Legenda Lupului alb ...Bigbang fanfic






Partea I


“În codrii bătrâni, sub bolta înstelată, în bătaia caldă a vântului de libertate, cei cu inima pură pot auzi și acum chemarea la luptă a Marelui Lup Alb. Pământul, frunzele și cerul îl cunosc prea bine. Voi îl auziți ?”


***


Mâinile ii tremurau violent... Nu putea vedea altceva decât palmele înroșite și nu reușea sa le oprească tremurul. Sângele încă se prelingea în jos pe degetele lungi și subțiri, încleștate în aer precum crengile golașe ale unor copaci. Respirația aproape i se oprise și ochii încetaseră sa mai clipească; îi acoperi cu dosul palmelor, dar ca și când ar fi pus ceva foarte fierbinte pe chip le-a îndepărtat cu o mișcare bruscă. Două bătăi discrete în ușă îl cutremurară într-atât încât două lacrimi fierbinți îi brăzdară chipul speriat și îi agitară respirația. Încercă să își tina gura dar deja acest lucru devenise tot mai greu. Vroia sa strige după ajutor, deși sângele de pe mâini îl făcea să își muște interiorul obrajilor și să se înece cu lacrimile care deveniseră din ce în ce mai fierbinți și mai hotărâte să sape șanțuri pe chipul sau.

-Hyung! se auzi din spatele ușii, o voce calda. Hyung, ești acolo? insistă vocea, împreună cu alte câteva bătăi discrete în ușă. 
Ochii i se măriră și o licărire de speranță aduse viata în ei. Se grăbi spre ușă, dar corpul nu îl ajută - nu a reușit sa se clintească.
-JiYong..., a încercat sa strige însa glasul nu a izbutit să treacă de pragul șoaptei. JiYong... veni a doua încercare la fel de stinsa.
JiYong, un băiat la vreo 26 de ani, înalt, slăbuț, cu parul blond și ochii de un căprui energic, aflat de partea cealaltă a ușii, privi în stânga apoi în dreapta, și cum nu a zărit pe nimeni, își lipi urechea aproape de clanță. Își ținu respirația câteva secunde pentru a face liniște deplina. I se paru ca își aude prietenul șoptind. 
-Hyung, ești acolo? Intru! zise și apasă hotărât clanța care deschise ușa cu un clic rapid. Huyng!! se repezi la prietenul său care se legăna, chircit lângă pat, fata-spate fata-spate, cu mâinile încleștate în fata. Șoptea ceva dar nu înțelegea ce. Se arunca în genunchi, apucând-ul de umeri, fără sa-și poată lua ochii de la mâinile lui însângerate. Acum înțelegea ce îngâna și încercă să îi calmeze balansul care devenea tot mai rapid pe măsură ce cuvintele deveneau tot mai agitate:"JiYong, nu știu! Nu știu, JiYong! Nu știu..."
-Bine, bine, am înțeles, hyung! făcu eforturi sa rămână calm, deși pe retina i se blocase acea dara de sânge ce se scurgea calm printre degetele lui SeungHyun. 
-Hyung, reveni îmbrățișându-l, calmează-te! E totul OK! Gata... Ușor..., își îndemnă prietenul să se liniștească, dar nu simțea ca de fapt și el împrumutase legănatul sau. 
Un fulger violent, urmat de un tunet strident îi îngheță.
SeungHyun își privi amicul, cu ochii mari.
-JiYong-Ah, ce faci? îl întrebă aproape amuzat de poziția lor.
-Poftim?? îl elibera JiYong din strânsoare. Huyng, ești bine? îi prinse chipul în mâini, privindu-l în ochi.
-De ce n-aș fi..., a vrut SeungHyun să întrebe când își văzu mâinile însângerate. JiYong, ce-i asta?? sări în picioare, căutându-și rana care i-ar fi provocat aceasta hemoragie. Respirația începu sa i se agite din nou, pe măsură ce înțelegea că sângele nu era al lui. Își privi temător prietenul.
-Nu! Nici de la mine...! se grăbi JiYong să-i răspundă.
Bătăile puternice în ușă ii înghețară pe loc. SeungHyung ii arunca priviri pierdute amicului sau care îl liniști cu un gest.
-Cine e? întrebă JiYong reușind să vorbească fără bâlbâieli.
-Room service! se auzi de dincolo de ușă.
-Imediat! răspunse el apucându-l de umeri pe SeungHyun, apoi ii șopti: intra aici! Stai liniștit! Totul o sa fie bine! ii spuse îndrumându-l spre baie, apoi se repezi la ușă de la camera. Deschise cu putere și înlemni – nu era nimeni. Păși în afară de două ori cercetând holul de-a lungul și de-a latul – nu era nici o urma care să trădeze existenta vreo-unei finite umane prin împrejurimi, decât acel cărucior care ar fi trebuit manevrat de personalul de la room-service. Îl privi lung până când ceva parca îl lovi în moalele capului. Se grăbi înapoi în cameră, îndreptându-se glonț spre baia unde îl închisese pe SeungHyun.  A apăsat clanța și ușa se deschise larg.
-Hyung, ce mai e acum? se apleca pentru a-și liniști prietenul care se chircise în fața ușii reluându-și balansul față-spate. Nu își curățase mâinile însă de data aceasta reușise să le lipească de corp îmbrățișându-și genunchii.
-Hyung, reveni jiYong, vino cu mine…, îi vorbi calm apucându-l ușor de umeri.
SeungHyun era cu un cap mai mare decât el, dar asta nu îl opri să își ajute prietenul care se ridică cu greu, clătinându-se. Pentru ca nu vroia să înainteze ci stătea cu ochii pierduți într-un singur loc, îi urmări privirea. Primul impuls i-a smuls un țipăt scurt, apoi își astupă gura cu amândouă mâinile, iar ochii i se împăienjeniră urmărind dârele de sânge de pe pereții albi, care se scurgeau încet într-o balta mare din fața oglinzii unde rămăsese imprimată o palmă insângerată. SeungHyun își aduna toate puterile  și se îndreptă șovăind către ea. Ridică mâna și o atinse. Apasă cu putere oglinda pentru câteva secunde, apoi își îndepărtă mâna tremurândă pentru a vedea dacă cele doua urme se potriveau. Nu, nu era aceeași mărime, palma aceea era cu mult mai mica decât a lui, părea mai mult de femeie… Tresari violent când apa de la duș se auzi în spatele lui. 
JiYong, cu mișcări necontrolate, pornise dusul; nu era sigur de ceea ce făcea, dar știa ca nu își putea vedea amicul în acea stare.
-O sa te liniștești după ce…, începu sa vorbească fără să se asigure că îl aude. După ce potrivi apa, se întoarse să-l privească, făcându-l pe SeungHyun să înțeleagă că pentru el pregătise totul.
După aproape o ora, timp în care JiYong a fost pe aproape să se năpustească în baie de vreo douăzeci de ori, ușa se deschise și SeungHyun aparu în prag. Halatul lung și alb îl făcea sa pară mai mare decât era, iar expresia de pe chipul sau nu trăda nici un sentiment. Ji ar fi vrut sa despice firul în patru, dar a citit această lipsă de expresivitate drept un semn de calmare așa că a renunțat la orice gând de acest fel.
-Am fost cu tine aseară? începu SeungHyun brusc, după ce a scotocit buzunarele hainelor așezate atent pe spătarul fotoliului. Scoase cu gesturi ușor tremurânde o țigară subțire, maro, dintr-un pachet mare.
-N…nu…adică da, răspunse JiYong ezitând, dar eu cu băieții  am  rămas  în  club  încă  vreo  doua ore după ce ai plecat tu…
-Nu-mi aduc aminte nimic, ofta el masându-și tâmplele dureroase.
JiYong ar fi răspuns ceva, dar chiar nu știa ce ar fi putut sa zică.  Își aminti de pereții băii și, mai mult pentru a scăpa  de alte inevitabile întrebări, se ridică fulgerător, îndreptându-se într-acolo.
SeungHyun nu îl opri, trase cu putere din țigara care mirosea atât de frumos și se transforma în scrum pana trecu ceva mai mult de jumătate.
-Ai… ai curățat…? se întoarse JiYong ușor înspăimântat.
-Da…, răspunse SeungHyun fără să îl privească.     
Bătăile puternice în ușă îi făcură două lacrimi să se arunce în colțul ochilor unde se cocoțară cu încăpățânare; așteptă cu țigarea în aer până când JiYong se grăbi să deschidă.
-Hyungs! se năpusti înauntru SeungRi, cel mai tânăr din grupul lor, un blond slăbuț dar foarte atrăgător. Deși în ochii lui în mod normal exista o veșnică licărire jucăușă, astăzi aceasta lipsea cu desăvârșire, fiind înlocuită de un căprui întunecat.   Ce faceți încă aici? Nu ați auzit?? se agită el.
Inima lui SeungHyun aproape își opri bătăile și respirația i se îngreună.
-Ce sa auzim? întrebă JiYong.
-A fost o crima azi noapte… aici…
Dacă cineva ar fi fost la fel de atent ca și JiYong la detalii, ar fi putut vedea lacrimile din ochii lui SeungHyun ce îi căzură lângă scrumiera abia începută când acesta se grăbi să plece privirea în podea.
-Și… și ce legătură are asta cu noi? facu JiYong eforturi să pară calm.
-Pai…, răspunse SeungRi încurcat, Dae a descoperit-o… și acum îl duc la secție.
-Ce?! sări SeungHyun din fotoliu aruncându-se direct afară, pe ușă. Nu a fost nevoie să întrebe unde se întâmpla acest lucru întrucât zări o mulțime de oameni la capătul scărilor, dincolo de lifturi. Alergă într-un suflet până acolo, urmat foarte îndeaproape de ceilalți doi.
“Ciudat…” gândi JiYong, “nu am auzit nici un sunet…” apoi încercă să își amintească dacă a văzut ceva straniu sau neobișnuit când a deschis ușa cu aproximativ o ora în urmă.
-DaeSung-Ah! Striga SeungHyun pentru a-și face loc printre mulțimea de polițiști adunați în jurul lui.
-Hyung! îi răspunse acesta, dar el nu îl mai putea auzi; a căutat cu mâinile un loc de care să se poată sprijini și a închis ochii în încercarea disperată de a alunga imaginea acelui trunchi de femeie fără cap și mâini de la încheieturi în jos, scăldat într-o baltă de sânge. Își văzu mâinile atingând bijuteria de un roșu aprins ce se asorta perfect cu zâmbetul fermecător al femeii. Aceasta imagine îi făcu bătăile inimii să se evidențieze prin halatul alb de care nu apucase sa scape. Privi lung bijuteria cum zăcea acum pătată lângă cadavru. Respirația aproape îi devenise o misiune imposibilă și ochii căutară o imagine salvatoare care se regăsi pe chipul celor trei prieteni. Îi putea vedea mișcându-și buzele, dar totul era mut lângă el. Se asigură că peretele din spatele lui nu va ceda sub greutatea pe care și-o lăsă în totalitate asupra lui. A scuturat de câteva ori, discret, din cap și a reușit în cele din urmă să înțeleagă întrebările și chipurile îngrijorate ale amicilor  săi  care  îl  întrebau  dacă  este  în  regula, iar JiYong le cerea sa acopere cadavrul cu ceva.
-Lee yong noona€..., șopti SeungHyun iar JiYong a înghețat. 
 Îl prinse mai bine de braț trăgându-l afară din mulțime. 
 -Să nu mai repeți ce ai spus! Ai înțeles?! îi șopti printre dinți. 
 -Lee... 
 -E în regulă? a întrebat un polițist apropiindu-se timid, parcă pentru a nu îi deranja. 
 -Da! Da, e bine..., se grăbi JiYong să răspundă. E doar un pic mai sensibil, dar o să-și revină, zâmbi mincinos apoi continuă să își tragă amicul cât mai departe. 
 -Trebuie să le spuna..., ar fi vrut SeungHyun să se împotrivească, dar nu a reușit să facă vreo mișcare în acest sens. 
 -Ce să le spui? Că știi cine e și că te-ai trezit azi dimineață într-o baie însângerată?! Se rațoi JiYong în șoaptă, îndemnându-l să își continue drumul spre cameră. 
 SeungHyun  își caută frenetic pachetul de țigări pe care îl ascunsese în buzunarele largi ale halatului. Își aprinse din mers o țigare pe care o termină înainte să ajungă în fața ușii. 
 -Să nu mai ieși! îl așeză JiYong în fotoliul mare. Mă duc să aflu ce-I cu Dae... te rog! Vin imediat! îl asigură când ochii lui parcă îl implorau să nu plece.
  JiYong dispăruse de ceva vreme în spatele ușii, iar de pe hol nu se mai auzea nici un zgomot. Pachetul de țigări zăcea gol pe măsuța de sticlă și mucurile adunate munte în scrumiera devenită neîncăpătoare. Un fulger luminos îl atrase la fereastră; îndepărtă decât un colț al draperiei subțiri. Se pornise o ploaie pe cinste. Privea străzile pustii când un sunet de motor îi deschise larg ochii. Halatul alb rămase în locul lui pe fotoliul mare și ușa se închise lăsând camera goală, fără suflare. 
 Ghetele negre păreau să nu rateze nici o baltă, dar în scurt timp se opriră în fața unui Harley Davison în aceeași nuanța, cu fulgere discrete la bază. A turat motorul de câteva ori, pentru a se asigura că zgomotul a fost auzit în toate cele patru zări, apoi un scrâșnet violent de roți a pornit motocicleta ce își purta călărețul cu viteză pe străzile pustii ale Seulului. 

***
 Cineva bătea la ușă. 
 SeungHyun își acoperi fața cu mâinile și întoarse spatele zgomotului. 
 -Hyung, deschide-mi, te rog! se auzi vocea îngrijorată a lui JiYong. Hyung! continuă cu bătăile în ușă apăsând clanța. 
 Cu greu, SeungHyun deschise un ochi leneș, apoi îl închise la loc deranjat de lumina soarelui care se oglindea puternic în geamul lăsat neacoperit. Ochii Î se deschiseră larg și căzu din pat în încercarea de a se îndepărta de mâinile pline de sânge din fața lui. 
 -Hyung! Hyung! se impacientă JiYong auzind bufnitura. 
  SeungHyun se târî pe podea disperat să scape de mâinile acelea murdare care îl urmăreau încontinuu. Știa că erau ale lui dar nu le mai vroia; vroia să le arunce undeva departe. Caută în jur ceva care l-ar fi putut ajuta. În mod straniu își aminti ziua de ieri și imaginea oglinzii pătate îl făcu să se împleticească până la baie. 
 -Mulțumesc frumos, zâmbi JiYong femeii care îi deschise ușa, salută grăbit, apoi o închise în urma sa fără zgomot, privind în jur.
 -Hyung?... șopti ușor de parcă se temea că cineva ar putea într-adevăr să îi răspundă. Jetul violent de apă îi gârbi pașii spre baie. Îngheță în prag când ochii i se orpiă în apa roșiatică care se scurgea rapid dincolo de peretele alb al dușului. 
 SeungHyun își luase din nou poziția preferată strângându-și genunchii la piept. Deși încă purta hainele pe el, dușul se chinuia să îi curețe palmele pe care le ținea întinse absent în față. 
 -H.. hyung?... șopti JiYong deși ar fi vrut să vorbească cu voce tare. 
 -Nu stiu, îi răspunse SeungHyun fără să îl privească. 
 Ji se lăsă într-un genunchi privindu-l. Nu știa dacă pe chipul lui curgeau lacrimi sau apa dușului îi curăța fața mult prea inexpresivă. 
 -O să merg la politie, începu dintr-o dată SeungHyun. 
Deși făcea eforturi să nu se observe, vocea îi trăda spaima care îi făcea întreg corpul să tremure discret. 
 -Ce să cauți acolo? întrebă JiYong mai tare decât ar fi trebuit. Nu te prosti! Răsuci robinetul și se făcu liniște... prea liniște. O să-I dăm noi cumva de cap, reveni pe un ton ce se vroia a fi calm. 
 -La ce?! răbufni SeungHyun. Sunt un criminal, nu-înțelegi?! îi apucă gulerul lui JiYong izbindu-l puternic de perete. 
 -Nu... nu ești..., reuși Ji să articuleze abia după ce nodul încăpățânat din gât a alunecat undeva în stomac. 
 -Iartă-mă! Iartă-mă, JiYong-gi! își ascunse chipul în pieptul amicului sau, apoi alunecă până la podea tremurând ca o frunză în bătaia vântului.

*** 
 -Domnule Kang, vă mulțumim pentru cooperare, zise polițistul frumos îmbrăcat cu uniforma lui albastră, mult prea curată și parfumată. 
 -Aș vrea să pot spune că am făcut-o cu plăcere, domnule ofițer, dar în cazul de față..., răspunse stins DaeSung, al cărui chip își purta mereu cu mândrie și pe bună dreptate porecla de „€œîngerul zâmbitor” €™, dar nu și astăzi. Ochii săi plini de bunătate și compasiune, astăzi erau pierduți și lipsiți de viață. Își folosi bretonul maro pentru a-și acoperi ochii a€˜a€™accidentala€™a€™ făcând tot posibilul să evite pozele de pe biroul din fața lui. Sorbi ușor din paharul de plastic pe care îl lasă în locul lui cu mișcări nesigure. 
 -Dacă vă mai amintiți detalii, vă rog nu ezitați să ne sunați, vorbi un alt polițist. 
 -De... desigur, dar... dar nu am ce altceva să-mi amintesc, îi tremură vocea șatenului, iar ochii și așa mici, acum se transformaseră în două linii oblice care aproape îi ajungeau până la tâmplele asudate. De ce să își mai amintească când el tot ceea ce își dorea era să uite, să își scoată din minte imaginea acelui corp decapitat care deja îl bântuia. Salută cu o plecăciune scurtă înainte de a apăsa clanța rece. Ca și când ar fi văzut o zână a speranței, ochii își reveniră la mărimea lor normal și culoarea căpăta înapoi nuanța potrivită de roșu când închise ușă în urmă lui și o voce caldă îl întâmpina: 
 -Gata, hyung? se ridică de îndată blondul slăbuț. 
 -Mulțumesc că m-ați așteptat băieți! îl îmbrățișa puternic aproape venindu-i greu să îi mai dea drumul. 
 -Ești bine? îl întrebă prietenul său. 
 -Nu, vreau să merg acasă răspunse sincer Daesung revenind la chipul oboist, ușor inexpresiv. Ceilalți nu-s aici? întrebă dezamăgit. 
 -Nu, răspunse mezinul.  
 -Nu știam că T.O.P. hyung e așa sensibil..., comentă și Taeyang, celălalt prieten, îndesându-și șapca mai bine pe ochi.   
 -Uff..., făcu Daesung când ochii i se loviră de un bliț puternic, urmat de zgomotul unui declanșator de poze. Ridicară cu toții o mână deasupra sprâncenelor pentru a se proteja de invazia luminițelor fulgerătoare ce urmă acelui bliț primordial. 
 -CEO ce zice? întrebă grăbit Taeyang ascunzându-și mai mult ochii sub cozorocul mare. 
 -Unde sunt gărzile noastre? evită Daesung răspunsul.  
 -Băieți, pe-aici! îi opri SeungRi strângându-le mânecile pentru a-i trage după el. 
 Daesung aruncă o ultimă privire pierdută zecilor de oameni care se îngrămădeau să îl ajungă, strigându-i numele. O adiere slabă de vânt îi atinse obrazul asudat aruncându-i fiori de gheață până în adâncul sufletului. Își scutură ușor capul și trase adânc aer în piept. Deja părea că se simțea mult mai bine: ochii își arătară întreg irisul în care se oglindea luna mare, rotundă, albă exact ca și pielea lui. 
 -Hai, hyung! îl trase de mânecă SeungRi după ce observase că rămăsese prea mult în urmă. 
 -Mmm! încuviință fără nici o expresie, nici măcar atunci când marea de oameni aproape îi atinseră mâna în încercarea de a-l prinde. 

***
 SeungHyun își odihnea capul pe spătarul moale al fotoliului. Deși închisese ochii, pupilele i se mișcau pe sub pleoape, căutând cu înfrigurare ceva. 
 -Nu mi-e frig, spuse fără să își modifice poziția când JiYong îl acoperi cu o pătură. 
 -Dar... tremuri..., îi răspunse acesta fără a-și putea lua ochii de pe mâinile încleștate pe mânerele fotoliului care începuseră să trepideze ușor. 
 Ochii i se deschiseră brusc. Fără nici un cuvânt, sări în picioare țintuind cu privirea un loc inexistent. 
 -Ce... ce e? șopti JiYong rotindu-se pentru o secundă în căutarea acelui loc. ...Hyung? se învârti de colo-colo încercând să își găsească prietenul care nu mai era niciunde. Din trei păși ajunse la ușa mare pe care o deschise cu putere; privi afară pe holul pustiu dar nu zări pe nimeni. Se grăbi înapoi în cameră pentru o căutare mai amănunțită, gândindu-se că era posibil ca SeungHyun să fi „€œdispărut” la baie, dar tot apartamentul era gol. Se înfășură în pătura pe care o adună cu grijă de pe jos, apoi își încrucișă picioarele sub el pe perna moale a fotoliului. 
  
