iei razna?! se repei Ji la manerul vasului zmulgandu-i-l din mana. Ce fac femeile din oameni, mormai printre dinti indreptandu-se dupa un bol din dulapul alb, monoton; il arunca pe masa apoi varsa cu o singura miscare niste cereale de porumb pe care le uda cu lapte din belsug.
-Mananca mai intai apoi vad eu cum iti mai castig vreo doua ore pentru un pui de somn, ii spuse intanzandu-i o lingura mare.
-Multumesc..., zambi din nou Taeyang incercand sa isi ascunda rusinarea in imbucatura zdravana care parca reusi sa ii indulceasca putin dimineata. Ridica mana pentru a doua imbucatura dar cerealele se grabira sa ii nimereasca ochii in loc sa tinteasca spre gura...
4 cuvinte: you are a genius :-* <3
RăspundețiȘtergerewhy thank you, sweet anonimus :* <3 you are a genius too cos` someone once told me that he can't understand this story :P :))
Ștergere