***
 -A adormit? își ridică Taeyang ochii din revista mult prea plictisitoare pentru a-și privi amicul ce închise cu grijă o ușă gri în urma lui. 
 -Da, răspunse SeungRi așezându-se lângă el. 
 -Bietul hyung, oftă Taeyang aruncând leneș bucata de hârtie colorată la locul ei peste mormanul așezat cu grijă în măsuța de cafea. 
 -Totuși Dae-hyung a reacționat mai bine, mustăci SeungRi făcut aluzie la reacția lui SeungHyun. 
 -Mda..., nici eu nu-l credeam pe TOP-hyung așa de slab, își întinse Taeyang mâinile deasupra capului, acompaniindu-le cu un căscat lung dar tăcut. 
 -Eu nu plec acasă, spuse SeungRi imitându-I gestul. 
 -Nici eu! răspunse Taeyang căutând un loc unde să își întindă picioarele. 
 -Tu ai făcut așa? Reveni cu întrebarea coborându-și călcâiele de pe măsuța din fața lui. 
 -Nu! răspunse în viteză SeungRi. 
 Făcură liniște. Sunetele de mai devreme păreau să fi încetat. 
 -Hyung probabil că visează urât, șopti SeungRi fără să își poată convinge trupul să se ridice de pe canapea.  
 -Mai bine am merge să vedem..., începu Taeyang dar cuvintele îi rămaseră pierdute în aer când zgomotele ciudate se auziră din nou dincolo de ușa gri. 
 Făcură un schimb rapid de priviri, dar încă nu știau dacă era cazul să intervină.  Deodată Taeyang sări în picioare. 
 -Pare că se sufocă! strigă și după nici doi pași, îngheță. Gemetele încetaseră fiind înlocuite de un sunet ciudat ...părea că cineva bătea ușor în geam. 
 Ochii lui SeungRi se pierdură undeva în ai prietenului său și respirația i se opri câteva momente, cât să asculte în liniște totală. Sunetul se auzi din nou, mai clar și mai sigur. 
 Deși nu vroia să se vadă, Taeyang trase discret aer în piept și păși. 
 -Ce faci?șopti SeungRi disperat. 
 -Ce crezi că fac? Suntem la etajul 10! încercă Taeyang să radă fără a-și putea ascunde prea bine golul din stomac. Se apropie vitejește de geam îndepărtând draperia groasă dintr-o singură mișcare. 
 Un oftat plin de ușurare îi părăsi trupul apoi se întoarse victorios către SeungRi. 
 -Ce ți-am zis eu? Ce credeai că e...? apucă să zică înainte ca zâmbetul să îi dispară încet.  
 Ochii albi și felul cum luna își reflecta lumina pe colții ascuțiți ai ceea ce părea a fi un lup în fața lui, îl făcu să ignore total lipsa lui SeungRi din peisaj.  Mârâitul nervos părea că prinde ecou, dar el nu își putea mișca nici măcar pleoapele pentru a clipi. În mintea lui se ducea o bătălie cruntă și“ toate semnalele de alarmă fuseseră trase parcă strigând ca din gură de șarpe, dar trupul nu răspundea nici unui stimul. Doar țipătul gros din camera alăturată îi lovi timpanele cu atât de multă putere încât, mai mult dintr-un gest reflex, mâinile i se opriră direct pe clanța ușii pe care o apăsă brusc.     
 Ușa nu a cedat. 
 A repetat gestul de mai multe ori într-o singură fracțiune de secundă, însă totul se încheia cu același rezultat. 
 -Hyung! Hyung!!  strigă lovind-o cu pumnii, încercând mereu să treacă de ea, alertat de țipetele lui Daesung care reveniseră mai dese și mai zgomotoase. 
 -Puștiule!! își aminti dintr-o dată de parcă cineva l-ar fi lovit în creștetul capului și se roti la 180 de grade pentru a-l cauta din priviri. Ochii i se măriră de câteva ori când exact prin dreptul lor ceva asemănător unui cuțit foarte lung și subțire străpunse ușa aruncând așchii de jur-împrejur. Nu a pierdut timpul și s-a ghemuit la pământ, felicitându-se singur pentru alegerea inspirată când un al doilea ™„cuțit”€™ a împărțit ușa pe jumătate. 
Bucățile de lemn zburară pe deasupra lui aproape atingându-i coatele ce îi protejau capul. Își ridică ochii din podea numai pentru a vedea o pereche de colți ascuțiți zburând spre el. Se târî câțiva pași în spate până când mâna i se opri pe ceva aspru, păros. Întrucât nu avea timp să își activeze simțurile tactile, privi cu ochii mari ce tocmai atinsese. Mirosul greu îi agresa nările dar nu la fel de mult pe cât o făcură limba mare, roșie, împrejmuită de dinți gigantici ce păreau legați unii de alții cu dâre groase și gelatinoase de salivă. De parcă chiar ar fi avut nevoie doar de acest lucru, răgetul furios al creaturii îi deblocă accesul către toate simțurile; i se strecură printre picioare exact în momentul în care dinții i-ar fi atins pielea și, adunându-și toată forța, se năpusti în camera lui Daesung. 
 -Hyung! strigă din adâncul sufletului aruncându-se peste așternuturile însângerate ce zăceau mototolite în mijlocul patului; le aruncă cât-colo sperând că încă nu era prea târziu pentru a-și salva prietenul... doar că el nu mai era acolo. Din nou timpul nu a fost de partea lui și creatura îl ajunse din urmă. De data aceasta însă a apucat să o privească în ochii ei negri și ceva îl făcea să creadă că și ea îl privea. 
Un urlet de lup o făcu să își ridice nasul mare în aer, adulmecând cu atenție. Fără niciun preaviz, se năpusti asupra lui Taeyang, dar când mai avea jumătate de milimetru și se înfrupta din chipul lui, ceva... altceva o doborî, aruncând-o peste noptiera din stânga patului. 
 Ochii lui Taeyang se blocară asupra lupului alb care se lupta cu înverșunare reușind să țină piept acelei creaturi de 3 ori cât mărimea lui. Pentru că a reușit, i-a privit în detaliu pentru câteva momente în care a realizat că într-adevăr una din creaturi era un lup alb, de o frumusețe strălucitoare și celălalt era... 
 -Vârcolac?!? strigă el fără să își idea seama, atrăgându-le din nou atenția. Își înțelese greșeala și se grăbi să părăsească vârful patului spre care monstrul își repezea din nou colții urât mirositori. Cearceaful i se încolăci pe picioare făcându-i aterizarea pe podea destul de violentă, dar totodată îi oferi și o „€œarmă” pe care, după mișcări necontrolate, i-o aruncă arătării pe ochi, apoi părăsi camera mai mult târâș decât în picioare. 
 Creatura nu se luptă mult cu pânza buclucașă pe care o rupse în zeci de bucățele de parcă ar fi fost din hârtie, însă aici i se opri activitatea. Lupul cel alb îi sări în spinare înfigându-și colții și ghearele în umărul ei, colorându-și blana imaculată într-un roșu aprins. Acest lucru nu a rămas fără răspuns: monstrul îl prinse de ceafă azvârlindu-l precum o cârpă la picioarele sale. Cu un răget zgomotos își anunță următorul atac vârându-și adânc colții și ghearele în bucata de blană albă ce zăcea inertă la pământ. 
 Zgomotele înfiorătoare din cealaltă cameră îl opriră pe Taeyang la jumătatea drumului spre ușa de la ieșire. Fără să stea prea mult pe gânduri adună dintr-o mișcare o bucată ascuțită din ceea ce fusese odată o ușă gri și năvăli în cameră. În momentul de față era destul de dificil să își idea seama care era „€œbun” și care „œrău”, dar lupul părea să aibă nevoie de ajutor. Își adună tot curajul de care era capabil în aceste clipe și cu un țipat demn de un adevărat războinic se aruncă în spatele creaturii sfâșiind-i umărul cu două lovituri. Doar atât a apucat să facă înainte că aceasta să îl izbească puternic de perete și apoi să dispară pe geam, împrăștiindu-l în zeci de bucățele strălucitoare. 
 Taeyang abia mai respira și simțea cum ochii îi deveneau din ce în ce mai grei; ca prin ceață a văzut lupul apropiindu-se de el. Nu mai era chiar atât de alb, părea că avea un colier mare și roșu în jurul gâtului. Un parfum familiar, plăcut, îl făcu să își închidă în sfârșit ochii mult prea grei pentru a-i putea menține deschiși. 

***

 O bubuitură scurtă îi deschise larg ochii. Clipi des de câteva ori până a reușit să înțeleagă că întunericul nu era în ochii lui ci în toată încăperea. Își aruncă grăbit privirea către geamul mare prin care putu zări conturul lunii rotunde oferit de draperia destul de subțire. O altă bubuitură  mai slabă îl făcu să își ciulească urechile pentru a o identifică ridicându-se ușor în capul oaselor. În curând înțelese că bubuiturile nu erau altceva decât bătăi în ușă. Își domoli inima apăsând cu mâna în piept, apoi se strecură afară din pătură oftând slab când părăsi  culcușul moale al fotoliului confortabil. 
 -Imediat..., îngâna pășind cu grijă. Mâna dreaptă întinsă în față atinse prima clanța pe care o apăsa mult mai tare decât a crezut.  
 Ușa se deschise zgomotos și ceva greu îl doborî la pământ. Deși ar fi vrut să nu țipe, reacția a venit de la sine. Când „€œceva-ul” greu s-a adunat tot într-un colț, sări în picioare căutând frenetic întrerupătorul de lumină. Străbătu în viteză jumătate de perete până ce degetele tremurânde apăsară butonul micuț și lumina caldă îmbrăcă întreagă cameră în albul ei plăcut. Un nou strigăt îl făcu să își astupe gura cu mâna stângă iar ochii priviră pierduți sângele ce îi alunecă de pe degetele mâinii drepte, în jos spre cot. Se controlă în viteză -€“ nu avea răni, nu era al lui sângele. Un suspin îi îngheța toate simțurile și îl răsuci ușor pe călcâie până ce a dat cu ochii de un SeungHyun ghemuit la marginea patului. 
 -Hyung! nu își putu reține un țipat. Hyung, ești bine? îi cuprinse fața în mâini căutându-i rănile ce îi acoperiseră de sânge jumătate de chip. 
 SeungHyun nu reacționa în niciun fel, ochii îi erau pierduți undeva departe , respirația agitată și veșnicul balans față-spate se instalase din nou. 
 JiYong îi curăță obrazul cu mișcări rapide dar nesigure urmând dârele de sânge până aproape de omoplați. 
 -Dumnezeule, hyung..., murmură el printre lacrimile ce începuseră să iasă afară cu suspine. Îl ridica cu greu în picioare strecurându-și umărul slăbuț sub brațul lui și cu păși greoi. 
Îl lasă să își reia poziția ghemuită în cada albă a dușului. Jetul rece îi atinse creștetul capului și SeungHyun sări în picioare luptându-se cu inamicul imaginar de apă. 
 -Ce dracului faci?! răcni după câteva secunde când a realizat că era decât un duș apoi opri robinetul cu o singură mână. 
 Nu a fost nevoie ca JiYong să îi răspundă pentru că de îndată ce a oprit apa îi săriră în ochi mâinile însângerate ale amicului sau. Îl apucă de umeri controlându-l. 
 -JiYong-gi, eu?!... 
 -Nu, hyung, nu pe mine..., abia șopti Ji încercând să îi oprească mâinile. 
 -Din... din nou?... se domoli SeungHyun. 
 JiYong confirmă cu un gest. 
 SeungHyun urmări dungile roșiatice ce se scurgeau din degetele lui până în cada dușului. O durere ascuțită îi sfârtecă ceafa și umărul apoi totul deveni negru lăsând în urmă doar glasul panicat al lui JiYong.   
  
*** 
 Bătăi violente în ușă făcură pleoapele lui Taeyang să tremure firav. Putea auzi vocea cuiva dar încă nu deslușea ce i se spunea. O durere surdă în ceafă îi ridică mâna într-un gest reflex. Când lichidul vâscos și călduț îi atinse buricele degetelor sări ca și ars. Un gest prea puțin inspirat întrucât durerea îl obligă să își găsească un punct de sprijin, pe care îl găsi în colțul patului. Privi cu greu împrejur până când bătăile în ușă se intensificară: 
 -Poliția! Deschideți! 
 -Imediat..., bombăni el ceva cu pretenții de strigăt. 
S-a ajutat sprijinindu-se de orice găsea pentru a ajunge la ușă, când simți ceva moale sub picior. Își coborî ochii și nu își putu abține un țipăt, aruncându-se asupra corpului însângerat al lui Daesung.  
 -Daesung-ah! Deasung-ah! strigă grăbindu-se să localizeze sângerarea care acoperise deja o mică parte din covorul moale. Ajutor!! continuă să strige când a descoperit rănile ce țineau de la baza gâtului până dincolo de omoplat.  
 Așteptă ca ușa să sară din țâțâni din clipă în clipă, dar nu s-a întâmplat așa ceva; un sunet de chei rotindu-se în broască  îi îndreptă privirea către ușă. Ochii i se dublara când SeungRi se repezi înăuntru, îngenunchind în fața lui. 
 -Hyung, te rog, iartă-mă! Te implor! Iartă-mă, hyung! strigă el cu lacrimile șiroindu-i pe obraji în timp ce făcea plecăciuni adânci la picioarele lui Taeyang. 
 -Pustiule..., începu el dar nu a mai știut cum să continue. 
Era cu adevărat supărat, de fapt era chiar dezamăgit de reacția lui SeungRi, pe care abia acum o înțelesese. Evită să îl privească în ochi dar lacrimile și rugămințile mezinului îl făcură să arunce un „E în regulă, puștiule... Putea fi mai rău...” stins, fără să își ridice ochii de la Daesung. 
 -Hyung, te rog, iartă-ma, insistă SeungRi simțind răceala lui Taeyang mai bine decât ar fi simțit un cuțit răsucindu-i-se în inimă. Atinse podeaua cu fruntea împreunându-și palmele deasupra capului, apoi, vorbind printre suspine îi povești cum fugise după ajutor noaptea trecută dar în cele din urmă, înainte de a ajunge la secția de poliție, a leșinat undeva pe o străduță lăturalnică.

*** 
 Privirea lui JiYong se pierduse peste rănile din jurul gâtului prietenului sau care se odihnea în patul mare al camerei slab iluminată. O bătaie în ușă îl făcu să tresară atât de violent încât a căzut din fotoliul în care se ghemuise. Se asigură că SeungHyun nu s-a trezit, apoi a fugit în vârful picioarelor către ușa pe care o deschise dintr-o mișcare. 
 -P... puștiule?... zise când SeungRi apăru în prag cu ochii roșii, umflați și înlăcrimați. Ce s-a întâmplat? îl apucă de umeri pentru a-l ghida înăuntru când Taeyang îi atrase atenția doar o secundă până când zâmbetul slab al lui Daesung îl salută fără putere.  
 -Ce... ce..., încerca să întrebe dar cuvintele se împiedicară de brațul lui Daesung care se sprijinea greoi pe umărul lui Taeyang. Îi invită degrabă pe toți în cameră, însă ochii îi rămaseră blocați pe bandajele din partea stânga a gâtului lui Daesung. 
 -El ce-a pățit? întrebă Taeyang după ce își ajută amicul să se așeze confortabil într-unul dintre fotolii. 
 -Um.... nu știu.... Nimic... Așa l-am găsit și eu când am venit, minți JiYong acoperindu-l mai bine până sub bărbie. Dar voi? îndepărtă el discuția de la SeungHyun. Trase cu ochiul la mezinul care nu își ridicase capul încă de când intraseră pe ușă. 
 -Dar nu e vina ta, se auzi vocea gravă a lui SeungHyun urmată de un gâfâit scurt, făcut la efort. 
 Nimeni nu îi înțelese comentariul, dar JiYong sări din scaun pentru a-l ajuta să îmbrace halatul alb pe care nu îl putea ridica peste umărul lovit. 
 Cât erau de mici, ochii lui Daesung aproape că îi acoperiră întreagă față când aruncă o ocheadă la semnele de pe corpul seniorului sau.  
 SeungHyun își făcu un nod chinuit după care păși de câteva ori până când privirea i se opri la pansamentele și plasturii din zona gâtului lui Daesung. 
 -Dongsaeng..., șopti pierdut căutând energic un punct de fixat în podea pentru a face imaginea sonoră a ghearelor și colților încleștându-se să dispară, dar nu a reușit. De câte ori îl privea, sunetele deveneau tot mai puternice, însoțite de imagini tot mai rapide. Găsi în brațul lui JiYong liantul de care să se agățe atunci când a simțit că pământul îi dispare brusc de sub picioare și odată cu el, se prăvăli la podea. 
 -Hyung! strigă JiYong luptându-se să îl susțină. 
 -Hyung..., șopti și Daesung fără a-și putea ajuta prietenii care deja își întindeau seniorul înapoi pe patul moale. 
 -Ce faci, puștiule? îi prinse Taeyang mâneca lui SeungRi care își ridicase brusc ochii în tavan.
 Nu a primit nici un răspuns verbal; SeungRi pur și simplu i-a întors spatele și fără alte cuvinte, a părăsit camera lăsându-i pe toți cu ochii bulbucați, urmărindu-l cum dispare dincolo de ușă.

***
 Părul ei galben-strălucitor contrasta puternic cu roșul rubinului pe care îl purta cu mândrie în jurul gâtului. Nu îi era teamă să pășească agale, un pic legănat, peste pietrele mari ce răsunau la fiecare pas pe care îl făcea.
 Trei cuțite subțiri ca niște gheare luciră sinistru în lumina bruscă a lunii. Se plimbară zgomotos pe peretele din cărămidă până când sunetul tocurilor s-a oprit cu totul.
 Fata își strânse mai bine pe lângă trup paltonul subțire și după ce privi în toate părțile, a fost gata să pășească din nou. Țipătul înfiorător îi fu retezat brusc de sângele care țâșni mânjind peretele, iar colierul ateriză la doar câțiva centimetrii depărtare. Capul rămas cu ochii pierduți undeva cam pe unde ar fi fost locul pleoapelor de sus, întindea urme de sânge împrăștiindu-le cu șuvițele blonde, strălucitoare ce măturau asfaltul murdar.

***
 Un geamăt brusc și puternic îi făcu pe toți trei băieții să tresară violent, iar Taeyang și JiYong se repeziră sa îl ajute pe SeungHyun să se ridice din pat deși fizic nu mai dădea semne de neputință.
 -Hyung, ce e? încerca Ji să pătrundă în ochii lui mari care fixau un punct într-un loc inexistent.
 -Hyung! insistă el apucându-i cu grijă umerii. Hyung...? abia mai șopti când SeungHyun îi dispăru pur și simplu din mâini oprindu-se în pragul ușii, cu o singură mână încleștată în gâtul mezinului SeungRi care rămăsese cu pumnul strâns în aer pregătit pentru a ciocăni la ușă.
 -Hyung! strigă JiYong.
 -Hyung, da-i drumul! îi apucă mâneca și Taeyang
 SeungRi ar fi încercat să vorbească dar aerul nu reușea să îi mai atingă plămânii, iar un firicel subțire de sânge îi coborî timid spre buza de sus.
 -Choi SeungHyun! a zbierat JiYong și cât ai clipi se strecură pe sub mâna lui până ajunse între ei doi. S-a speriat îndeajuns de mult de pupilele lipsite de culoare ale lui SeungHyun încât să își închidă ochii pentru câteva momente, dar sunetul lugubru al oaselor trosnind îi plasă mâinile în pieptul acestuia, împingându-l cu putere.
 -H... yung..., se chinui SeungRi să rostească cu ultimele puteri alunecând în jos pe prag după ce JiYong a reușit să îl elibereze.
 -Puștiule!! strigă dintr-o data SeungHyun, în secunda imediat următoare când ochii își căpătară căpruiul intens înapoi. Puștiule! SeungRi! reveni încercând să îl ridice, dar SeungRi a tresărit atât de violent încât rămase cu mâinile în aer.
 -SeungHyun, dă-te!... îi luă locul JiYong, iar Taeyang îi apucă brațul din nou, pe de o parte pentru a-l ajuta dar și pentru a se asigura că nu va mai urma vre-un alt atac.
 -Puștiule, hai ușor..., îi așeză JiYong o mână în jurul gâtului sau, conducându-l spre fotoliul încăpător.
 Daesung cercetă fugitiv zona, apoi închise ușa în urma lor.
 SeungRi abia își mai controla pașii, iar tremurul ce îl stăpânea pe de-a-întregul îi scutură ochii înșiruindu-i lacrimile până în vârful bărbiei.
 -Liniștește-te, V.I., vorbi Daesung pe cel mai calm ton.
 SeungHyun umplu un pahar de apă, cu mișcări necontrolate, apoi se îndreptă spre ei, șovăind.
 -Puștiule, eu..., îi înmână paharul cu același gesturi nesigure, căutându-și scuze pe care nu reuși să le găsească.
 -T.O.P.“ hyung, îl opri JiYong, ....nu mai ai nimic de zis acum.... Te rog, pleacă!... îi refuză ajutorul de frică să nu spună despre modul în care îl tot găsea de vreo două nopți încoace. Nu era vorba că nu avea încredere în prietenii lor, doar că se temea cu adevarat... știa că după întâmplarea de azi, seniorul  va fi oarecum marginalizat și a considerat că nu era acesta cel mai bun moment ca ceilalți să îi afle secretul.
 SeungHyun îi privi cum îi purtau de grijă mai tânărului lor coleg și brusc sentimentele ce îl mistuiau creară un amalgam dureros de mândrie și vinovăție de-o potrivă. Uitându-se la ei știa că ar putea oricând conta pe sprijinul și ajutorul lor, dar până nu afla prin ce anume trecea, nu îi putea împovăra cu hidoșenia acțiunilor lui amnezice. Nu își dorea decât să înțeleagă ce anume i se întâmpla atunci când uita cu totul de el.
Nici nu și-a dat seama când a ajuns pe această străduță lăturalnică, care nu ducea nicăieri. Se roti de câteva ori analizându-și locația, dar aceasta rămase la fel de necunoscută ca și până acum. Dacă luna rotundă nu ar fi ieșit din spatele norului gros  și nu ar fi luminat timid de acolo de sus, nici măcar nu ar fi văzut pe unde punea pașii. Rămase drept, pentru o secundă, fără să își mai miște vre-un mușchi. O durere ascuțită îl îndoi de la mijloc în jos făcându-l să geamă puternic, aproape de țipat.

***
 Părul ei roșu scânteia precum o ultima văpaie în lumina blândă a lunii, când străbătu în viteză aleea îngustă. Pașii rapizi se auzeau răsunând cu putere la fiecare fracțiune de secundă; ar fi vrut să țipe, dar știa că așa numai ar fi atras spre locația ei sigură orice ar fi fost chestia aceea care o urmărea. Își blestemă momentul în care decisese să facă plimbarea nocturnă tocmai prin parcul de la marginea orașului. Nu vroia să își întâlnească astăzi moartea, dar o simțea ajungând-o din urmă și nici măcar nu știa cum arată. Doar cele trei cuțite subțiri i se întipăriseră pe retină încă din clipa în care îi străpunseră umărul. Nu avea timp de durere acum, pașii se auzeau tot mai aproape, iar ai ei deveneau din ce în ce mai nesiguri.  O frână bruscă o aruncă la pământ printre frunzele uscate ce pocniră zgomotos când le lovi. Nu își mai putu reține strigătul și a țipat cât au ținut-o plămânii când arătarea albă, puțin mai mare decât un câine, îi apăru în față.  Ochii săi albi și colții ascuțiți păreau să o fixeze cu atenție. Ea îl privi cu inima înghețată în timp ce în ochii lui se oglindi colierul cu rubin pe care ea îl atinse în mod automat.
 Cuțitele zburară pe deasupra capului ei și urletul creaturii ce se dovedi a fi un lup, o făcură să își ascundă fața în palme, țipând.
O singură bufnitură și un schelălăit scurt, atât s-a mai auzit, apoi se făcu liniște. Singurul lucru care se mai auzea în pustietatea aceea era  respirația ei greoaie. Își înfipse mâna sănătoasă în primul copăcel subțire de lângă ea pentru a se ridica, deși tremura din toate încheieturile. Nu îi venea să creadă ce tocmai se întâmplase. Începu să plângă cu suspine înecăcioase, împleticindu-se spre prima sursă de lumină,  aflată la câțiva zeci de metrii în față.
 Sunetul unor păși neregulați îl făcu să clipească des până când imaginea se limpezi. Își privea picioarele și își desfăcu ușor mâinile încrucișate deasupra capului. Când pașii părură mai aproape, își ridică ușor privirea doar pentru a reuși să prindă corpul ce se prăbuși peste el. În secunda următoare se ridică în capul oaselor pentru a-l putea studia. Sări în genunchi când părul lung indică de fapt un trup de femeie. O apucă blând de umăr dar își retrase instantaneu mâna. Cercetă în lumina slabă a luminii de dimineață ce anume i se prelingea pe mână și înțelese de îndată. O întoarse cu fața în sus privind-o lung. Nu îi părea cunoscută, dar era foarte probabil ca el să fie responsabil pentru starea ei. O ridică în brațe, apoi porni grăbit în căutarea unei ieșiri de pe aleea îngustă a ceea ce părea a fi un parc. Inima începu să i se agite când nu a recunoscut împrejurimile, înțelegând tot mai bine că era aproape sigură posibilitatea că fata să fie rezultatul unei noi „scăpări” ale sale. Ochii i se umeziră și se văzu nevoit să își scuture capul de vreo două ori pentru a-și limpezi drumul.
 Trase adânc aer în piept apoi lovi ușa albă cu vârful pantofului. În mai puțin de două secunde JiYong ajunse în pragul ușii.
 -Hyung..., articulă cu greu țintuind fata din brațele lui SeungHyun.
 Încercă să mai vorbească ceva, dar el deja nu îl mai lua în seamă. Se îndreptă grăbit spre patul unde o așeză cu grijă.
 -Tu..., reveni JiYong cu încercarea de a deschide o discuție.
 -Nu știu! răspunse SeungHyun agitat pentru a nu-i da ocazia prietenului sau să rostească cuvintele de care se temea.
 -Ești bine? își chinui JiYong mintea să construiască această simplă întrebare doar pentru că era prea ocupat să cerceteze fiecare detaliu al chipului fetei.
 -Nu, îi răspunse el adunându-și părul în mâinile pe care le opri în creștetul capului. Privea absent fata din patul lui fără să mai fie capabil de vreo mișcare.
 -Cine e? îl sperie glasul lui JiYong de care uitase cu desăvârșire.
 -Nu știu! răspunse tresărind violent. Îi atinse cu teamă chipul îndepărtându-i câteva șuvițe ce îi acoperiseră ochii. Nu știu..., șopti din nou apoi mâinile i se mutară singure asupra umărului rănit.
 -Ce-ai de gând să faci?... îl opri JiYong neîncrezător când el trase în jos fermoarul hanoracului ei roșu.
 SeungHyun nu consideră această întrebare demnă de un răspuns și continuă să tragă de bluză îndepărtând-o ușor până a rămas cu ea în mâini. O împături pe lung apoi se pregăti s-o arunce. În zborul ei până pe fotoliul mare, se răsuci în aer și își împrăștie conținutul buzunarelor pe covor, lângă pantofii lui. Pentru o fracțiune de secundă inima își opri bătăile înghețând totul în jur. Ochii lui mari uitară să mai clipească  oglindind în irisul lor același colier cu rubin roșu de acum câteva seri. Îl fixă îndelung până când o mână mare îl acoperi. Scutură pleoapele des de câteva ori căutând obturatorul de imagine.
 -Hyung, asta nu e?... zise JiYong cercetând cu grijă colierul.
 SeungHyun încuviință din cap apoi adună și restul lucrurilor căzute pe podea. Câteva bancnote și un ecuson de la biblioteca centrală.
 -Park Rin-Nah..., citi cu voce tare. Nu-mi spune nimic numele..., își masă tâmplele forțându-se să își amintească ceva ce pur și simplu nu era acolo. Sprâncenele i se adunară la baza nasului, apoi privi fugitiv prin cameră. Unde sunt..., ar fi vrut să spună „€™băieții”€™ dar nu știa dacă mai era demn de o așa exprimare familiară și își ascunse ochii în prosopul mare pe care îl scoase dintr-un sertar.
 -La spital cu..., în mod normal ar fi zis „puștiulică” dar după seara precedentă s-a rezumat la un ton cât mai formal pe care SeungHyun îl înghiți frontal: ...cu Lee SeungHyun. Se plângea că nu mai poate respira, îi explică urmărindu-l cum ștergea cu mare grijă sângele de pe umărul delicat al fetei.
***
 Primul crâmpei de lumina gâdila duios perechea alungită de ochi. După câteva încercări nereușite, izbutiră însă să se deschidă cu greu. Pungile negre de sub ei trădau o noapte albă și durerea din piept îi ridica mari semne de întrebare, dar nu pentru mult timp, ci doar până îi reveni în față mâna lui SeungHyun încleștată în gâtul sau. Dar chiar și așa, durerea „ar fi trebuit să fie mai sus, nu în piept”, îi zbură prin minte dar nu a insistat asupra acestui aspect. Privi tavanul alb pentru un timp când privirea i-a fost atrasă de un fir al unei perfuzii; îl urmării până la intrarea care ar fi trebuit să fie în mâna lui, dar nu mai era și întreg conținutul i se vărsase picătură cu picătură pe podeaua rece. Lumina intra puternic prin spațiile goale de la jaluzelele verticale,  care într-o parte formau o pată nedefinită pe pervazul înalt, iar pe cealaltă parte, gaura din geam lăsa aerul rece de toamnă să scoată zgomote tânguitoare. Se ridică pe coate privind în jur. Era singur. Ochii minții deja începuseră să deruleze filmul nopții trecute când ajunsese la spital și asistenta bătrână încercase să afle cine i-a făcut așa ceva. Logic că aruncase vina pe niște hoți inexistenți, dar unde erau totuși prietenii lui? Îi caută în jur ridicându-se cu greu iar mâna i se plimbă un moment peste  o pată neagră, sângerie, ce se întindea de la linia pantalonilor în sus spre coaste; o acoperi cu grijă trăgând puloverul gros peste ea. Își roti capul și oricât ar fi încercat nu a reușit să dezlege misterul jaluzelelor care îmbrățișau podeaua și nici al aranjamentului demn de mâna unui taifun pe nume Katrina.
Deși rana îl deranjă când s-a ridicat, a dezmierdat-o ușor cu mâna, apoi a pornit încet către ușă.  

***
 Nu știa dacă fiorul rece ce îi îngheța șira spinării era de la vântul violent care se pornise sau imaginile de seara trecută încă îi mai agresau mintea. Degetele i se încleștaseră pe brațul sau gros deși sângele se oprise demult din strecurat printre ele. Nu mai simțea nici o durere decât frigul înțepător care îi făcea ca fiecare bucățică din trup să îi fie străbătută de mii de ace mici și ascuțite. Își întoarse decât un strop ochii pentru a-l privi pe Daesung care zăcea întins pe spate cu mâinile larg desfăcute, părând pierdut într-un somn lung.
Părea că doarme, dar nu o făcea; simțurile îi erau ascuțite la maximum, mereu în alertă dar nu avea curajul necesar să își deschidă ochii. Știa că undeva lângă el se află prietenul sau rănit, și pe bună dreptate prea înspăimântat să se poată mișca. Vântul îi biciuia fără milă chipul prea alb, folosindu-se de bretonul sau lung, dar nici măcar asta nu îl făcea să își modifice poziția, ba chiar o considera o pedeapsă mult prea mică pentru ceea ce făcuse seara trecută. Știa că ce făcuse era inimaginabil, însă nu știa de ce o făcuse, sau măcar cum să se oprească din a mai face așa ceva... Poziția chircită a prietenului sau îi stătea drept mărturie...
 Brusc, sări în picioare când trupurile firave ale frunzelor uscate începură să se spargă sub greutatea lui Taeyang care în sfârșit își găsise puterea să se ridice.
 -YoungBae! zise într-un suflet repezindu-se în fața lui.
 Pentru că nu se aștepta la asta, Taeyang căzu înapoi în covorul de frunze care zburară care-încotro foșnind grăbite.
Daesung îi întinse mâna dreaptă pentru a-l ajuta să se ridice, dar Taeyang a interpretat greșit gestul ceea ce îl făcu să se târască de două ori înapoi.
 -YoungBae..., abia că șopti Daesung făcând pași mici, nesiguri, către el.
 -Te rog, Daesung-Ah, nu azi! Lasă-mă!..., bălmăji în viteză Taeyang când atinse cu spatele trunchiul subțire al unui copac.
 Taeyang nu era genul de băiat fricos, ba chiar din potrivă, de fiecare data el se dovedise a fi „€œinima de leu” a grupului, doar că astăzi... astăzi era bulversat, nu mai era sigur pe sentimentele lui și nici nu se putea exprima coerent. Ceva îi comanda să se teamă de Daesung, dar ceva și mai puternic îl făcea să creadă că trebuie să îl ajute. Nu vroia să creadă că prietenul sau ar fi încercat să îl omoare. Știa că totul avea o logică undeva, chiar dacă pentru moment nu era vizibilă.
 Daesung îl fixă câteva momente, dar sentimentul de vina i se încolăcea ca un șarpe viclean acoperindu-i conștiința până dincolo de limitele durerii. Nu își putea ierta comportamentul de seara trecută, deși știa că în mare măsură nu fusese vina lui, dar la fel de bine știa că nu va putea supraviețui unui episod similar.  Prefera să își ia singur viața decât să își mai rănească vre-unul dintre prietenii săi. Dar ce era cel mai rău, era că o făcuse deja... de două ori...
 -Voi plecă din oraș..., spuse cu o voce tremurândă apoi își târșâi picioarele câțiva pași.
 - Nu poți!..., îl opri vocea lui Taeyang.
 -De ce? întrebă el fără să îl privească.
 -Tu... tu ești răspunzător de asta..., îi răspunse trecând cu greu pe lângă el.
 Deși nu putea fi catalogat drept un gest de prietenie, Daesung parcă își primi aripile înapoi; a simțit o căldură coborând din creștetul capului până în vârful degetelor care îl făcu să zâmbească ușor, dar când a întins mână pentru a-și ajuta prietenul, felul în care acesta s-a retras a transformat totul în stropi reci de sudoare ce i se scurseră mult prea încet pe șira spinării.
 Taeyang îi refuzase ajutorul și a continuat să meargă fără a-l privi măcar o fracțiune de secundă, deși se asigură discret că îl urmărește și se menținea în spatele lui.

***
 Șoapte fără înțeles îi gâdilară urechile, dar mirosul necunoscut o obligă să își țină ochii închiși, măcar până în momentul când va reuși să le înțeleagă.
 SeungHyun o privea insistent, plimbând lănțișorul colierului de pe un deget pe altul; desprinsese rubinul pe care îl pusese pe masă, lângă scrumiera încărcată ce încă mai fumega.
 -De unde ai asta? întrebă SeungHyun dintr-o dată, făcându-l pe JiYong să îl privească nedumerit, când pe el când pe fata care nu se mișcase nici măcar un centimetru.
 -Hyung... cu cine vorbești? îi șopti el.
 SeungHyun strânse rubinul în palmă apoi se opri la capul patului.
 -De unde îl ai? reveni cu întrebarea, însă ea rămase la fel de nemișcată.
 Ji se apropia neîncrezător, dar înainte de a apuca să îi atingă mâneca, SeungHyun îi făcu vânt îndepărtându-l îndeajuns de mult încât să creeze un culoar de 50 de centimetrii între ei 2, prin care a zburat plapuma dungată și fata după ea, aterizând amândouă zgomotos pe podea. Cuvintele subțiri de ocară nu întârziară să își facă apariția și, cât ai clipi, fata deja apucase cu amândouă mâinile vaza mare de pe noptieră de lângă pat.
 -Dacă mai faceți vre-un pas..., începu ea apoi tăcu brusc căutându-și cuvinte amenințătoare dar tot ceea ce a reușit să spună a sunat cumva de genul: „VA LOVESC! Jur!!” pe un ton foarte strident.
 SeungHyun își întinse calm mâna să apuce ceva de pe pat.
 -Țip!! strigă ea. Încă un pas și țip!! se agită cu vaza în mâini, retrăgându-se doi păși.
 -Bine, dar mai întâi pune asta pe tine, îi flutură SeungHyun bluzița întinzând o mână sigură spre ea.
 -HUH?? îi ieși rapid pe buze și o scurtă privire în jos o făcu să arunce vaza la picioare pentru a-și recupera cât mai repede haina pe care o îmbrăcă la foc automat cu văicărelile de rigoare când a trecut la mâna rănită.
 Băieții o priviră fără nicio manifestare verbală până când ea se chinui să își tragă fermoarul după care urmă o liniște totală pentru câteva momente.
 SeungHyun ridică mâna pregătindu-se să vorbească, dar nu a reușit să o facă: fata a început să țipe ca din gură de șarpe după ce trase adânc aer în piept.
 -Domnișoară, va rog!... Va rog..., încerca în zadar Ji să o oprească dar de câte ori se mișca, fata țipa și mai tare.
 Situația nu a durat mult, decât de vreo 3-4 ori a apucat să țipe, până când SeungHyun îi prinse fața în mâini, privind-o drept în ochi. Gura îi rămase deschisă fără a mai fi însă capabilă să articuleze vre-un sunet; ochii aceia mari o transpuseră fulgerător în parcul din seara trecută, iar durerea din umăr reveni brusc și mai intensă chiar decât în momentul în care acele gheare ascuțite îl străpunseseră. Mâinile ei se urcară singure peste ale lui, într-un gest necontrolat.
 -De unde ai colierul asta? vorbi SeungHyun calm, dar apăsat.
 În locul răspunsului pe care îl aștepta, simți cum fata i se scurge din mâini și contactul vizual se întrerupse când ea închise ochii dintr-o data.
 -Ai grijă!... se grăbi JiYong să o prindă.
 În momentul în care a apucat-o de mânecă pentru a o putea ajuta, ea se răsuci brusc, îi prinse gulerul tricoului pe la spate și cu o scurtă lovitură în șezut îl făcu să zboare peste SeungHyun, apoi se repezi spre ușa camerei; întinse mâna să atingă clanța rotundă când o opri în ultima fracțiune de secundă, chiar înainte de a-l atinge pe SeungHyun care se așezase în fața ei.
 -Cum ai...? încercă ea să spună uitându-se în viteză peste umăr spre locul în care știa că îi lăsase, unde a putut vedea decât un JiYong căzând nedumerit la podea.
 -Înțelege că e foarte periculos să ai asta! o ignoră el ținând palma întinsă astfel încât ea să poată vedea colierul din mâna lui.
 -Tu... tu ai fost? șopti ea fără să mai îndrăznească vreo mișcare.
 -Ce... ce să fiu?... se cutremură el în mod vizibil, atât de mult încât nu a mai fost în stare nici să reacționeze când ea l-a împins din drum și a fugit pe ușă.
 -Hyung, ești bine? se grăbi JiYong să îl ajute când se lasă într-un genunchi.

***
 -Ați întârziat, domnișoară Park! ridică o sprânceană prea subțire bătrâna cu talie de viespe și taior în carouri.
 -Mă scuzați, domnișoară Shin! se apleca fata aproape 90 de grade.
 -Hai mai repede! Nu mai pierde timpul! se zburli bătrâna. Dacă aș fi primit un ban de câte ori vă țin eu vouă locul când întârziați, aș fi fost magnat acum! bombăni plecând agale, lăsând-o singură în sala de lectură pe jumătate goală.
 Fata oftă oarecum ușurată dar și îmbufnată. Era prima data în 2 ani de zile când se întâmplase să ajungă și ea cu 5 minute mai târziu. Se gândea cu groază la felul în care își lăsase micuța ei cămăruță, plină de bandaje, tifon, plasturi, foarfece și... cum a putut să uite de sticluța cu medicamentele împotriva durerii?? Își masă discret umărul, apoi salută cu un zâmbet cald și plecăciuni adânci până ajunse în spatele biroului principal; se așeză fără zgomot pe scaun, dar după nici două secunde se ridică în grabă, aproape fugind spre un raft mare, înalt.

***
 -Puștiule? se miră JiYong după ce răspunse bătăilor ușoare în ușă. Credeam că... eu credeam..., se bâlbâi de câteva ori până SeungRi intră în cameră.
 -Ești singur? întrebă SeungRi rotindu-și ochii prin jur.
 -Da..., răspunse Ji nedumerit.
 -Unde-i TOP hyung?
 -Păi a plecat...
 -La mine? îl întrerupse SeungRi.
 -Da... a zis că trece și p-acolo... Tu de ce nu mai ești...?
 -Nu mai aveam nevoie. Mă simt bine, îi aruncă un zâmbet strâmb adunându-și mai bine fularul în jurul gâtului.
 -Chiar nu știu... chiar nu știu cum să-mi explic comportamentul lui TOP hyung..., începu JiYong ezitând.
 -E-n regulă! nu ești tu responsabil pentru toate tâmpeniile lui, răspunse ușor agitat mezinul, în timp ce își aruncă un ochi grăbit pe geamul mare.
 Nici măcar luminițele frumos colorate ale orașului la ceas de noapte nu îl mai impresionară pe Ji, în mintea căruia se răstălmăceau cuvintele mezinului. Nu îl auzise nicicând vorbind așa despre seniorul lor, iar încercările sale de a-i găsi explicații pentru acest comportament se soldară toate cu eșuări lamentabile.
 -Puștiule, ești bine? îl acompaniă lângă fereastră.
 -De ce? tresări SeungRi.
 -Când ești cu mine nu trebuie să te mai ascunzi, îi răspunse calm desfăcându-i nodul fularului.
 -P... poftim? abia articulă SeungRi încercând să își dea seama când anume se dăduse de gol și fusese descoperit.
 -E evident că nu-ți e bine, îi răspunse JiYong înlăturându-i fularul. Ești tras la față și tremuri, continuă el, controlând urmele lăsate de SeungHyun pe gâtul mezinului.
 -Nu... adică da... dar nu-i atât de rău..., își recăpătă suflul înapoi. Stai!! strigă fără să vrea apucându-și gulerul larg când Ji îl îndepărta cu un deget.
 -Ce e aia?! îi prinse mâneca oprindu-i înaintarea.
 -Nu-i nimic! încercă SeungRi să se elibereze dar următorul cuvânt ce i-a ieșit pe gură a fost un „AU!” scurt când JiYong îl lovi fără să vrea peste stomac.
 -Ce..., îi rămase crispată gură după ce îi ridică bluza mezinului descoperindu-i abdomenul. Pata neagră sângerie se întinsese mult în sus, până aproape de coaste.
 -N-am nimic!! zbieră SeungRi eliberându-și haina din mâinile lui. Sunt bine, OK?! își recuperă și fularul apoi trânti ușa mare în urma lui.
 -Puștiule! Stai! își reveni JiYong din șocul rănii, iar fără să mai piardă secunde prețioase, a fugit în urmărirea lui. Deși nu trecuseră mai mult de 4-5 secunde până să iasă din cameră, SeungRi nu mai era niciunde. A grăbit pasul până în fața lifturilor urmărindu-l pierdut pe cel din mijloc care se îndrepta în viteză la parter. Își schimbă planul și din 3 pași de un metru și jumătate ajunse la scările pusti.

***
 Ghetele negre apăreau una în fața celeilalte până se opriră în dreptul unei uși de sticlă. Își ridică privirea pentru a consulta orarul, apoi apăsa calm o mână acoperită de o mănușă neagră pe geamul mare. Nu luă în seamă privirile mai mult sau mai puțin holbate ale oamenilor aflați pe la mesele de lectură și nici șușotelile „€œOh, Dumnezeule! Asta e T.O.P. de la Bigbang”  ...era deja prea obișnuit cu așa ceva; trecea pe lângă ei zâmbindu-le timid sau salutând cu mici plecăciuni.
 -Bună seara! îl opri bătrânica fandosita cu un zâmbet cât toată fața.
 -Bună seara! răspunse el cercetând discret împrejurimile.
 -Va pot ajuta cu ceva? își folosi ea cea mai mieroasă voce disponibilă. Dacă știam că vom avea oaspeți așa importanți astăzi..., zâmbi din toată inima.
 -Nu sunt în interes de serviciu, îi răspunse și el cu un zâmbet ștrengăresc. O caut pe... Park Rin-Nah, zise după ce scotoci prin buzunar după portofelul ei micuț, argintiu.
 -Pa€... Park?... se bâlbâi femeia înghițindu-și zâmbetul. La... la secțiunea de mitologie și folclor, îi reveni glasul mieros. Urmați-mă, va rog!
 -Domnișoară Park! strigă puțin mai tare decât își propusese, reușind să atragă atenția tuturor.
 -Ce-am mai făcut acum? îi răspunse față eliberându-și ochii de sub dominația ochelarilor mari care aproape îi căzură din mâini când își ridica privirea.
 -Ai un oaspete! sâsâi mai mult printre dinți.
 Rin încerca să articuleze ceva, dar nu a reușit, ceea ce îl făcu pe SeungHyun să zâmbească timid, lăsând ochii în podea, dar nu ajunseră până acolo: se loviră de poza alb-negru de pe pagina îngălbenită de timp. Îi caută rapid ochii ei, iar când ea îi înțelese reacția acoperi discret pagina și zâmbi larg dintr-o dată.
 -Dumnezeule!! aproape că strigă prefăcându-se extrem de încântată. T.O.P.?? T.O.P. de la Bigbang?! La mine?? Aici?? continuă să strige atrăgând toate fetele pe lângă ea. Închise cu o mână cartea, apoi începu să caute frenetic ceva. Un pix! Un pix și-o foaie, repede!... mormăi destul de tare încât să se facă auzită. Am nevoie de un pix! Trebuie să-mi dai un autograf! îi zâmbi atât de larg încât îl făcu chiar să se îndoiască de faptul că a găsit fată potrivită.
 -Uite, uite, poftim! se auzi vocea unei fete care cotrobăia de zor în geanta ei mare, școlară.
 Rin-Nah se agită atât de mult în jur până îi făcu pe toți să îi înconjoare, cu  zâmbete, strigăte și foi fluturând prin fața sărmanului SeungHyun. Când îl văzu depășit de situație, vâri sub braț cartea mare și discret își pierdu urma în mulțime.
 Fetele îl asaltau care mai de care mai zâmbitoare, ba chiar și băieții îl înconjuraseră cerându-i autografe sau felicitându-l pentru cel mai recent album. SeungHyun le zâmbea indulgent tuturor, dar când a realizat că Rin-Nah nu mai era pe lângă ei, îi salută în grabă pe toți, le mulțumi cu plecăciuni scurte și dese în timp ce se îndreptă cu pași sprinteni spre ușa micuță, din lemn de proastă calitate. De îndată ce se văzu de partea cealaltă a ușii, renunță la orice tentative de zâmbet și din 2 mișcări rapide de ochi verifică în sus și în jos scările înguste. Trase adânc aer în piept. Aștepta o secundă ca particulele de miros să fie identificate, după care urcă câte 4-5 trepte odată spre acoperișul clădirii. Pășii fără zgomot pe podeaua înaltă privind cu atenție în jur. Cu toate că se mișca fără nici cel mai mic zgomot, Rin a reușit să îl localizeze în partea opusă a acoperișului după ce aruncă o ocheadă fugitivă. Se ridică încet, cât putu de încet, calculându-și șansele de a scăpa; nu avea cum să nu reușească: ea era ascunsă după peretele perpendicular cu ușa de ieșire, pe când el o cauta precaut lângă scara de incendiu din partea cealaltă a acoperișului. Apucă cu grijă mânerul ușii care a scârțâit slab făcând-o să considere acest moment, unicul moment în care ar mai fi putut fugi. Fără să se uite în spate se grăbi în jos pe scări. Coborî în viteză prima jumătate de etaj după care simți nevoia să privească în urmă, să se asigure că nu vine după ea. Zâmbi mulțumită apoi se roti pe călcâie pentru a-și continua drumul, dar în loc să facă asta, își încrucișă mâinile în față însoțite de un țipat care o aruncă în șezut pe scări.
 -Îmi pare rău dacă te-am speriat, îi vorbi calm SeungHyun ridicând fără grabă cartea cea groasă pe care ea o scăpase. O frunzări cu grijă chiar dacă fata începuse deja să urce înapoi scările, tot în viteză.  După ce a ajuns din nou pe acoperiș, RinNah a închis ușa pe care a blocat-o cu un pietroi găsit întâmplător pe lângă piciorul ei. Se roti din nou pe călcâie pentru a răsufla ușurată când aproape că sparse ușa pentru a o forța să se deschidă, uitând cu desăvârșire de pietroiul care o bloca. Pentru că nu a reușit, din inerție s-a ghemuit la pământ.
 -Nu înțelegi că am nevoie de ajutor? se aplecă SeungHyun până la nivelul ochilor ei care îl priveau gata oricând să săra din orbite.
 -Uite..., începu el din nou așezându-se lângă ea încrucișându-și picioarele sub el. Tu pari a fi singura care..., a făcut o pauză scurtă înțelegând cam ce reacție ar fi declanșat cuvintele „ești singura care a supraviețuit după o întâlnire cu mine...” și a modificat totul în „tu ești prima care m-a recunoscut și după câte se pare, posibil să fi și singura care mă poate poate ajută să înțeleg...” îi vorbi la fel de calm arătându-i o poză din cartea ei.
 RinNah își pierdu pentru o clipă ochii asupra pozei alb-negru din cartea veche.
 „Licantropi “ ...” , citi doar pentru ea apoi își ridica privirea către el.
 -Ești dus, omule! mormăi ea. Asta-i o carte de beletristică, nu-i nimic adevărat acolo... e... e ficțiune, vorbi puțin mai tare apoi se ridica cu grijă sprijinindu-se de ușa din spatele ei, căutându-i discret clanța.  
 -Te rog..., șopti el privind spre luna care urca încet dar sigur în vârful clădirii mai înalte din fața lor.
 Fată caută motivul temerii lui și o încerca un zâmbet neîncrezător când luna rotundă îi lumină puternic fața.
 -Pff, râse ea, și ce acum, o sa te transformi într-un..., îl șicană răutăcios când un geamăt scurt o întrerupse. Îl caută pentru un moment cu privirea și îl găsi ghemuit la podea luptându-se cu o durere chinuitoare care îl făcuse din nou  să se îndoaie de la mijloc în jos.

***JiYong își acoperi bătăile neregulate ale inimii cu o mână, apăsând cu putere în piept. Își ridică ochii asupra casei lui SeungRi -€“ o clădire micuță cu un singur etaj; doar poarta înaltă de fier negru frumos ondulat îl mai despărțea de zidurile ei albe. Încă nu îi venea să creadă că mersese o oră jumătate cu mașina pentru a ajunge în Seul, dar mezinul nu îi răspunsese nici la telefon și nici ceilalți doi nu erau de găsit. Încă se mai întreba ce anume îl făcuse pe el să creadă că venirea până aici îl va ajută în vre-un fel. Oftă adânc apoi apăsa butonul mare de pe poarta principală.
 -Puștiule! strigă printre grații după ce a lovit butonul mare de câteva ori.
 „€œChiar nu-I nimeni p-aici?”€™ se întreba el lipindu-și fața de fierul rece care a scârțâit și a crăpat poarta.
 -Huh? făcu ochii mari dar nu a ezitat să intre.
 Se îndreptă fără șovăială spre ușa cu geamuri mari, fumurii. Ridică mâna pentru a ciocăni dar se răzgândi în ultimul moment; apăsă cu grijă clanța dreptunghiulară care rămase blocată nepermițându-i accesul înăuntru.
Un zgomot de roți grăbite îi întrerupse activitatea făcându-l să se grăbească înapoi spre poarta de fier. Nu a mai apucat decât să vadă o dâră neagră, ca o dungă perfect dreaptă pe asfalt. Un vânt puternic îl făcu să-și acopere ochii pentru o secundă dar și aduse cu el un scârțâit continuu. Îl caută prima dată către poarta mare de fier care rămăsese nemișcată. Își roti apoi ochii de câteva ori grăbindu-se să îi identifice locația, cu atât mai mult cu cât luna începuse să își ridice lumina palidă peste acoperișul plat. Trase cu putere de poartă pentru a o face să pară din nou închisă, apoi urmări grăbit dâra neagră. Nici nu și-a dat seama când a ajuns pe o străduță îngustă, împrejmuită pe de-o parte de un loc de joacă și de cealaltă, un parc micuț cu bănci de lemn și slab iluminat de cei doi stâlpi înalți care pâlpâiau intermitent. Îi privi cu îngrijorare când a decis să facă cale-întoarsa de unde a venit. Vântul nu mai sufla deloc, dar ceva făcu ca lanțurile leagănelor să se miște. JiYong se opri mai mult din instinct și le privi jocul discret față-spate până când un carusel micuț îi atrase atenția. Își mijii ochii pentru a-i urmări rotirea fără zgomot. Un foșnet dintr-un tufiș îi aruncă stropi de sudoare la baza frunții iar un țipat scurt îi părăsi corzile vocale când o pisicuța tigrata țâșni afară, și deși părea mai speriată decât el, a reușit să îl trântească cu șezutul într-o baltă rece. Nu i-au fost suficiente cele câteva zeci de injurii care îi ieșiră pe gură în mai puțin de zece secunde, așa că a mai adunat și de pe jos o mână de nămol pe care i-o aruncă furios spre ea.
 -Nu-s chiar așa de urât!! strigă după ea când bietul animăluț își zburli blana toată și se manifestă zgomotos.
 JiYong își scutură energic pantalonii continuând cu ale lui cuvinte de ocară, dar o pereche de ghete negre îl aruncară înapoi în baltă când apărură în față lui fără nici un fel de zgomot.
 -Ești bine, hyung? îl calmă vocea caldă a lui Daesung.
 -Daesung-Ah! abia bălmăji el încercând să își gestioneze cu grijă respirația. Ce cauți aici?
 Răspunsul a venit sub formă unui „SSST!” grăbit. Îi întinse mâna pentru a-l ajuta să redevină la poziția bipeda, iar JiYong îi mulțumi mai mult din semne întrucât „mulțumesc”-ul lui șoptit abia a fost sesizat.
 Tufișul începu din nou să se miște când mâna mare a lui Daesung îi apucă gulerul și îl împinse cu un singur gest mai în față; ar fi adăugat și un îndemn vocal de genul „Du-te!” sau „Fugi!” dar nu au mai avut timp: o siluetă neagră îi atacă cu un fel de armă ascuțită ca niște trei gheare sau cuțite foarte lungi. Nu era sigur ce anume era aceea dar chiar nu îi plăcea modul în care luna își reflecta lumina pe tăișul lor. Urmă un al doilea atac, de data aceasta în mod evident spre el, așa că Ji se rostogoli de câteva ori prin nămol. Atacurile nu încetară, ba mai mult, deveneau din ce în ce mai fulgerătoare. Doar țipătul chinuit al lui Daesung îl făcu să se oprească o clipă pentru a-și cauta amicul. Nu a reușit să îl localizeze întrucât atacurile ghearelor „omului negru” nu îl slăbeau defel.
 Un răget furios, neidentificabil, întrerupse în sfârșit ploaia de lovituri care nu întârziară să se transforme în scheme de auto apărare când o creatură mare, păroasă și prea feroce, îi sări în spinare. Acesta era momentul de respiro al lui JiYong și pe care știu să îl valorifice, scăpând neatins - se târî cu spatele până ajunse sub unul dintre cele două leagăne solide care se opriră brusc. Privi cu greu în sus de unde îi zâmbea o față galbenă că ceara, frumos conturată de o pereche strălucitoare de colți ieșind sinistru din spatele unor buze roșii, cărnoase.
Și celălalt leagăn se opri când o gheată neagră îi ateriză în mijloc.
 Regretă aproape instantaneu alegerea făcută de a căuta și celălalt capăt al ghetei de unde îl priveau pofticioși alți doi ochi negri și două buze la fel de roșii. Încercă să se retragă dar după nici doi pași târșâiți, podul palmei I se lovi de o altă pereche de încălțări. Nu mai avea pe unde să iasă dintre ghetele care îl înconjuraseră din toate părțile, formând un cerc în jur. Una dintre zecile de mâini îl apucă de haină ridicându-l cu aceeași ușurință cu care ridici o păpușică de cârpe. Un alt chip inexpresiv, alb ca varul îi imobiliză mâna stângă în timp ce mâna dreaptă aproape își atingea omoplatul într-o smucitură dureroasă. Nu intenționa să afle ce anume vroiau acele chipuri înfiorătoare de la el, așa că încerca tot ce putea pentru a se elibera. Se zbătu, dar brațele care îl țineau se dovediră mult mai puternice ca ale lui; nici datul din picioare nu l-a prea ajutat, ba mai mult, l-a încurcat, dându-le ocazia sa îl imobilizeze în întregime, ridicându-I și picioarele în poziție paralelă cu pământul. Chiar și inima părea că duce o luptă înverșunată singură, acolo în piept, când patru dintre acei posesori de ghete negre apucară de bluza lui pe care i-o sfâșiară în bucăți fără nici cel mai mic efort.
 Ji începuse să se zbată și mai puternic, și deși țipă din toate puterile, creaturile cu chip de oameni nu păreau deranjate, chiar din contră, ochii le străluceau cu poftă.
 Cuțitele lungi ale siluetei erau gata să străpungă inima creaturii blănoase care își lăsase urme pe trupul lui alb, firav, ce I se putea întrezări printre bucățile hainei sfârtecate pe alocuri, când, deodată, ochii îi sclipiră puternic în lumina lunii și strigătele disperate ale lui JiYong îi aduseră instantaneu stropi de sudoare pe tâmple. Părea că abia acum vedea creatura pe care o întinsese la podea, gata-gata să îi ia viața cu acele cuțite lungi și prea ascuțite. Un nou strigăt al lui JiYong îl făcu să dâra în picioare în încercarea disperată de a-l localiza. Nu i-a luat mult până a făcut-o și fără să mai piardă vreo secundă prețioasă, eliberă un strigăt răgușit din adâncul sufletului pe care îl folosi să își anunțe atacul asupra acelei adunături care se pregătea să îl devoreze, la propriu, pe neajutoratul JiYong.
 În momentul în care tăișul ascuțit al siluetei ar fi lovit în plin scalpel celui care deschisese gura larg de tot pentru a lua o îmbucătura din trupul dezgolit al lui JiYong, o lumina mov, fierbinte, îi arse chipul, făcându-l să și-l ascundă în brațele încrucișate. Țipetele pline de durere ale celorlalți îl forțară totuși să arunce anevoios un ochi. Văzu un JiYong învăluit într-o lumină mov care strălucea puternic întocmai ca un foc mare, violent, dar nu era cuprins de flacari, era doar colorat și oarecum translucid. Și poate că totuși asta nu ar fi părut atât de ciudat pe cât era faptul că plutea pe deasupra tuturor; nu zbura, ci plutea pur și simplu. Dintr-o dată, în locul unde ar fi trebuit să se afle ochii, se aprinseră două lumini albe și un vânt puternic se porni agitând totul în jur.
 JiYong își ridica mâna dreaptă până la nivelul feței. Pe măsură ce vântul se întețea, o bilă transparentă mov I se formă în palmă. Deși pupilele îi dispăruseră, silueta îi simți privirea până în măduva oaselor, paralizându-l pentru un timp atunci când ochii albi ai lui Ji se îndreptară spre el. Îl urmări, incapabil de a face vreo mișcare, cum se ghemui asemeni unui jucător de baseball strângând bula la piept apoi revenind brusc la poziția verticală, aruncând cu nesaț în față ghemul de fulgere mov. Pe măsură ce înainta, fulgerele se desfăceau unul câte unul aruncând o lumină albă, fierbinte, iar țipetele celor din jur încetau la fel pe măsură ce lumina îi transforma în statui de cenușă.
 Ochii siluetei își pierdură din nou culoarea revenind la negrul lipsit de viață. Își ridica zgomotos cuțitele deasupra capului trecu prin cenușa "fraților” lui după cum singur îi strigă, lăsându-I să se înalte în văzduh într-un praf fin. Își încrucișă armele în față rămânându-i decât să-și întindă mâinile pentru a le deschide apoi într-o tăietură mortal la baza gâtului lui JiYong.
 Niște colți puternici aproape îi sfâșiară tibia făcându-l să urle de durere. Nu a avut timp și de o altă reacție întrucât mârâitul înfiorător al lupului alb îl informă de următoarea mișcare și într-o fracțiune de secundă se trezi imobilizat la pământ. Ar fi vrut să facă ceva, dar labele mare ale acestui animal se dovediră mult mai puternice decât păreau. Ochii își dublară dimensiunea când lupul își căscă gura pregătit de un atac asupra gatului său acoperit de o bandană neagră ce îi ascundea și fața.
 -Nu! Oprește-te!se auzi un glas subțire.
 Silueta își descleștă ochii când doar saliva caldă îi atinse pielea și urmări printre gene cum lupul își ridică botul în aer, adulmecând grăbit.
 -Ajutooor!reveni glasul subțire.
 Ca și când nu ar fi fost niciodată acolo, animalul a dispărut mai repede decât a apucat silueta să își repornească respirația. Nu a reușit însă să se și ridice, decât și-a răsucit capul la dreapta și la stânga căutându-l, până l-a zărit la câțiva zeci de metrii fugărind doi băieți pe care nu îi recunoscu. Băieții lăsară în urmă o fată care după ce îi urmări speriată un timp, trăgând mereu în sus de haina care îi dezgolise un umăr, se apropia temător de JiYong.
 JiYong revenise la pământ, chircit precum o minge umană, tremurând violent din toate încheieturile, privindu-și absent mâinile.
 Fata aruncă o ocheadă scurtă palmelor lui negre, cojite pe alocuri ce lăsau să se întrevadă deja piele roz, sângerie; se lasă într-un genunchi în fața lui atingându-l ușor pe umăr.
 -Ce.... ce am făcut? șopti el fără să își ridice ochii.
 -I-ai învins, răspunse ea calm.
 A reușit cu greu să își îndepărteze privirea de la mâinile-I fumegânde pentru privi în jur. Totul era liniștit acum. deși era atât de frig, vântul nici măcar nu mai adia, doar cele câteva statui de cenușă se prăbușiră când unul dintre suspinele lui îi părăsi buzele puțin mai zgomotos decât celelalte. Un păr roșu strălucind frumos peste el în lumina palidă a lunii a fost ultimul lucru pe care a mai apucat sa îl vadă în timp ce pământul rece și umed îi îngheța spinarea și îi răcori palmele. 

***Apasă clanța cu prea multa putere și ușa aproape ca ieși din țâțâni când se deschise. Dacă nu ar fi fost prea ocupat sa își controleze respirația pentru a-și asigura supraviețuirea în ciuda rănilor de la picior și mâini, ar fi fost îngrijorat de felul în care arata camera lui.

-YoungBae? … strigă ușor fără prea multa vlaga, dar răspunsul nu a venit.

Din neatenție, sau poate din neputință, s-a împiedicat și în secunda următoare se întinse cât era de lung pe covorul pufos. Se rostogoli cu greu pana se întoarse cu fața în sus, apoi ramase așa, privind tavanul pe alocuri distrus.

-YoungBae…, șopti numai pentru el, …ce-am făcut?

Închise ochii. Primul lucru care îi apăru în față a fost chipul lui Taeyang, un Taeyang speriat, cum nu îl mai văzuse niciodată. Imediat după aceea imaginea unor colți imenși îi agresă memoria când se înfipseră în brațul amicului său, ce încerca din răsputeri să se apere de creatura care îl doborâse. Două lacrimi îi părăsiră ochii alunecând grăbite peste tâmple, pierzându-se în șuvițele maronii întinse pe podea. Nu mai vedea nici o imagine, doar auzea strigatele acelei lupte... 

***

Un geamăt slab îi scăpă printre buze când deschise cu greu ochii. Privi în jur dar nu putu recunoaște nimic – era atât de întuneric, iar mirosul greu nu făcea altceva decât sa îi alerteze și mai mult mintea și asa mult prea ocupată cu diverse scenarii înfiorătoare. Deschise gura sa afle detalii despre locația sa când altcineva i-a luat-o înainte.

-El e? se auzi o voce feminina, iar peste nici doua secunde zgomotul făcut de niște tocuri cui a devenit din ce în ce mai puternic și mai clar până se opri de tot.

Taeyang abia acum a înțeles că era întins la podea.

Pantofii erau negri, simpli, cu toc foarte înalt ce se întindeau pana dincolo de genunchi, de unde se continuau cu o rochiță în aceeași culoare.

-E pui? se apleca spre el.

“Pui?” rânji Taeyang ridicându-se în capul oaselor, dar oprindu-se brusc, pentru ca atât i-a permis lanțul din jurul gatului. A mai făcut o încercare de a se ridica însă și aceasta s-a încheiat cu același rezultat eșuat. Începea să creadă ca apelativul “pui” nu era tocmai de bine. își încercă mâinile și tocmai când se bucura de libertatea lor, doi vlăjgani apărură de te-miri-unde apucându-i brațele, țintuindu-l înapoi la podea.

-Ce e asta? Ce se-întâmplă?! se zbatu el în zadar, devenindu-i din ce în ce mai clar că se afla într-un real pericol.

-Păcat de el…, se bosumflă fata, apoi a îngenuncheat lângă el. Îi cuprinse bărbia între două degete și îi zâmbi. Mereu îmi pare rău când trebuie sa distrug ceva asa de frumos.

-Sa distrugi?!... șopti Taeyang în timp ce bărbații care îl țineau porniră o discuție în contradictoriu cu fata aceea în legătură cu aspectul lor exterior.
-Dacă-l placi atât de mult, de ce nu-l muști odată și gata? se rățoi într-un final o voce necunoscuta. Părea o voce de bărbat mai pițigăiat, dar pașii trădau un mers feminin, calculat, dar nu leneș.
-Doamna LaCrois…, se grăbiră cu toții să facă plecăciuni adânci.
-Nu așa ne tratam oaspeții, continuă vocea fără să intre în câmpul lui vizual.
-E doar un “pui”…, începu fata.
Deja începea să îi zgârie timpanele acest cuvânt și se răzvrăti din nou atrăgând atenția asupra lui.
-Și atunci de ce v-ați mai încurcat cu el? ridica femeia o sprânceană prea arcuită adunându-și mâinile în talia prea subțire pentru vârsta ei înaintată.
-Ridicați-l! porunci după o clipă de liniște absolută, aranjându-și taiorul în carouri.
-CE?!?strigă dintr-o dată adunându-și sprâncenele la baza nasului. Cum dracului a făcut asta?! a tunat după ce îi aruncă o privire scurtă lui Taeyang.
-Nu știu, doamna LaCrois…, se grăbi fata să facă o nouă plecăciune în fața femeii care spumega de-a dreptul.
-Cum a aflat? Cum a-îndrăznit?! continua bătrâna să se agite fără să se miște din loc. NU!!... Asta nu va rămâne asa! bombăni mai mult pentru ea, apoi, din câteva mișcări ce se vroiau a fi sigure, scoase telefonul din buzunarul micuț.


***
-NU!! strigă dintr-o dată, ridicându-se în capul oaselor. Privi agitat cearceafurile înflorate apoi le mototoli cu picioarele împingându-se afara din ele. Își aminti brusc și dintr-o mișcare își aduse palmele în fața ochilor.
-Ce…, mormăi pierdut când își văzu pielea perfect curată. Respirația i se agită și mai mult privind în jur. Nu recunoștea nici lenjeria de pat, nici camera, iar liniștea devenea din ce în ce mai apăsătoare. Își arunca ochii asupra singurei surse de lumină – o veioza în stil vechi.
-Unde naiba sunt?gândi cu voce tare apucându-și cu un deget tricoul sfâșiat. Coborî cu grijă din patul moale care scârțâi îndelung. Îngheță. Așteptă cu ochii mari și respirația oprită să apară cineva în urma zgomotului. Nu a venit nimeni asa ca își continuă drumul până la uşa simplă din lemn. O deschise cu o mișcare înceată, aşteptându-se probabil ca şi aceasta să scârţâie sinistru. Din nou, nu s-a întâmplat aşa ceva. 

Uşa ducea într-un hol îngust care se continua cu nişte trepte la fel. Trase adânc aer în piept şi le coborî una câte una, fără grabă. Parterul era o încăpere frumoasă, luminoasă şi primitoare, dar la fel de pustie. Ar fi vrut să strige, dar îi era prea teamă de răspuns. O ferestruică mică, uşor dezgolită de draperia groasă, îl făcu să arunce o privire fugitivă afară – se lumina de ziuă, iar tufişurile şi gardul mare începeau să prindă contur, insă nu ajutau la identificarea spaţiului. Uşa mare, dublă, străbătută de sus până jos de două geamlâcuri verticale, lăsa să se întrevadă printre zăbrelele frumoase de fier acelaş peisaj necunoscut. Îi atinse clanţa pe care o apăsă uşor, fără zgomot. Vântul puternic îi aruncă fioros stropii îngheţaţi ai ploii peste chipul său alb, aruncându-i memoria la orele nopţii trecute. Îşi aminti dintr-o dată vocea fetei şi răspunsul ei încurajator. “I-ai învins…” I se imprimă cu repeziciune in minte.
“Ce-am învins?” ar fi vrut să întrebe dacă ar fi avut cui să se adreseze.
Monologul său interior a fost brusc întrerupt de o lumină slabă pe care o zări printre crengile salciei ce se tânguia sinistru la câţiva metrii în faţa lui. Cu două răsuciri de trup la stâna şi la dreapta a cercetat încă o data împrejurimile, apoi, făcându-şi mâna pâlnie deasupra ochilor, se aventură prin ploaia măruntă şi rece. Făcu o mică escală lângă trunchiul salciei pentru a-şi domoli inima care începuse din nou să se răzvrătească sub tricoul inadecvat condițiilor meteo. Îşi continua apoi drumul până în faţa unei încăperi de dimensiunile unui garaj sau unei posibile bucătării de vară. Încercă să îşi arunce ochii pe gemuleţul micuţ, dar materialul înflorat al acestuia nu îi oferi detaliile dorite, în cel mai bun caz îl lăsă să înţeleagă sursa luminii – cel mai probabil câteva lumânări, după cum pâlpâiau. Un miros acru îi opri funcțiile motorii, îngheţându-l pe loc. O lacrimă sau o adunătură de picături de ploaie îi brăzdară obrazul pe măsură ce un tremur uşor îi punea stăpânire mai întâi pe mâini, apoi și pe picioare. Vuietul copacilor îi reporni respiraţia şi reuşi să facă un pas înapoi. În secunda imediat următoare, privirea i s-a aţintit asupra a ceea ce părea a fi un prag de uşă. Încercând din răsputeri să îşi controleze mişcările, atinse cu mâna tremurândă clanţa uşii care a scarţâit uşor, apoi un miros greu i-a invadat întreaga fiinţă, parcă reuşind să ii reteze picioarele de la genunchi în jos. O privire fulger în jos îl asigură că, cel puţin fizic, nu a păţit nimic, apoi apucă strâns cu mâna tocul uşii. Privi cu ochii mari lumânările groase de pe măsuţa stingheră din mijlocul cămăruţei; îi cercetă în fugă pereţii goi, albi, apoi eliberă zgomotos toate gurile de aer pe care le blocase în plamâni. Păşii înăuntru inchizînd uşor, fără zgomot uşa în urma lui.

Doi ochi negrii fără nici o expresie se opriră din clipit; se rotiră atât cât le era permis spre stânga, apoi mâna cu mânuşi negre lăsă să ii alunece fără sonor cuţitul însângerat pentru a-l înlocui cu o arma asemanatoare unor trei gheare foarte ascuţite. Într-o fracţiune de secundă dispăru din faţa bancului de lucru de unde privea înfiorat capul pe jumătate desprins de trup al unei frumoase blonde.


JiYong rămăsese lipit de uşă. Camera părea imaculată, dar mirosul acela devenea parcă şi mai puternic. Era ceva necunoscut lui, ceva putred ca și când cineva ar fi uitat bucăți de carne într-un tomberon de plastic, vara. Cel mai probabil e vre-un şobolan mort pe undeva îi plăcu să se minta şi chiar începuse s-o facă, când pantoful lui se ridica de pe o picătură rotunda de pe podea. La câţiva centimetrii, un alt cerculeţ la fel se continua cu un şir de picături din ce in ce mai pronunţate. Se temea că nu era tocmai un şobolan responsabil pentru acele urme, dar cu toate acestea, le calcă uşor străbătând drumul de la una la alta până se opri în faţa celuilalt perete lateral. Acolo picaturile se piedeau în spatele unei draperii de plastic, cu dungi mari, negre şi albastre. Deşi nu vroia, mâna i se întinse în faţă, îndepartând-o dintr-o singura mişcare. Îşi acoperi nasul şi gura cu ambele mâini, iar o forţă nevăzută îl aruncă la pământ. Împinse aerul de câteva ori cu picioarele până ce se lovi cu spatele de masa pe care o trânti la podea. Lumânările se rostogoliră fără să se stingă până aproape de uşa ce a scârţâit şi o siluetă îi apăru în prag. JiYong nu îşi mai putu ţine în frâu buzele care se desfăcură într-un ţipăt gros. Se ridică clătinându-se, fiind gata de atac, dar ochii îi alunecară din nou dincolo de perdeluţa de plastic frumos adunată toată într-o singură parte, lăsând să se vada altarul de piatră de unde priveau îngrozite zeci de capete fără trupuri, unele proaspete, altele cu oase şi bucăţi de carne deja la vedere. Ba chiar i se păru că fata al cărei cap era încă pe jumătate ataşat trupului îl privi când gâtul cedă presiunii şi îşi rupse ultimele tendoane făcându-l să se rostogoleasca într-o parte.
Ji îşi încrucişă mâinile deasupra capului, urmate de încă un ţipăt din adâncul sufletului. Palmele începură din nou să îi stălucească, iar când silueta vru să îl atingă, un vânt puternic lumină întreaga încăpere, împrăştiind totul în jur şi izbind-o de peretele opus. Totul a durat mai putin de o secunda, apoi JiYong îşi ridică grăbit ochii.

-Hyung!! se grăbi să işi ajute prietenul care zăcea întins la pământ. Hyung!! M-auzi?... îl scutură energic până când acesta deschise uşor ochii.

-Ce..., a vrut SeungHyun să întrebe lâsăndu-se ajutat să se ridice în şezut. Probabil că şi-ar fi continuat întrebarea dacă unul dintre acele capete nu s-ar fi rostogolit şi nu i-ar fi atins mâna. Privirea i se împăienjeni, apoi se târî de-a lungul peretelui în încercarea disperată de a se îndepărta de ochii care îl priveau pierduţi undeva aproape de sprâncenele frumos conturate. Tentativa lui era însă zadarnică, depăşea câte un chip doar pentru a se împiedica de altul. Curând aerul din cameră nu îi mai ajungea şi toate fluidele corporale i se opriră în gât. Se sprijini cu o mână de perete, dar picioarele nu mai aveau puterea să îl susţină. Deschise gura să ceara ajutor, dar tot ceea ce a reuşit să elimine a fost un amestec de salivă si orice altceva ar fi ingerat înainte să vină aici.

Ji îl apucă de mijloc şi îi aruncă braţul pe dupa gâtul său.

-Hyung, stai liniştit..., ar fi vrut să zică dar o umba galbenă jucăuşă de pe perete îl întrerupse. Se răsuci cât să poată zări unul dintre capete pierzîndu-se într-o flacără destul de mare.

-Trebuie să ieşim d-aici!se grăbi să îşi ajute amicul să păşească.

SeungHyun îl aprobă printr-o înclinare scurtă de cap. Privirea îi era încă sub asediul voalului albicios ce îi acoperea ochii, dar cu toate acestea parcă acele chipuri schimonosite îi urmareau fiecare mişcare.

Aerul rece îl lovi puternic peste fată; crezând că acesta era lucrul de care avea nevoie, deschise din nou gura să vorbească dar rezultatul a fost acelaş ca mai devreme. Îşi împinse colegul la distanţă sigură apoi se lăsă în genunchi.

-Linişteşte-te... eşti bine?îi atinse JiYong umărul.
SeungHyun îşi şterse buzele cu dosul palmei și îi răspunse cu un scuturat slab din cap apoi tuşi energic de câteva ori în încercarea de a-şi elibera gâtul.
-Eu am făcut asta..., mormăi de acolo de jos.

-Poftim?îl ajută Ji din nou să se ridice.

-Eu... am făcut asta..., mormăi iar căutându-i privirea lui JiYong.

-Îmi... îmi spui sau mă-ntrebi?încercă el să îi răspundă împrumutând din tremurul amicului său.

-Îţi spun!strigă acesta. Eu am făcut asta!îl apucă de umeri privindu-l adânc în ochi. Înainte să primească vre-un răspuns sunetul unei motociclete îi amuţi. Se răsuciră de câteva ori căutând-o. Doar la câţiva metrii pe aleea din faţa lor un far îi lumină din cap până-n picioare.
Motociclistul înfăşură un lanţ pe mână atâta cât unul din capete să îi atârne pană pe pavajul ud, apoi tură motorul de câteva ori asigurându-se că s-a făcut auzit în cele patru zări. Băieţii îl priviră cu ochii mari cum se apropia în viteză de ei. În ultimul moment ochii lui SeungHyun scăpărară scurt şi dintr-un singur gest îşi împinse amicul salvându-l astfel de puterea unui lanţ gros ce l-ar fi împărtit pe jumatate dacă l-ar fi atins. Ochii îşi pierdură albul şi mâna i se întinse în faţă mai mult printr-o mişcare instinctivă. Apucă lanţul chiar dacă stropi de sânge îi acoperiră strălucirea de oţel; îl înfăşură rapid pe braţ, apoi trase cu putere. Efectul a fost chiar cel anticipat: călăreţul fu aruncat de pe mototcicletă şi se rostogoli de câteva ori prin noroi. SeungHyun trase din nou de lanţ adunându-l pe tot în mâinile lui. Cu doar două mişcări mai rapide decat orice muritor şi un salt în aer, călcâiul i se înfipse în spinarea călăreţului mascat readucându-l cu faţa în nămol. Dar nu pentru mult timp întrucât mascatul se răsuci puternic, gata să îşi doboare adversarul cu o lovitură de cuţit. Nu a reuşit: simţurile lui SeungHyun erau la cote supranaturale şi cu un salt pe spate a reuşit să îl evite. Nu a mai avut dreptul la vre-o alta replică – motociclistul a dispărut în noapte la fel de brusc cum a şi apărut.
-Hyung!se repezi JiYong. Ce-a fost asta?...
-Nu ştiu..., răspunse SeungHyun sincer nedumerit, apoi realiză că habar nu avea unde se afla. Cercetă împrejurimile răsucindu-se de la stânga la dreapta sub ochii întrebători ai lui Ji.
-Unde suntem?reveni cu întrebarea după ce înţelese că nu recunoştea chiar nimic.
-Eu... nu ştiu... Aici m-am trezit după..., începu JiYong dar se opri brusc neştiind cum să continue.
Oftatul adânc al prietenului său îi distrase atenţia concentrându-i-o asupra lui.
SeungHyun privea pierdut flăcările discrete ce ieşeau pe gemuleţul micuţ. Ji îşi copiă seniorul pentru câteva momente până când îl vazu şchiopătând uşor spre casa cea mare.
-Hyung..., îl ajunse dintr-un singur pas.
-JiYong, eu... , incepu SeungHyun ezitând. Deschise uşa cu o mişcare prea sigura, aproape familiară. Nu ştiu de unde să încep, bombăni sperând că nu s-a făcut auzit. Îi era teama să îi povestească amicului său prin ce trecea şi nici nu ştia cum ar putea să îi spună fără să îl panicheze.
-Eu ce-am făcut?îi întrerupse vocea lui JiYong brusc gândurile.
-A-adică?
-N-a fost doar un vis, nu? Mâinile mele..., continuă Ji să vorbească cercetându-şi palmele.
- Asta nu poate fi un vis, Ji..., oftă SeungHyun păşind cu grijă pe covorul vechi. Căuta ceva, orice, măcar un punct comun cu această casă oarecum primitoare, dar deloc pe gustul lui.
- Tu cum ai ajuns aici?îl întrerupse din nou Ji.
- Eu?tresări el evident. Făcu un efort pentru a retrăi măcar o secundă de dinaintea momentului când auzise strigătul înspăimântat al lui Ji dar totul a fost în zadar. De fiecare dată când clipea, chiar şi pentru acea fracţiune în care închidea ochii, mintea îi era bombardată de chipurile fetelor din cămăruţa mică, care cel mai probabil încă ardea în linişte.
- Le ştiu pe toate..., şopti atât de încet încât abia s-a făcut înţeles.
JiYong făcu ochii mari,sperând că a înţeles greşit şi alese să nu răspundă în nici un fel.
-De ce ştiu toate chipurile alea, Ji? De ce?!răbufni el cu vocea tremurândă împingându-şi lacrimile înapoi în ochi cu podul palmelor.
-Hyung..., a fost unicul lucru ce reuşi să îi iasă pe buze lui JiYong.
-Lee Yong noona, Kim Soo Ri, Park Shin..., continuă să îi tremure glasul când îşi eliberă ochii gata umflaţi. Se lăsă să alunece un pic chinuit în jos pe peretele îngust de lângă uşă până îşi strânse genunchii la piept cu un oftat pe care il faci doar atunci când te doare ceva.
-Hyung, eşti rănit!..., spuse dintr-o dată JiYong când a îngenuncheat în faţa lui. Îi apucă palmele însistând pe fiecare urmă pe care lanţul o lăsase în carnea sa.
-Mda..., răspunse el pierdut îndepărtându-şi privirea. Făcu ochii mari şi îşi retrase brusc mainile. Apucă cu două degete lănţişorul ce îi ieşea timid din buzunar. Îl trase afară ridicându-l la nivelul ochilor..Rubinul roşu părea că îl fixează cu privirea şi toate chipurile acelea își căpătară trupurile zvelte şi zâmbetele largi, dar mai presus de orice, toate purtau acest rubin roşu la gât. Un ţipăt gros îi părăsi buzele şi lănţişorul zbură violent prin cameră. Sări în picioare tremurând, cu respiraţia agitându-i-se din moment în moment.


Ji nu ar fi anticipat nicicând o aşa reacţie, iar acum îl privea uluit de pe podeaua pe care alunecase. Îşi urmări câteva momente amicul privind în gol, zbătându-se să îşi păstreze suflul. Se ridică fără prea mare greutate, dar înainte de a apuca să vorbescă, palma mare a lui SeungHyun îi acoperi gura.

-Ssst!făcu el în şoaptă apoi se apropia încet de geamul uşii. Îşi aruncă un ochi printre zăbrelele frumos decorate după care deschise brusc uşa repezindu-se afară.

-Domnule...? şopti Rin-Nah eliberându-şi ochii de sub gluga mare a paltonului. Domnule, sunteţi aici?continuă să şoptească deşi ştia că dacă vroia cu adevarat să se facă auzită ar fi trebuit măcar să vorbească normal. Se opri în faţa cămăruţei micuţe. Uşor alarmată căută din priviri pe cineva căruia să îi ceară ajutorul când flăcările continuau să îşi arate culoarea aprinsă pe gemuleţul micuţ. Şi de această dată ezită să îşi folosească vocea; se mulţumi în schimb să strângă mai bine cartea la piept. Se răsuci la 180 de grade când o voce gravă o aruncă în noroiul umed:

-Tu ce cauţi aici?

În lumina slabă ce pâlpâia de la ferestruica mică îl văzu mai mare ca oricând, cel puţin de la ultima lor întâlnire.

SeungHyun se aplecă întinzându-i mâna în semn de ajutor, dar ea îl refuză târându-se doi paşi în spate până să se poată ridica. Privirea îi fu atrasă de JiYong care venea în fugă spre ei, frecându-şi braţele cu palmele. Ochii li se întâlniră şi el uită de metoda sa de a alunga frigul, mintea blocândui-se în cuvintele „I-ai învins...”

-Tu?... şoptiră amandoi odată.
-Ce cauţi aici?continuă el.
Rin-Nah îl privi pentru câteva momente neştiind ce să îi răspundă. Îl vedea întins acolo, pe pământ cu mâinile fumegându-i când silueta mascată gemu din greu şi se ridică. Nu a putut uita acei ochi înlăcrimați care au rugat-o să îl lase să îşi ia cu el „amicul”.
„-Unde îl duci?” se reauzi întrebându-l.
„-Într-un loc sigur...”, i-a răspuns silueta cărându-l şchiopătând până la o motocicletă neagră.
„-Pot să te ajut?” îşi aminti că l- întrebat. „Pot să vin şi eu?” a continuat când nu şi-a primit răspunsul.
„-De ce?” a întrebat-o mascatul aşezându-şi cu grijă braţele în jurul lui Ji astfel încât să nu îl scape de pe motocicletă.
„-Pot să-i explic...” a răspuns Rin.
„-Calea Orhideei, numărul 63” au fost ultimele cuvinte ale siluetei înainte ca aceasta să dispară zgomotos.
-Asta e casa ta?îi întrerupse şirul amintirilor glasul tremurând al lui SeungHyun.
-NU!se grăbi ea să se apere, apoi reluă pe un ton mai stins: Nu ar trebui să chemăm pompierii?...
-Nu, nu chiar!răspunse JiYong mai repede decât se aştepta.
-Cum ai ajuns aici?reveni SeungHyun apucându-i braţul.
-Pe cine am învins?întrebă JiYong în acelaş timp.
-El mi-a spus, se apără din nou smucindu-se din mâinile lui, ignorându-l complet pe Ji.
-Care EL?o întrebă SeungHyun nerăbdător.
-Tipul cu motocicleta! Acelaş care l-a adus şi pe el aici!explică Rin-Nah arătându-l cu un deget pe JiYong care își schimba culorile de la un alb nefiresc la un pământiu îngrijorător, iar gura i se încleştase într-un clănţănit continuu.
-Ce-a păţit?îl privi ea cu neîncredere.
-Ji! reacționă SeungHyun grăbindu-se să își acopere prietenul cu haina lui groasă. Să intrăm!
-...Acolo? ezită Rin-Nah.
-Casa e goală..., abia clănţăni Ji.
Rin îi urmă fără nici un cuvânt. Fiecare pas pe care îl făcea era calculat şi asigurat cu rotiri rapide de ochi. Casa, chiar nu era cum se aşteptase ea – era spaţioasă, luminată şi primitoare. De ce se temuse mai devreme?
-Eşti mai bine? îi atrase atenţia vocea lui SeungHyun făcând-o să îi urmărească în liniște pe băieți cum se se aşezară la masa rotundă din ceea ce părea a fi o bucătărie rustică.
-Da, mulţumesc, răspunse Ji cu un zâmbet sincer, afundându-se mai bine în haina mare a lui SeungHyun. Pe cine am învins? reluă dintr-o dată întrebarea acoperindu-se până în vârful nasului cu gulerul înalt.
SeungHyun ar fi avut şi el atâtea întrebări dar deocamdată era curios de răspunsul pe care urma să îl primească JiYong. Aşa cum spusese şi dimineaţa trecută, ce îi garanta ca ea chiar va cunoaşte răspunsurile la întrebările lui? Făcând legătura între capetele schimonosite şi colierul cu rubin, ea putea să fie pur şi simplu o victimă norocoasă pe care nu apucase să o măcelărească... Doar cartea care ateriză zgomotos pe masă îl mai făcea să spere la o explicaţie, cumva.
-Vampiri, răspunse ea calm, fără pic de ironie în glas.


***
Vântul puternic îi izbea șuvițele maro de chipul mult prea alb, dar nu reușea să îi smulgă vreo reacție. Mâinile lejer întinse pe lângă corp, ținuta dreaptă şi ochii mijiţi lăsau impresia că e o statuie de neclintit. Dar la o privire mai atentă i se puteau vedea pupilele agitândui-se aproape necontrolat. Telefonul îi atârna absent în mâna dreaptă apelând un număr – acelaş număr care umplu ecranul micuţ după ce săgetuţa albăstrie se plictisi să se mai rotească în jurul biluţei intermitente. 
„Totul pare atât de liniştit de aici...” se gândi păşind o dată lăsând vârfurile pantofilor să atârne uşor în afara parapetului îngust. Deşi lumea de jos părea agitată, fiecare văzându-şi de treaba, sau alergând după vre-un taxi, nici un zgomot nu ajungea până la el.
„YoungBae... ce am făcut?” îi zbură prin minte odată cu două lacrimi fierbinţi ce se innodară în vârful bărbiei. Închise ochii şi lăsă vântul să îl transpună cu două seri in urmă:
„- Ce-o fi fost cu hyung azi?” îi auzi glasul lui Taeyang.
„-Nu ştiu, dar mă sperie...” se reauzi vorbind cu vocea sa caldă. „Sărmanul puştiulică..., adăugă plecându-şi ochii în podea. Deschise uşa de sticlă a spitalului, cu o singură mână, apoi se opri brusc.
-Ce e? îl îndemnă Taeyang să se mişte. Ţi-e frig?îl batjocori prieteneşte crezând că se teme de frigul nopţii.
-Nu... Hai mai repede! păși cu încredere afară încercând să nu privească spre cer.
-De ce? E o seară atât de frumoasă. Cred c-o să fie lună plină..., zâmbi larg Taeyang.
-De asta mă tem..., şopti Daesung menţinând pasul grăbit.
Ochii i se deschiseră brusc şi mâna dreaptă i se opri în dreptul inimii.
-Dae-Ah, ce e? Ţi-e rău? îi pieri încetul cu încetul zâmbetul lui Taeyang.
Daesung ar fi vrut să îi răspundă dar nu era sigur de ce sunete îi vor ieşi dacă o va face.
-Dae...?, îl atinse uşor pe umăr, dar el s-a retras brusc. Ce e? Ce ai?... încercă un zâmbet neîncrezător.
-Pleacă d-aici..., murmură printre dinţi ceva mai răguşit decât ar fi trebuit.
-...Poftim?... îl atinse din nou, timid.
-Am zis să pleci!! se răsti Daesung aruncându-i o privire de foc.
Ochii roşi ai amicului său şi vocea dublată de una foarte groasă îl făcură să îşi piardă echilibrul, aruncându-l în şezut. Îl urmari fără nici o altă reacţie cum se încovoia şi se îndrepta până când a devenit de două ori mai mare decat era.
-Pleacă... de... aici! reuşi Daesung să articuleze printre ţipete şi gemete de durere.
Da, ar fi facut-o dacă şi-ar fi amintit cum sa comande picioarelor să se mişte... momentan îl privea cu ochii bulbucaţi cum braţele odată acoperite doar de stofa calitativa a sacoului, acum se umflau pe sub mânecile care cedară presiunii şi se desfăcură în fâşiuţe groase scoţând la iveală un braţ mare acoperit de blană lungă, cenuşie.
-Ce mama dra..., vru să spună Taeyang dar nici măcar limba nu îi mai asculta comenzile. Avu impresia că pășește înapoi, însă nu făcea altceva decât să se târșească pe șezut. 
Ochii înflăcărați ai ceea ce fusese până nu demult amicul sau Dae, îl priveau acum fix, din spatele unei măști blănoase cu botul alungit. Un răget gros îi anunță atacul iar singura lui reacție disponibilă a fost să îşi acopere chipul cu mâinile. 
Colţii arătării se înfipseră adânc în braţul său, smulgându-i un ţipăt gros. Cu puterea primită de la cocktailul de frică şi adrenalină, a reușit să îl împingă de pe el exact în momentul în care ar fi urmat un nou atac. Îşi acoperi rana cu mâna şi păşi până pe strada alăturată. Ar fi vrut să strige după ajutor, dar cine l-ar fi putut ajuta în această situaţie? Mulţumi maşinii care abia îl evită în ultimul moment cu un claxon prelung, apoi îşi continuă fuga spre o parcare supra-etajată. Se gândi că poate acolo va putea să se ascundă printre maşini şi va scăpa de... O lacrimă rătăcită îi alunecă grăbit pe obraz, dar nu era de la durere, ci mai degraba o frică amestecată cu grija pentru amicul său care îi mai fură încă un strigăt când îi ateriză dintr-o dată în faţă. Colţii săi ameninţători păreau uniţi unii de alţii de coloane groase şi subţiri de salivă. Ochii îşi dublară mărimea şi Taeyang şopti mai mult pentru el:
-Tu erai atunci în cameră...
Prietenul său ar fi luat încă o îmbucătură zdravănă din el dacă ceva nu l-ar fi doborît. Îl căută grăbit cu privirea pînă îl găsi la câţiva metrii departare înfoindu-şi blana deasă la acelaş lup alb din acea seară. Îi urmări o perioadă cum îşi aplicau lovituri unul altuia deşi lupta lor era oarecum ciudată – de câte ori unul dintre ei îl dobora pe celălalt, nu puteau încheia lupta cu lovitura decisivă. Lupul îşi ridică botul în aer şi urlă lung preţ de câteva secunde. Taeyang vru să se îndepărteze discret, dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi cutia aceea blestemată de carton îi desconspiră locaţia când o călcă din neatenție. 
Creatura Dae îşi părăsi adversarul care devenise oarecum neinteresant şi porni în urmărirea lui. Nu a mai pierdut secunde preţioase, Taeyang a sărit de după maşina unde se ascunsese şi, exact ca blondele fără minte din filmele de groază, a apucat drumul în sus, spre acoperişul parcării. Ai fi putut crede că are un plan dacă, o dată ce a ajuns la marginea un pic ridicată a parapetului nu ar fi eliberat printre dinti câteva cuvinte de ocară. Se roti grăbit pe călcâie pentru a-şi privi în faţă vânătorul care nu întârzie să apară. Îşi mai verifică încă o dată poziţia – erau la etajul patru iar călcâiele îi atingeau deja limita zidului. 
Creatura îşi anunţă atacul cu un urlet şi o săritură în faţă. Taeyang strânse puternic ochii şi se ghemui acoperindu-şi capul cu mâinile.
Un strigăt scurt, apoi o linişte totală, atât a urmat. A mai ezitat câteva momente până a revenit la poziţia bipedă, după care a aruncat un ochi discret în jos până pe asfaltul rece. Creatura era întinsă la pământ, iar de aici de sus, părea fără suflare.
-Dae!..., a murmurat pierdut. 
În mai puţin de treizeci de secunde paşii lui deranjară micuţa băltoacă de sânge care rămăsese stingheră pe betonul gri. Se răsuci grăbit căutându-şi prietenul. Era de negăsit. Un fior rece îi aruncă ochii spre cerul frumos colorat în nuanţe din ce în ce mai evidente de mov plumburiu.Răsuflă uşurat. Venirea dimineţii îi lăsa un sentiment de siguranţă. Îşi atinse cu grijă rana, apoi porni fără grabă. După nici cinci paşi, urletul îngrozitor acompaniat de colţii strălucitori îl aruncară înapoi la pământ. Îl privi cu ochii mari pe Daesung cum îşi pregătea un nou atac asupra lui, însă de data aceasta creatura strânse puternic ochii în momentul în care l-ar fi sfâşiat. Se retrase gemând şi urlând până când rămase nemişcată pe asfalt cu braţele larg deschise şi ochii închişi. 
Tae nu ştia dacă fiorul rece al dimineţii ce îi îngheţa şira spinării era de la vântul violent sau imaginea prietenului său încă îi mai agresa mintea. Degetele i se încleştară pe braţul său gros deși sângele se oprise demult.

***
Readus în prezent, Daesung îşi mişcă uşor picioarele pe parapetul îngust, parcă ar fi fost pregătit să păşească în afara lui când mâna îi vibră silențios împreună cu telefonul. Răspunse într-un suflet.
-YoungBae?..., încântarea îi dispăru când vocea de la celălalt capăt îi răspunse dur cu un ”Unde naiba sunteți?!”.
Află de la managerul său că niciunul dintre băieți nu erau de găsit, dar când a început cicăleala, deja nu îl mai auzea, alte imagini îi bântuiau mintea... Totul s-a încheiat azi noapte când YoungBae a dispărut fără urmă...
”YoungBae, nu te rog! Nu e cum crezi tu! Dacă ieși acum afară... Dacă... E lună plină! Nu te pot lăsa să ieși!...” își aminti că îi strigase înainte ca acesta să plece val-vârtej, trântind ușa în urma lui. Se văzu aruncându-se neputincios în fotoliul mare, prinzându-și părul în mâini. Aruncă o privire plină de ură ferestrei acoperite prin care nici măcar sunetul nu mai putea trece. Ușa sări din țâțâni transformându-se în așchii și bucăți fără formă.
-YoungBae, tu ești?! se grăbi sa-i elibereze calea vârcolacului cenușiu ce tocmai năvălise în camera.
Bine-înțeles ca răspunsul nu a venit decât sub forma unui răget și a unei lovituri furioase în plasticul mat și draperiile groase ce acopereau geamurile în întregime.

 De îndată ce razele blânde ale lunii își găsiră popasul pe chipul înmărmurit al lui Daesung, durerile ii schimonosiră tot corpul. A apucat decât sa audă o voce feminina strigând victorioasa: "Aici sunt doi!!" apoi imaginea căpătă un tremur alb-negru. Ghearele lui mari rupseră în doua pistolul simandicos al unei femei frumoase pe care o azvârli cât-colo. Deși ar fi vrut sa își caute prietenul, corpul din nou ii căpătă dorință proprie și ataca totul în jur...

Scutura capul revenind în prezent. Își șterse discret cele doua lacrimi ce îi părăseau timid ochii, apoi părăsi marginea subțire a parapetului cu un salt în spate. Accesă ecranul micuț al telefonului oftând ușor când acesta se umplu de câteva luni pline. Îl lăsă să cadă liber în buzunarul paltonului, îndreptându-se energic spre ușa de acces de pe acoperiș.

Motorul zgomotos al motocicletei se opri făcând loc unei liniști absolute. Cerceta cu ochii reci împrejurimile, care deși începeau să capete lumină, nu îi păreau câtuși de puțin cunoscute. Își șterse cu degetele sângele care tot se încăpățâna să îi alunece de la arcada în jos spre ochi, încețoșându-i vederea din când în când. Brusc pupilele i se luminară recăpătându-și culoarea lor maronie. Se răsuci în toate direcțiile. Chiar nu avea habar unde era sau măcar cum ajunsese aici... Privi lung motocicleta neagra și ofta din adâncul inimii, aruncându-și deznădăjduit privirea în pământ. Mâna îi tremură până deasupra sprâncenei de unde își șterse din nou sângele călduț. În mod normal s-ar fi speriat de locația inexplicabilă și noile răni dar asa ceva deja nu-l mai înspăimânta câtuși de puțin, nici nu-și putea aduce bine aminte de câte ori i se întâmplase în ultimele zile să se trezească în locuri sau situații care mai de care mai ciudate sau mai înspăimântătoare, sau făcând lucruri pe care nici nu putea sa le gândească dar sa le spună cu voce tare... Își ascunse chipul în bandana neagra ce ii atârna la gat când în fata ochilor îi reveni imaginea unui altar de piatra încărcat, la propriu, de priviri îngrozite. Își scutură energic capul, iar ochii i se pierdură deasupra casei cu două etaje , fără geamuri, și ziduri atacate de un mucegai verde-negricios. Păși de două ori în spate gata să plece dar ceva parcă îl chema înăuntru. Mâna împinse ușa ezitând. Trecu peste scârțâitul ei sinistru și păși cu greu înăuntru, dezmierdându-și discret stomacul, apoi degetele i se urcară singure până aproape de ureche, de unde se retraseră în viteză după ce atinseră doar cu buricele negreala scorojită ce părea ca vine de undeva din josul gâtului. Acoperi rana cu gulerul mare, când ceva lichid îi atinse fruntea. Îngheță. Așteptă până întâmplarea se repetă. Mâna îi tremură din nou până în centrul frunții de unde adună două picături roși, călduțe. Își ridică cu greu ochii în sus și buzele eliberară un strigăt.
-Dumnezeule, hyung!! 
strigă răsucindu-se disperat după ceva ce l-ar fi putut ajuta. 
Un scaun nu ar fi fost de ajuns, o scară... nu găsea niciunde...
-Nu te teme! îi tremură vocea. Te dau eu jos d-acolo!! vorbi cu repeziciune înecându-se în propriile-i lacrimi. Își mai aruncă încă o dată privirea asupra lui Taeyang care atârna de tavan, cu mâinile leganandui-se liber în jos. Sângele care îi acoperise până nu demult chipul, i se adunase tot în vârful degetelor de unde își dădea silențios drumul până pe podea.
Seungri simțea că nu mai are aer și totul se învârtea în jurul lui. Picioarele-i erau de gumă, dar strânse cu putere balustrada ruginită încercând să ajungă la etaj sperând că va găsi de acolo vreo metodă să își ajute prietenul.
Ochii lui Taeyang pâlpâiră slab, se strânseră de câteva ori în încercarea de a alunga durerea ce îi înghițise întreg trupul, până izbuti să îi deschidă. Inițial nu înțelese griul întunecat pe care îl privea, dar dureroasa amintire a unor lovituri sălbatice îl ajutară. Își aminti că fusese legat în lanțuri și încercă să se miște. O alegere nu tocmai inspirată, căci atunci când a mișcat piciorul, lanțul prea gros trecu printr-una dintre cele câteva grinzi putrezite de care era agățat făcându-le să pârâie din toate încheieturile.
-Hyung!! strigă Seungri de la jumătatea scării pe care o cobora pentru a treia oară.
Întorcându-se în căutarea celui care l-a strigat, Taeyang făcu grinzile să scârțâie din nou și să se zdruncine până ce un zgomot inconfundabil le anunță cedarea. Se rupseră una câte una aruncându-l din ce în ce mai aproape de podea până când într-un final se prăbușiră cu totul, unele peste altele..
-Hyung!! nu își putu reține Seungri un țipăt, iar în mai puțin de o fracțiune de secundă coborî toate cele opt trepte ce îi mai rămăseseră de străbătut. Hyung, mă auzi?! se impacientă el aruncând bucățile de lemn mucegăit, în toate părțile. Dumnezeule, hyung..., murmură când în sfârșit dădu cu ochii de trupul lui Taeyang. Îl ajută să se întoarcă cu fața în sus, iar lacrimile îi încețoșară imaginea, în timp ce mâinile ar fi vrut să îl dezmierde dar se temeau să nu îl rănească mai rău.
-Puștiule..., șopti dintr-o dată Taeyang, iar Seungri se grăbi să îi ridice capul în mâini, furându-i un geamăt scurt și un chicot: Ușor!... nu mă dezmembra și tu...
-Îmi pare rău, hyung! Iartă-mă! începu Seungri să plângă în hohote.
-Calmează-te, puștiule... Nu-i ceva din ce să nu-mi revin..., zâmbi el cald.
Seungri știa mai bine de ce anume plângea, iar puterea pe care o avea prietenul său de a mai putea zâmbi și în condițiile date îi sfărâmă inima în bucățele și mai mici decât era deja.
-Hyung, eu..., începu el din nou, dar se opri de îndată ce Taeyang îi prinse umărul pentru a-și crea un punct de sprijin când se hotărî să se ridice. Mâna puternică a amicului său păru să știe exact unde se afla punctul cel mai dureros din corpul său întrucât exact pe acela îl nimeri.
-Ești bine? făcu Taeyang când bietul Seungri se schimonosi de tot.
-Da... da!.. se grăbi el să confirme apucându-și prietenul de braț pentru a se ridica amandoi odată.
-Nu pari, reveni Taeyang cu încercarea de a-și sprijini brațul pe după gâtul lui.
-Nici tu, îi ghidă Seungri discret mâna spre un punct neatins încă de durere.
„-Câ... câte zile am?” îi răsună în cap propria lui voce tremurândă.
„-Trei” veni răspunsul oarecum gros al vocii de femeie.
„-Și dacă nu?” reveni vocea lui plângăcioasă.
„-Păi... în astea trei zile vei putrezi din interior spre exterior și crede-mă, nu va fi plăcut.”
Putea s-o mai spună o dată! Era mai mult de-atât! De trei zile își privea trupul în fiecare dimineață insistând asupra zonelor care se înnegreau și căpătau aspect scorojit, și mai mult de atât dureau al naiba de rău...
„Și dacă fac ce-mi ceri?” își aminti perfect sentimentul care îl încercase când pusese întrebarea aceasta.
„Te voi hrăni cu sângele meu și vei deveni nemuritor” îi revăzu zâmbetul femeii în vârstă. Se văzu și pe el, întins acolo în iarba udă, abia suflând, fără să îndrăznească măcar să se miște.
„De ce eu?...” îi ieși pe buze odată cu aburul nopții reci.
„Ai fost la momentul nepotrivit în locul nepotrivit” îi răspunse calm bătrâna aranjându-și taiorul pe talia-i mult prea subțire pentru vârsta ei.
„Bine... Voi face cum zici tu...” își aminti fiorul rece care îi înghețase falca atunci când a rostit aceste cuvinte.
„Oricum nu aveai altă opțiune” veni răspunsul calm al femeii.


***


JiYong își afundă și mai mult chipul în gulerul mare pentru a-și ascunde grimasa cu pretenție de zâmbet când ea pronunțase cu atâta seriozitate cuvâtul „vampiri”.
-Vampiri?... îi zgudui zâmbetul glasul grav al lui SeungHyun.
-Da, răspunse Rin-Nah așezând zgomotos cartea pe masă.
Ji privi câteva secunde imaginea alb-negru a unor oameni desenați filiform, cu niște colți mari, exact ca cei care îl atacaseră noaptea trecută. Acelaș fior îl făcu să își strângă picioarele la piept când, din nou, vocea lui SeungHyun îi deschise brusc ochii:
-Și eu?
-Tu? șopti JiYong fără ca cineva să îl ia însă în seamă. O urmări cu ochii mari când frunzări fără grabă cartea cea veche, iar după ce ea se opri, gura i se deschise în încercarea de a spune ceva, dar cuvintele nu ieșiră. SeungHyun începuse deja să citească despre licantropi, chiar dacă privirea îi era atrasă de poza gri cu un lup urlând la lună.
-Tu..., încercă din nou Ji să vorbească.
-Eu..., îl întrerupse brusc SeungHyun. ...Dar fetele din camera aia...
-Nu sunt opera ta, îi răspunse ea aruncând un ochi grăbit pe fereastra largă.
-Dar eu știu totul despre ele! Știu vocile, vorbele... știu până și ce purtau înainte de a ..., a vrut să spună că au murit, dar a considerat că ar fi sunat a ofensă mult prea mare pe lângă tot ce ar fi îndurat sărmanele fete.
-„In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si cerul il cunosc preabine”, începu Rin-Nah să citească cu voce tare: „De mult de tot un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ragaz taramurile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, pentru a transmite geto-dacilor ca Marele Zeu veghea asupra lor. Spre deosebire de toti ceilalti, fara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, curajul si darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare. Zeul, dandu-si seama de valoarea slujitorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape. Departe de oameni, preotul continua sa slujeasca cu aceeasi determinare ca si inainte. In scurt timp, fiarele Daciei au ajuns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor. Cel mai mult il indrageau lupii, caci acestia erau singurii fara conducator, numai foamea tinandu-i in haita. Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slujeasca in alt chip, astfel, il transforma in animal. Insa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata fiara a Daciei, intr-un Lup Alb, mare si puternic cat un urs, dandu-i menirea sa adune toti lupii din codri intru apararea taramului. Astfel, de cate ori dacii erau in primejdie, lupii le veneau in ajutor, era de ajuns doar sa se auda urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei care le devenisera frati. Lupul Alb insa, era si judecator, pedepsind lasii si tradatorii.”
Se făcu liniște.
-Tu nu ești un vârcolac, începu ea după un timp, tu ești un lycantrop. Și mai mult de-atât, tu ești lupul alb...
Buza de jos a lui JiYong aproape că se contopise cu marginea mesei, dar nimeni nu îl luă în seamă, nici măcar el. Citise în viteză ceea ce scria în continuare pe pagină și își conștientiză poziția abia în momentul în care un firicel subțire de salivă își făcu discret apariția în colțul gurii. Îl îndepărtă în grabă cu dosul palmei.
-Atunci eu..., încercă SeungHyun să înțeleagă. Sângele..., spuse mai mult în șoaptă aducându-și mâinile în fața ochilor.
-Era al tău, îi răspunse Rin-Nah făcându-l pe JiYong să își privească înmărmurit prietenul.
-Al meu?... repetă SeungHyun mai mult pentru el, apoi simțind privirea insistentă a amicului său își ridică ușor ochii. Deschise gura dar cuvintele nu-i ieșiră. O urmăriră în liniște până aducă ceva de pe podeaua frumoasă, din lemn. O priviră cu ochii mari când ajunsă în fața lui SeungHyun, își desfăcu pumnul și lăsă să se vadă rubinul cel roșu.
-Ce?... încercă SeungHyun să spună.
-Tu încercai să le salvezi. D-asta știi totul despre fetele ale. Toate îl aveau. Cumva... nu-mi dau seama cum, chestia asta te chema la ea. Și eu l-am primit la bibliotecă..., mormăi mai pentru ea, apoi reveni pe un ton mai ridicat: Cineva se folosește de ăsta și nu face ce trebuie cu el...
-Capete..., șopti JiYong.
-Poftim? vorbiră amandoi într-un glas.
-Capete de oameni, reveni Ji. Fete. Toate blonde.
-Da, așa e! confirmă SeungHyun.
-Ce-i cu ele? întrebă Rin-Nah chinuindu-se din răsputeri să își ascundă făcările ce îi cuprinseseră privirea, reușind să le transforme în lacrimi agățate de colțul ochilor.
-Asta arde acolo, răspunse Ji fără să își ridice privirea din carte.
-Erau toate pe un altar de piatră, îl completă SeungHyun.
-Deci..., cuiva îi trebuie... blonde? încercă Rin-Nah o glumă pe care băieții însă nu o gustară. Dar... eu sunt roșcată, redeveni serioasă.
-Poate îi stai cuiva în cale, vorbi din nou JiYong.
Rin își căută răspuns la această replică dar a preferat să îl țină doar pentru ea. Privirea i se opri pe mâinile albe ale lui JiYong care frunzăreau ușor cartea cea mare.
-Dar..., rupse SeungHyun liniștea, ...eu de ce nu-mi pot aminti decât frânturi?...
-Încă nu-ți poți controla ambele forme, îi răspunse ea prompt. Cu timpul vei învăța...
-Cu timpul?
-Da, cu timpul. Ai trei zile să te hotărăști dacă vrei „darul” sau renunți la el.
-Pot face asta? se bucură SeungHyun.
-Teoretic, da, răspunse JiYong urmărind cu degetul un rând din carte. Practic, mori.
-Poftim?! își înghiți SeungHyun bucuria ca pe un medicament amar.
-„Intr-o zi insa, Zeul il cheama din nou pe slujitorul sau la el, de aceasta data pentru a-i da posibilitatea sa aleaga, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om. Cu toata mahnirea pe care o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel sa slujeasca mai cu folos tinutul si poporul sau”, citi JiYong, ridicându-și înapoi picioarele la piept, apoi reveni: Și eu? îi împinse cartea până în dreptul ei. Ai spus că tipul cu motocicleta m-a adus aici.
Rin-Nah încuviință tăcută.
-Cine era?
-Nu știu. Avea chipul acoperit, răspunse ea sincer în timp ce căuta fără grabă prin paginile zgomotoase.
-Tu de unde știi toate astea? o întrerupse privirea lui SeungHyun pentru o secundă, după care se întoarse la ceea ce făcea.
-Sunt bibliotecar. Cu asta mă ocup..., afișă o grimasă scurtă. Poftim. Asta cred că ești tu, spuse vârându-i cartea înapoi sub nas.
-Solomonar, solomonari – necromancer, vrăjitor; poate invoca spirite și fenomene ale naturii devastatoare, citi JiYong cu voce tare.
Urmă un nou moment de liniște, timp în care JiYong își reluă frazele în gând, pentru a se asigura că a citit corect, apoi continuă.
-Cunoscut în antichitate drept Avatar., poate invoca și stăpânii toate elementele naturii: apa, aerul, focul, pământul, lumina și întunericul... Nu-i adevărat!închise el cartea. Eu doar... atunci am..., încerca să găsească o explicație logică, dar eșuă în mod evident.
-Poate trăi toată viața fără să își cunoască adevărata capacitate, continuă Rin-Nah după ce își recuperă cartea. Doar mici episoade de genul ploilor inexplicabile cand sunt triști sau îndepărtarea norilor când sunt fericiți și alte asemenea lucruri banale i se pot întâmpla unui solomonar amorțit. O durere mare, un necaz sau un vrăjitor îl pot trezi pe solomonarul adormit. Acesta nu va beneficia de nemurire, ci doar de o regenerare accelerată ce îl va ajuta să lase falsa impresie a unui trup nemuritor. De regulă, solomonarii sunt persoane ce arată mult mai tinere și care par să îmbătrânească foarte greu sau deloc. Eu zic că te cam înscri în descriere, concluzionă Rin-Nah.
***
-Hyung... , începu SeungRi mai mult in șoaptă, trebuie să ieșim d-aici...
Taeyang încuviință fără vorbe, apoi păși cu mai multă ușurință. După doar câțiva metrii își opri înaintarea de-o dată cu SeungRi.
-Ce-i? se răsuci pentru a-și privi amicul.
-Nu... nu cred că p-acolo..., mormăi SeungRi.
Făcură împreună o răsucire de 180̊ pentru a întoarce spatele ușii de la intrare. Făcură toate acestea însă, numai pentru pentru a-i privi fix în ochi pe cei patru bărbați aproape giganți care îi priveau cu zâmbetele lor strălucitoare.
Taeyang încercă să facă un pas în spate, recunoscându-i; SeungRi încremeni în loc.
-Te grăbești? se auzi din nou vocea aceea ușor răgușită și zgomotul tocurilor îi trezi din nou amintiri neplăcute sărmanului Tae care începuse deja să aibă probleme cu respirația din cauza pulsului agitat. Își înghionti discret prietenul care părea să nu îl simtă totuși. O urmări cu ochii mari pe bătrâna ce se apropia fără grabă.
-Sper că nu ai de gând să pleci așa curând, zâmbi ea larg apucându-i cel mai dureros punct de pe umărul lui SeungRi smulgându-i un geamăt surd.
-Puștiule...? abia mormăi Taeyang când SeungRi îngenunche biruit de durere.
-Fă-ți treaba și nu mă mai dezamăgi, vorbi femeia clar dar cu o ciudată inflexiune a vocii.
Mâinile lui SeungRi poposiră amândouă pe podeaua scorojită și în câteva secunde, două lacrimi fierbinți își făcură apariția peste degetele mult prea albe.
-Puștiule, ești bine?... încercă Taeyang să îl aline atingându-l ușor, deși îi fu chiar greu să îngenuncheze lângă el.
Cuvintele îi rămăseră în aer când mâinile lui SeungRi i se încleștară în jurul gâtului, și ochii negri, fără nici o licărire de viață, îi săgetară privirea până în adâncul sufletului.
***
SeungHyun ar fi vrut sa zică ceva dar zgomotul scaunului atingând violent podeaua ii făcu pe amândoi sa îl privească uimiți pe JiYong. el stătea drept, fără ca măcar sa clipească. Ochii își pierduseră culoarea, transformându-se în ceva decolorat, aproape strălucitori.
SeungHyun se repezi sa își ajute prietenul dar mana rapida a lui RinNah îl opri înainte sa îl poată atinge.
Făra nici un cuvânt, în mai putin de o fracțiune de secunda JiYong străbătu întreaga încăpere pana la ușa frumos decorata cu geamuri pe care o sfărâmă dintr-o atingere, apoi dispăru afara.
SeungHyun fugi în urma lui dar nu îl mai zări niciunde.
-Ce-a fost asta?! a zbierat el supărat ca nu l-a lăsat sa îl oprească.
-Cineva are nevoie de el, răspunse ea cu un calm fals, deși vocea lăsă sa i se simtă starea adevărată.
-Si eu cum îl mai găsesc acum?! striga din nou el agitat.
-Ești un animal, folosește-te de asta, ii răspunse ea cu aceeași calmitate auto-impusa, apoi pași cu o oarecare graba lăsându-l singur în prag. Acesta o privi preț de câteva momente pana ce reuși sa își liniștească bătăile inimii într-atât încât însuși vântul se opri din agitat frunzele violente ale copacilor. Privi cu ochii mari aceasta liniște absoluta apoi tase adânc aer în piept. Imaginea se transforma brusc într-un nor albăstrui ce străbătu cu o viteza uluitoare orașul aglomerat, colorându-se în toate culorile sale pe măsură ce le depășea, pana se opri în mijlocul unui camp pustiu de unde se transforma în siluete umane. Clipi din nou și în locul căpruiului din ochi apăru un albastru fosforescent care transformă siluetele de fum în chipuri.
***
Chiar dacă ar fi fost în putere, Taeyang tot nu ar fi putut opri degetele ”puștiului” care îi răpeau din ce în ce mai mai mult aerul. Ca o ultimă încercare, mâna îi atinse slab umărul lui SeungRi făcându-l să tresară violent ca abia trezit dintr-un coșmar lung. Tot ce a apucat să facă a fost să îi vadă chipul îndurerat al lui Taeyang și propriile sale mâini încleștate puternic pe gatul prietenului său. Înainte de orice altă reacție, strigătul lui JiYong îi blocă accesul către orice simț.
-Ia-ți mâinile de pe el!! zbieră JiYong când apăru de niciunde în pragul ușii făcând-o și pe aceasta să de dezintegreze în mii de bucățele săltărețe. Mâinile îi erau adunate în formă de cerc în fața pieptului și, de îndată ce a terminat de vorbit, a eliberat o minge agitată, de fulgere purpurii.
-Nu stai! strigă Taeyang cu ultimele puteri și își protejă mai tânărul prieten cu o îmbrățișare strânsă, încasând din plin fulgerele zgomotoase.
-YoungBae!! țipă JiYong recăpătându-și căpruiul sclipitor al ochilor.
-H... hyung..., bâlbâi SeungRi până să rupă îmbrățișarea deși erau amândoi la pământ.
Taeyang nu a reacționat, iar ochii lui SeungRi se închiseră și ei, acompaniindu-i pe cei ai prietenului său.

Cei patru bărbați nu au reprezentat nici un obstacol în calea lui JiYong, care, din câteva lovituri de picior îi întinse la pământ.
-YoungBae! Puștiule! strigă apucându-l pe Taeyang de umeri pentru a-l răsuci cu fața în sus. Ochii se pierdură un timp asupra tricoului sfâșiat, prin care se vedea clar arsura rotundă... ce se retrăgea ușor-ușor. Își înghiți lacrimile atunci când zgomotul parchetului scârțâitor îl făcu să își ridice privirea. Îngheță. Ochii i se măriră de câteva ori la vederea frumosului lup alb ce se apropia încet.
-H... hyung?... reuși să îngâne slab.
***
-Să vină toți! strigă bătrâna cu vocea ei ușor răgușită coborând fără grabă scările spre subsolul întunecat. I-am subestimat, vorbi pentru ea, încercând să își alunge din minte imaginea lui JiYong azvârlindu-i oamenii de colo-colo precum niște cârpe fără importanță. Vârful ascuțit al pantofului se opri brusc înainte de a călca acel ceva de pe podea ce strălucea palid în întunericul slab. Mâna slabă îl apucă ridicându-l ușor. Deschise gura pentru a vorbi dar buzele prea roșii nu au reușit să rostească vre-un cuvânt – erau blocate de privirea care se pierduse în rubinul la fel de roșu și strălucitor,
-Mai multă atenție, Lacrois, îi săgetă sufletul vocea subțire, atât de cunoscută, furându-i un tremur discret al capului.
O altă mână delicată se întinse din întuneric și locul rubinului a fost luat pentru câteva momente de un inel finuț, din argint, după care palma îi ramase goală. Ca recent trezită dintr-un vis adânc, căută în viteză chipul vocii care chicotea slab undeva în camera întunecată.
-Sunt dezamăgită, reluă vocea la fel de calm.
-Lilith?... murmură bătrâna, renunțând la postura ei impozantă. 
Deși întunericul din acest subsol nu ar fi trebuit să fie o problemă pentru ea, se văzu nevoită să își folosească întreaga capacitate pentru a căuta posesoarea vocii atât de deranjantă pentru urechile ei. 
-Încă n-ai învățat să nu mai subestimezi?îi apăru brusc în față făcând-o să pășească de câteva ori înapoi.
-T... tu?... abia reuși să silabisească.
-Surpriză! zâmbi gura frumos conturată cu un roz pal. Ți-am spus că n-o să știi niciodată de unde-apar. Sprâncenele finuțe i se adunară brusc la baza nasului și privirea ghidușă i se transformă într-una rece, fără viață:
-De ce, Lacrois?! îi tună vocea pierzându-și timbrul cald, însă nu a așteptat răspunsul – degetele-i lungi și subțiri se agățară de gâtul bătrânei țintuind-o cu viteză de peretele cel mai apropiat. Să nu te lași înșelată de trupul ăsta firav, șoptiră din nou buzele rozali. ...Eu sunt aceeași, aproape că îi atinseră urechea, apoi cu o smucitură bruscă o aruncă prin aer până în partea cealaltă a încăperii.
Ușa se izbi de perete aducând o rază puternică de lumină exact pe trupul ghemuit al bătrânei. 
-Doamnă!! strigă aceeași fată cu părul brunet și cizmele până la genunchi. Doamnă, sunteți bine? coborî în viteză cele câteva trepte care despărțeau etajul inferior de subsol. O ajută să se ridice privind-o lung , cu o oarecare neîncredere. De atâtea secole lucra pentru ”doamna ei” dar nici măcar o dată nu o văzuse altfel decât dreaptă, semeață, evidențiindu-și mereu talia mult prea îngustă pentru trupul acela îmbătrânit, veșnic în costume sobre.
Bătrâna se lăsă ajutată renunțând cu totul la etichetă.
-E aici! se grăbi să îi șoptească în timp ce își rotea privirea prin cameră. A aflat...
-Cine, doamna mea? Cine e aici?încercă fata să îi reimpună silueta femeii.
-Nu-nu-nțelegi?!... lilith! E aici! Și știe!!îi apucă încheietura fetei pentru a o obliga să își înceteze periatul de care în mod normal ar fi profitat la maximum.
***
JiYong se pierduse cu totul în ochii blânzi ai majestuosului animal din fața lui, într-atât încât uitase cu desăvârșire de prietenii lui întinși la podea. Întinse ușor mâna în față pentru a-l atinge, dar un geamăt scurt îi readuse lacrimile în colțul ochilor; mâinile-i în mod automat îl ajutară pe Taeyang să se răsucească cu fața în sus.
-YoungBae..., YoungBae..., începu să murmure însuflețit când pupilele lui Taeyang începură să tremure ușor, pregătindu-și deschiderea. O altă pereche de mâini își făcu apariția pe trupul lui, scuturându-i ușor umărul.
Ji nu își putu abține un sunet de uimire și pentru câteva momente uită chiar să și clipească urmărindu-l buimac pe SeungHyun care îi aruncă un zâmbet timid, fugitiv.
-Cred c-o să fie bine, spuse după ce îi verifică pulsul.
-Hyung, tu..., încercă Ji să vorbească, dar seungHyun deja se mutase la trupul lui SeungRi. Îi căută pulsul, dar își retrase mâinile de îndată ce îi simți pielea arsă, scorojită din spatele gâtului. Se grăbi să îi desfacă bandana neagră pe care o văzu cu ochii minții atacându-i mai devreme de pe motocicletă. 
-Ji-Ah!își atenționă prietenul cu un ghiont scurt după care se repezi să îi verifice rana mai tânărului lor coleg.
-Ce-i asta?!se grăbi și JiYong să îl ajute.
-Nu-i găsesc pulsul, se agită SeungHyun încercând să îi simtă inima prin pulovărul negru pe care i-l ridică până la piept în căutarea bătăilor. Degetele îi rămăseră în aer, iar JiYong își acoperi gura cu amândouă mâinile când mai bine de jumătate din abdomenul ars al mezinului a ieșit la iveală. 
-Puștiule..., se lăsă Ji în șezut lângă el, sleit de orice putere.
SeungHyun se neliniști din ce în ce mai mult continuând să descopere urme ale acestei răni peste tot pe brațe sau spate. Trase adânc aer în piept pentru a-și înfrânge lacrimile ce îi cereau dreptul de a coborî în jos pe obraz, apoi își lipi cu grijă urechea de pieptul lui. Ochii i se bulbucară și lacrimile i se înnodară în vârful bărbiei:
-Nu-i mai bate inima!strigă mai tare decât ar fi realizat.

 Răspunsul nu a venit așa cum îl aștepta, ci a fost mai degrabă ceva sub forma unui răget, transformat în mai puțin de o fracțiune de secundă într-o bufnitură și un geamăt lung. Clipi rapid de câteva ori pentru a-și curăța privirea, apoi se răsuci la timp pentru a vedea un om în haine negre căzând săgetat lângă el. Își ridică ochii brusc: Rin-Nah ținea cu amândouă mâinile resturile a ceea ce fusese un scaun și gâfâia de parcă tocmai încheiase cursa la maraton.
-Ce cauți aici? Cum ne-ai găsit?se bâlbâi el.
Înainte să îi răspundă, resturile din mâinile ei își găsiră lăcaș, măcar temporar, în piepturile altor doi oameni care ar fi vrut să o atace.
-Chiar asta vrei să-ți povestesc acum?se aplecă pe spate într-un pod perfect când o sabie îi zbură pe deasupra capului.
-Da!îi răspunse SeungHyun după ce-i prinse încheietura atacatorului, pe care din trei mișcări îl întinse la pământ.
-Păi..., spuse Rin-Nah evitând în ultima secundă două atacuri fulgerătoare de la un alt bărbat, care își găsi și el odihna lângă cel din-înaintea lui.
-Ji! strigă SeungHyun apucând brațul cuiva în momentul în care se pregătea să îi atace prietenul.
-Ar fi un moment bun să te transformi în cățeluș..., șopti Rin-Nah mai mult pentru ea în momentul în care privirile lor nu mai știau încotro să se îndrepte – spre geamurile care zburau din țâțâni pentru a face loc mai multor bărbați în negru, sau spre ușa care nici măcar nu se mai vedea din cauza mulțimii din fața ei.
-Și totuși... tu cum ai ajuns aici?o întrebă SeungHyun în scurtul moment care a urmat până a început atacul.
***
„Calea Orhideei nr. 63” scria pe ecranul micuț al telefonului ce căzu absent în buzunarul mare al paltonului. Cobora scările câte una pe rând cu o repeziciune uimitoare. În mai puțin de cinci secunde ajunse în parcarea subterană de unde roțile bolidului scârțâiră lăsând urme lungi pe podeaua curată. Mașina încerca să țină pasul cu inima lui, însă viteza maximă pe care o putea atinge era de doar 180 km/h, nici măcar pe jumătate cu cât îi gonea inima. Nici măcar cele câteva șuvițe rebele ce îi acopereau ochii nu păreau să îl deranjeze; copacii, blocurile, totul se transformaseră în dungi și linii colorate chiar și după ce clădirile înalte s-au prefăcut într-un câmp liber pe care îl străbătu în același ritm. Opri în fața porții de fier, iar ochii străbătură gardul înalt de la un capăt la altul. Coborî cu grijă. Consideră inutil să strige, așa că apăsă ferm clanța porții care se desfăcu ca și când ar fi fost pusă pe arcuri. Privi roată în jur, apoi un fum gros, negru, îi atrase atenția. Îl urmări grabă până în fața cămăruței care își pierduse geamlâcul undeva în lupa cu flăcările. O rafală de vânt violent aduse cu ea pe lângă mirosul greu, un zgomot ciudat. Se roti în jur până găsi sursa zgomotului: o parte a ușii duble de la casa cea mare, juca liberă în vânt izbindu-se din când în când de tocul frumos îmbrăcat în geam. Se asigură că nu e nimeni prin jur, apoi grăbi pasul până în casă. Cu excepția cărții vechi de pe masă, nimic nu părea să trădeze prezența umană pe acolo. Pașii îi scârțâiră până aproape de masă. Apucă cartea pe care o trase până la margine. Nu îi găsi titlul așa că o deschise în liniște.
„Fiarele din pustiu se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici, și țapii păroși se vor chema unii pe alții. Acolo își va avea locuința năluca nopții și își va găsi loc de odihnă. Acolo își va face cuibul șarpele de noapte, își va pune ouăle, le va cloci și își va strânge puii la umbra lui; acolo se vor strânge toți ulii: fiecare la tovarășul lui...” citi dintr-un foc Daesung. Cercetă poza de deasupra pasajului care părea că o reprezenta pe Eva – o femeie frumoasă cu un șarpe încolăcindu-se pe ea și un măr în mâna stângă, însă numele scris deasupra ei era „Lilith”. Alte cuvinte precum „soția lui Satan”, „mama tuturor demonilor”, îl făcură să urmeze rândurile până la un alt pasaj: „își caută adepți pe pământ încă din cele mai vechi timpuri; le dă putere absolută iar după trei zile, le fură sufletul. A fost închisă o singură dată de la începerea lumii... Ritualul presupune sacrificii umane...”
-Ce e asta? vorbi el cu voce tare răsfoind mai departe cartea. A ezitat câteva minute asupra paginii unde o poză alb-negru prezenta un lup urlând la lună. Ochii devorau rândurile unul după altul, o pagină după alta. Bâzâitul telefonului îl speriă într-atât de tare încât lăsă cartea să îi scape din mână, aterizând zgomotos pe podea, deschisă la o pagină intitulată „Licantropii sau oamenii lup”. Mâinile îi tremurară până scoase din buzunar telefonul pe care îl aruncă înapoi de îndată ce își aruncă un ochi fugitiv asupra lui. Ultima frază din carte îi rămăsese în minte și încă o mai vedea în fața ochilor: „un război permanent între ei și celelalte creaturi ale nopții, pentru supremație și dominație asupra omenirii...”. își scutură energic capul lovindu-se ușor cu podul palmei, ca și când i-ar fi fost teamă să nu-i iasă afară din minte cuvintele citite. Încerca să găsească o logică, dar îi era mai mult decât imposibil. Cât de curând însă renunțat, o casă părăsită îi apăru la orizont. O cercetă cu atenție pe măsură ce se apropia, scăzând din viteză puțin câte puțin până când a oprit de tot. Primul impuls a fost să se apropie în liniște de mulțimea ce forfotea la câteva zeci de metrii mai în față. Toți păreau că se îmbulzeau să intre în casa aceea mare fără uși și fără geamuri. Dilema s-a încheiat brusc atunci când zburară pe geam două siluete. Înțelese acum că, într-adevăr avea loc o luptă în interiorul casei. Scrută cu repeziciune împrejurimile, apoi piciorul i se înfipse adânc în pedala de accelerație. În cel mai scurt timp corpurile oamenilor de afară începură să se lipească de parbriz, zburând care-încotro.
Cele patru trepte ce duceau spre intrarea în casă se puteau zări acum chiar dacă bărbații în negru continuau să sară sau să fie împunși de botul grăbit al mașinii. La mai puțin de două secunde până la impactul cu ele, Daesung își făcu vânt afară aterizând între picioarele unuia dintre ei. Se rostogoli de câteva ori pentru a evita bocancul ce probabil avea impresia că el ar fi fost un gândac scârbos pe care trebuia sa îl strivească cu orice preț.
Adună un pumn de țărână pe care i-l aruncă în ochi atunci când posesorul bocancului se aplecă în față pentru a-l prinde de gulerul hainei. Cu o forfecare a picioarelor își făcu avânt , ridicându--se într-o fracțiune de secundă, exact în timp pentru a reuși să evite un nou atac. Habar nu avea cine erau sau măcar de ce îl atacau, dar era convins că dacă nu se apăra, nici nu ar fi apucat să afle vreo-dată.
Mașina fără șofer a lărgit un pic intrarea din față dar nu a reușit să o și depășească, rămase înțepenită acolo blocând pentru un moment intrarea sau ieșirea din casă.
Rin-Nah, SeungHyun ;i JiYong nu se îndepărtaseră mai mult de doi pași de lângă trupurile prietenilor lor.
O lovitură prea puternică îi întrerupse pentru moment atacurile lui Rin-Nah întinzând-o la pământ aproape nas în nas cu SeungRi. Îl privi lung. În loc să își reia lupta, își ignoră atacatorul care intră în mâinile lui SeungHyun oricum. Îi cercetă trupul lui SeungRi întins la podea. își trecu cu grijă degetele peste arsurile întinse iar ochii ei păreau să își piardă culoarea vie. Îi închise pentru câteva momente apoi clipi rapid de câteva ori până își recăpătară strălucirea.
-Ce faci? strigă SeungHyun dând cu ochii peste ea când o manevră de apărare îi eșuă.
Răspunsul, evident, nu l-a primit și nici măcar dreptul să și-l afle singur întrucât două mâini mari îi blocară câmpul vizual cu lovituri puternice. Își pierdu echilibrul, dar înainte de a atinge podeaua se prinse cu putere de gulerul atacatorului, trăgându-l peste el. Se rostogoliră de câteva ori până când SeungHyun reuși să ajungă deasupra lui. Îi pregătea o nouă ploaie de lovituri când ceva îi apucă brațul, de la spate. Simți cum este luat pe sus, dar nu renunță la luptă - continuă să se zvârcolească și să lovească cu picioarele în aer sau în orice îi apărea în cale. O bufnitură scurtă îi eliberă mâinile aruncându-l din nou la pământ. Se răsuci pentru a-și cunoaște salvatorul, iar ochii i se luminară.
-Dae-Dae!! strigă vesel prinzând cu bucurie mâna ce îl ajută să își revendice postura bipeda.
În fugă, Rin-Nah nu a văzut lovitura care i-a oprit înaintarea. își scutura privirea cu o scurtă fluturare a capului, apoi caută responsabilul care nu întârzia să apără sub formă unui toc ascuțit ce i-ar fi străpuns capul dacă nu s-ar fi rostogolit rapid. un zâmbet discret îi apăru pe chip, dar îi dispăru la fel de rapid când nările captară un iz puternic de benzină. Degetele i se îmbuibară într-un lichid alunecos. Se ridică în capul oaselor pentru a privi dunga continuă ce se oprea la picioarele bătrânei LaCrois.
-Surpriză!zâmbi aceasta. Acum!!strigă făcând un pas înapoi pentru a ieși din pentagrama de benzină. 

De undeva de sus, doi bărbați aterizară în stânga și în dreapta lui Rin-Nah, imobilizând-o.
-Al 13-lea cap, vorbi fără grabă bătrâna ridicându-i la nivelul ochilor un cap incă sângerând al unei frumoase fete. Dacă nu mă ajutai, nu aș fi aflat nicioata unde te ascundeai, continuă femeia în timp ce Rin-Nah era târâtă până în centrul pentagramei unde bărbații o îngenuncheară. O priviră cu ochii mari în momentul în care în loc de ripostare din partea ei, primiră un tremur ce îi cuprinsese întreg trupul.
-Doamnă..., începu unul dintre ei atrăgându-i discret atenția către lacrimile lui Rin-Nah care începuseră să îi șiroiască pe obraji.
-Degeaba, se apropiă LaCrois sigură pe ea. Se lăsă într-un genunchi pentru a se coborî la acelaș nivel cu ea. Ce-i asta? nu te mai poți controla?... „Mamă”? accentuă ea cuvântul adăugându-i tot sarcasmul de care era capabilă.
-Doamnă, sunteți sigură?insită și fata, vizibil impresionată de teama pe care o afișa Rin-Nah.
Fata închise strâns ochii, ceea ce îi făcu pe toți să o privească întrebător, preț de o fracțiune de secundă. Suficient pentru SeungRi să își înfigă cuțitele subțiri în spatele bătrânei.
Rin-Nah o privi brusc în timp ce SeungRi își recuperă armele pe care le folosi cu îndemânare asupra celor doi bărbați în negru. Deși abia își târșâia picioarele după el, nici măcar nu a clipit în urma loviturilor primite de la ei. Ochii săi aveau aceeași culoare neagră, fadă, fără viață; buzele îi erau încă umede de sângele ce i se scurgea timid într-un colț; rănile negre îi acoperiseră obrazul aproape, însă nu păreau să îl mai deranjeze, nici măcar atunci când fata cu cismele lungi își dezvălui atacul suprinzător.
Rin-Nah îi privea fără să își modifice poziția, rămase așa îngenuncheată până când toți aterizară într-un fel sau altul pe lângă ea.
laCrois se ghemuise și ea undeva pe langă picioarele lui Rin, făcând încă eforturi să înțeleagă ce se întampla. Crezând că nu o vede nimeni, întinse discret mâna către arma unuia dintre cei doi bărbați. Cu doi centimetrii înainte să o atingă, degetele delicate ale lui Rin-Nah îi apăcară degetul arătător, oprindu-i înaintarea.
-Doar o singură întrebare am..., auzi vocea ei cristalină, dar nu a vrut să o privească; își păstră ochii lipiți de cuțitul la care nu mai putea ajunge.
-De ce blonde?continuă Rin-Nah cu o voce atât de caldă, furându-le atât ei cât și lui SeungRo o privire uimită. Da, e nevoie într-adevăr de 13 fete, începu să explice în timp ce îi apucă încheietura mâinii lui LaCrois, ...dar nu spune niciunde ca trebuie să fie blonde sau brunete, stricate sau virgine, astea-s pur și simplu în funcție de preferințele autorului. Speram ca macar tu să știi, continua cu aceeași vorbă blândă întinzându-se după cuțitul pe care bătrâna ar fi dat orice să-l apuce; îl invită cu un semn pe SeungRi să ia loc lângă ea. El se lăsă în genunchi , iar ea se așeză ceva mai comod, în șezut.
-De data asta ai greșit-o rău, LaCrois..., își schimbă Rin vocea, strândându-i cu putere mâna pe care aplică o tăietură adâncă de la încheietură în sus, până spre cot.
LaCrois s-ar fi împotrivit dar ceva părea să o țină; nu își putea mișca decât ochii și capul, pe care îl roti atât cât putu în căutarea motivului imobilității ei. Știa că o rană superficială ca cea pe care o primise nu ar fi putut cauza asta, iar acum începea să creadă toate poviștele auzite de-a lungul timpului. Buzele moi ale lui seungRi îi întrerupseră brusc gândurile când îi atinseră brațul, la început timorat, apoi din ce în ce mai posesiv, pe măsură ce ea își simțea sângele scurgându-i-se grăbit prin vene pentru a-i hrani gura lui lacomă. Își închise ochii încruntându-se la prima imagine ce îi apăru în față: se văzu în camera ei frumos decorată, jucând calm pe degete, un colier. Vorbea în timp ce își încolăcea bijuteria în mână, insistând cu privirea din timp în timp pe rubinul roșu ca focul.
„-Dar eu aș putea să mă descurc mai bine ca orice muritor...” îi sună în urechi glasul fetei cu cismele lungi.
„-Știu, îi răspunse fără grabă, dar pe noi ne poate simți și nici nu știm pe unde mai e.... Însă nu are aceeași putere față de muritori...
„-Da, doamnă, renunță tânăra făcând o plecăciune adâncă. Atunci mă duc să...”
„-Nu, Ri-San, mă ocup personal...”
O zvâcnitură ușoară o trezi din visare. SeungRi era încă agățat de mâna ei pe care deși o vedea tot atașată corpului, nu o mai simțea defel. Încercă să o localizeze pe Rin-Nah, dar nu mai era de găsit prin împrejurimi. Tot ce rămăsese în urma ei era capul acelei fete, secătuit până la ultima picătură de sânge. Înțelese că se afla probabil în unicul moment în care ar fi avut timp să reacționeze, așa că își căută disperată o altă cale de a scăpa din mâinile din ce în ce mai puternice ale lui seungRi. Inițial a încercat să îl îndepărteze prin smucituri de braț, care nu îl făcură decât să se prindă mai cu putere de încheietura ei tot mai slabă. Își roti privirea agitată prin jur, iar ochii i se luminară pe dată: chiar lângă ea se afla cuțitul după care tânjise atâta vreme, de parcă cineva l-ar fi pus special la îndemâna ei. Nu își pierdu timpul cu acest detaliu, ci îl apucă în viteză. 
Lama lui strălucitoare aproape că îi atinse chipul lui SeungRi, dar o durere ascuțită în moalele capului îi opri înaintarea.
-Puștiule!..., se bâlbâi SeungHyun înghețând locului după ce bucata de lemn din mâinile lui se sfărâmă în capul bătrânei.
SeungRi își recăpătă brusc culoarea ochilor și imaginile începură să îi apară ușor-ușor în fata ochilor. Aruncă scârbit brațul pe care îl ținea cu amândouă mâinile, apoi păși rapid cu spatele fără ca măcar să se mai complice cu ridicatul în picioare.
-H... hyung..., abia reuși să articuleze, mai mult speriat de fața lui SeungHyun decât de sângele inexplicabil de mult care se întindea de la brațul femeii spre el, parcă în încercarea disperată de a-l atinge.
-Puștiule, ești bine? se repezi SeungHyun să îl salveze din calea lichidului roșu care aproape îi atingea degetele de la mâna stângă.
SeungRi încuviință tăcut apucând cu putere mâna amicului său.
-Ce s-a întâmplat aici?încercă SeungHyun să înțeleagă pășind grăbit cât mai departe de sângele care îi ajungea cu repeziciune.
SeungRi i-ar fi răspuns dacă un cuțit nu i-ar fi zburat la doar câțiva milimetrii prin fața ochilor.
***
Cu o fluturare rapidă a mâinilor, JiYong reuși să îl îndepărteze pe unul dintre atacatorii săi fără ca măcar să îl atingă. Își pregătea următoarea manevră de apărare când o usturime îi cuprinse încheietura. Își privi mâna și urmări în viteză dunga subțire care îl prinsese până îi găsi capătul celălalt – stăpânul, un bărbat la vreo patruzeci de ani, o sută douăzeci de kilograme și aproximativ doi metrii, îi zâmbi victorios fluturându-și în aer cel de-al doilea bici care îi prinse și încheietura dreaptă. Degeaba încercă Ji să se elibereze, omul era prea puternic. Acesta își răsuci brusc mâinile una peste cealaltă, făcându-l și pe JiYong să îi imite mișcarea, doar că zburând prin aer.
Ji ateriză zgomotos la pământ. Nu a avut nici măcar o secundă să își planifice următoarea mișcare, tot ce a reușit să facă a fost să se rostogolească până lângă trupul lui Taeyang pentru a evita o puternică lovitură cu biciul care a făcut însăși dușumeaua să se despice în mici bucățele săltărețe. Își încrucișă brațele deasupra ochilor când cel de-al doilea bici îi vâjâi pe deasupra capului. Așteptă preț de o secundă – două durerea ascuțită pe care i-ar fi provocat-o o asemenea lovitură. Dar pentru că aceasta nu a mai venit își descoperi în viteză ochii chiar la timp pentru a-și surprinde prietenul în acțiune: Taeyang deschisese brusc ochii și întinse mâna în aer făcând biciul să i se încolăcească de câteva ori pe braț.
-YoungBae!! strigă Ji încântat, gata să îl îmbrățișeze, dar mai întâi a trebuit să se ferească de bărbatul care îi zburdă pe deasupra capului.
A trebuit să renunțe, cel puțin pentru moment, la impulsul de îmbrățișare pentru a se putea feri din calea altor lovituri pe care le-ar fi încasat din plin dacă mâna puternică a lui Daesung nu l-ar fi apucat de guler pe atacator, trântindu-l la podea.
-Ești bine? întrebă fără să își ia ochii de la bărbații în negru care păreau să nu obosească niciodată.
-Da! răspunseră JiYong și Taeyang într-un glas.
-Mă bucur, zâmbi Daesung în timp ce mai aplică câteva lovituri doborâtoare în stânga și în dreapta.
-Unde-s ceilalți? auziră dintr-o dată vocea subțire a lui Rin-Nah.
JiYong se roti de câteva ori în căutarea lor, abia acum realizându-le dispariția.
-Tu ce-ai pățit? o întrebă Daesung aruncându-i o privire scurtă, fapt care l-a costat două lovituri în plină figură.
-Nimic deosebit, se grăbi ea să își tragă mâneca bluzei peste tăietura de la încheietura finuță a mâinii.
-Ce vrei să faci? sări JiYong să o ajute când ea apucă cu amândouă mâinile capacul gros al unui bidon de plastic.
-Trebuie să plecăm d-aici! îi anunță ea ridicând bidonul în brațe.
-Hyuuuung! Puștiule! îi înțelese JiYong intențiile și se roti pe călcâie.
Din nou, neatenția își ceru tributul și câteva lovituri bruște îl trântiră la pământ. Patru bărbați se aruncară asupra lui, dar nu au apucat să îi facă mare lucru – unuia pur și simplu i-a zburat capul de pe umeri transformându-se într-un nisip fin, făcându-i loc siluetei lui Taeyang să apară în fața ochilor îngroziți ai lui JiYong. Soarta nu i-a surâs nici celui de-al doilea bărbat care a sfârșit la fel. Dacă nu ar fi fost Rin-Nah și butoiașul ei, alți zece i-ar fi sărit în spate, dar în schimb s-au văzut nevoiți să se ferească din calea lichidului pe care ea îl aruncă dintr-o mișcare peste chipurile lor.
-YoungBae! strigă JiYong eliberat, pregătindu-se de îmbrățișarea mult amânată.
-JiYong-gi, ai grijă!
Taeyang îl apucă de braț, rotindu-l într-o piruetă demnă de un ring de dans, pentru a-l apăra de sabia ascuțită care se opri în tăișul armei lui.
-Caută-l pe SeungHyun, reuși să spună printre atacurile rapide pe care le împărțea fără ezitare.
***
Cu doar patru lovituri de pumn, SeungHyun a reușit să o întindă înapoi la pământ pe batrâna care spumega de-a dreptul.
-Nu o să scapi cu asta! zbieră ea încercând să îl lovească din nou pe SeungHyun.
-Hyung! Puștiule!! se auzi glasul lui JiYong, iar apoi își făcu apariția și silueta lui, care îngheța, cu un picior în aer pregătit pentru următorul pas.
Nu a mai fost timp și de alte vorbe întrucât bătrâna, cu un strigăt de războinic, s-a năpustit asupra lui JiYong, doborându-l. Vârful ascuțit al cuțitului pe care îl adună în fugă făcea tot ce îi stătea în putință să îl atingă.
Lama tăioasă străpunse pielea și un jet de sânge grăbit a pătat tricoul negru într-o milisecundă. Ochii bătrânei clipiră des de câteva ori pentru a se asigura că văd bine, apoi lăsă cuțitul înfipt acolo, adânc în brațul lui SeungRi care se grăbea să verifice starea de sanătate a seniorului său.
-P... puștiule..., îngână JiYong încercând să înțeleagă când și mai ales cum ajunsese SeungRi tocmai din partea cealaltă a camerei.
Chiar nici SeungHyun nu avusese timp să realizeze când dispăruse puștiulică de lângă el.
SeungRi îi zâmbi bătrânei expunându-și zâmbetul învingător în toată încăperea.
-Tu... tu nu poți..., încercă bătrâna acelaș truc al vocii care până nu demult îl transforma într-un zombi în viață.
-Inutil bătâno! Nu mai încerca, își îndepărtă el cu mișcări sigure cuțitul din braț.
Doar o fluturare a genelor, atât i-a fost necesar să o vadă cu ochii minții pe Rin-Nah crestându-și încheietura cu un ciob căzut victimă colaterală sus, în camera unde încă se mai ducea o luptă aprigă. Retrăi la intensitate maximă sentimentul de adrenalină pură când primele ei picături de sânge i-au atins buzele reci. O privi adânc în ochi pe LaCrois care rămăsese înmărmurită de parcă ar fi putut intra în gândurile lui și ar fi văzut și ea zâmbetul plin de satisfacție al fetei în timp ce îl hrănea pe acel SeungRi aproape mort de acum ceva vreme. Pupilele i se dilatară când a simțit că nu mai atingea pământul cu picioarele; se roti în căutarea motivului, dar strângerea prea puternică a lui SeungRi o blocă făcând-o să înțeleagă că dacă se mai zbătea de câteva ori risca să își fi desprins capul de trup.
-Ajunge! se auzi glasul moale al lui Rin-Nah.
SeungRi nu era încă gata să renunțe; furia care îi ieșea pe ochi parcă se adunase toată în degetele lui încleștate învăluindu-l într-un sentiment de putere absolută, pe măsură ce o simțea pe LaCrois devenind din ce în ce mai slabă.
-Trebuie să ieșiți d-aici, aproape că îi șopti Rin-Nah atingându-l ușor pe umăr, fără a o scăpa din ochi pe bătrâna LaCrois.
SeungRi o privi lung pe Rin. Tot o mai vedea acolo, îngenuncheată lângă el, redându-i viața. Aștepta ca dintr-un moment într-altul să fie asaltat de nevoia de necontrolat de a face ce i se spune, urmată de durerile sfâșietoare în caz de ne-obediență
, însă aceasta nu a apărut.
-Sunt... liber să fac ce vreau?îngână el.
-Da, îi zâmbi cald Rin-Nah. ...Doar că te rog să te hotărăști mai repede. Nu mai avem timp..., îi vorbi pe acelaș ton blând când un răget lung o întrerupse.
-Ce-i asta?!se grăbi JiYong să întrebe, fericit că își recăpătase în sfarșit puterea de a articula cuvintele.
-Ajutorul nostru, zâmbi din toată inima Rin-Nah bătându-l ușor pe umăr pe SeungRi, apoi se roti în căutarea lui SeungHyun. Răsuflă ușurată când îl văzu în conul său de umbră, dar încă în formă umană. Bucuria nu i-a durat prea mult – ochii lui căpătară o strălucire fosforescentă și până să apuce careva să reacționeze în vre-un fel, SeungHyun se chirci la pământ.
-Repede! se grăbi Rin-Nah să îi apuce mâneca lui SeungRi făcându-l să o lase în sfarșit pe sărmana Lacrois.
-Vreau să vad asta! refuză JiYong să fie târât după ei.
Într-adevăr nu îi urmă, ci își privi amicul zvârcolindu-se de câteva ori. Deși lumina nu își prea făcuse loc în subsolul acela întunecat, lupul alb strălucea înconjurat de o ceață subțire.
***
Abia ce terminaseră de urcat scările subsolului și se văzură nevoiți să se spijine unul de celălalt într-un pod până la podea pentru a se feri din calea armelor ce le-au zburat pe deasupra capetelor.
Rin-Nah se rostogoli la dreapta, iar SeungRi la stânga ridicându-se apoi cu o viteză uluitoare. Privi bulversat în jur. Nu știa pe cine să atace: pe bărbații în negru sau pe monștrii păroși cu chip de câine, care atacau fără discernământ tot ce prindeau în cale.
-Pe ei doi, nu! îl lămuri Rin-Nah indicând două dintre creaturile aproape identice.
-De ce? Cine-s? întrebă SeungRi ezitând să intervină în luptă.
-Frații tăi. I-ai și ieșiți afară! îi făcu ea vânt în mijlocul lor. Noroc cu simțurile lui de zece ori mai active decât ale unui om normal, altfel și-ar fi pierdut capul în momentul în care o gheară blănoasă i-a zburat prin fața ochilor.
-Blondule, trebuie să plecăm... acum..., își opri Rin-Nah brusc înaintarea când ochii strălucitori ai lupului o țintuiră.
„Fix de asta nu aveam nevoie acum...” gândi ea plecând ochii în podea. Îngheță preț de câteva momente când îi simți respirația caldă peste chipul său. Își păstră ochii strâns închiși în încercarea de a-și calma această inimă de muritor de rând. Știa că altfel era foarte posibil să îi fie deconspirată adevărata sa față; nu îi era teama de luptă, nu ar fi fost pentru prima dată când s-ar fi duelat cu un trimis al zeilor dreptății, dar de data aceasta chiar și-ar fi dorit să petreacă mai mult timp în viața acestui băiat...
Lupul își descoperi ușor colții printr-un mârâit slab.
-Hyung... îl întrerupse Ji înaintânnd spre ei.
Mârâitul slab se transformă într-un răget furios.
Rin-Nah răsuflă ușurată lăsându-se în șezut când lupul a zbughit-o furios de lângă ea. După ce a oftă discret, se repezi la mâna lui JiYong pe care o apucă ferm.
-Hai!îl trase pentru a-l trezi din transa în care a intrat când prietenul său, lupul, păru să îl atace.
De fapt, SeungHyun își înfipse colții neiertători în LaCrois,, care, adunându-și toate puterile, îi pregătea un atac surpriză lui JiYong.
-Hainde, blondule!insistă Rin-Nah. El se descurcă aici..., îl obligă să o urmeze.
***
SeungRi nu se mai zbătea. Deși ghearele ascuțite care îl țintuiau la podea îi străpunseseră pielea, el alese să privească adânc în ocgi creatura aceea blănoasă. Când își aplecă botul asupra lui, îi întâlni privirea și vocea caldă a lui SeungRi îi opri orice mișcare:
-Hyung, trebuie să ieșim d-aici..., îi spuse el calm.
Creatura își ridică nasul adulmecând în aer, apoi în urlet prelung îi părăsi gâtul.
Toate creaturile își părăsiră inamicii, lăsându-i bilversați, cu mâinile sau picioarele în aer, pregătiți de atac.
-Ce se întâmplă?întrebă unul dintre bărbați urmărindu-i pe toți vârcolacii cum se grăbeau să iasă pe geamuri sau prin micuțul spațiu pe care mașina lui Daesung îl mai păstrase în fața ușii.

-Îmi trebuie o cânteie!îi strigă Rin-Nah lui JiYong evitând în ultimul moment, o lovitură zburătoare neidentificată.
-O ce?o întrebă Ji preluând el atacul.
-Un foc! Acum!îi răspunse Rin-Nah în viteză.
-Dar..., încercă el să vorbeasca însă fără prea mare succes întrucat, bărbații în negru, treindu-se vără adversari, se întreceau care să îi atace primul.
-Da! Foc! Acum! Insita ea precum un copilaș razgâiat care cere bomboane mamei intr-un magazin plin.
-Dar eu nu pot..., se îmbufnă Ji de fiecare dată când rata vreo manevră de apărare.
-Foc, blondule! Foc! Îl sâcâi Rin-Nah ghidându-l ușor către ușă.
-Dar nu pot!! Nu înțelegi?!se răzvrăti JiYong de-a dreptul iritat pentru că ultimele patru atacuri le încasă din plin. Într-un gest reflex își aduse mâinile în dreptul pieptului, apoi le flutură cu putere în față. Două dâre strălucitoare colorară pentru o secundă întreaga încăpere într-un portocaliu viu. Chiar o scânteie, atât l-a atins pe unul dintre bărbații care fuseseră stropiți de Rin-Nah cu bidonul de benzină, și se aprinse pe loc. Cât ai clipi, acelaș destin i-a ajuns pe toți ceilalți.
-Hyung, haide!îi strigă SeungRi întinzându-i mâna peste acoperișul mașinii.
-Hai!îl îndemnă și Rin-Nah împingându-l în față.
-Dar SeungHyun..., ar fi vrut JiYong să aștepte dar bărbații în negru, alertați de flăcările ce se răspândeau în viteză îl făcură să înțeleagă că nu mai avea timp de pierdut. Dintr-un singur pas sări pe capota mașinii, iar de acolo îi apuca mâna lui SeungRi care îl ajută să aterizeze în siguranță pe pământ. Înlemni când ochii i se loviră de cei 2 vârcolaci care gâfâiau în spatele mezinului. Se roti ușor pe câlcâie pentru a identifica zgomotele de mârâit și hârâit. Făcu, mai mult din instinct, doi pași în spate când văzu celelalte creaturi protejând geamurile pentru a se asigura că nici unul dintre bărbații din casă nu vor reuși să iasă.
Rin-Nah apăru și ea pe acoperișul mașinii de unde mai ezită câteva momente. Păru să spună ceva, dar băieții de afară nu au putut înțelege ce anume. Un zâmbet îi curbă buzele când în fața ei apăru, făcându-și cu greu loc printre bărbații din casă, LaCrois – nu mai avea nimic în comun cu femeia demnă de mai devreme – chipul îi fusese desfigurat în urma întâlnirii cu „lupul dreptății” cum îl numi în gând Rin-Nah.
-Lilith..., șuieră ea. Nu ne lăsa aici!
-„Fiarele din pustiu se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici și țapii păroși se vor chema unii pe alții...”, le zâmbi Rin-Nah.
-Lilith, nu face asta!..., o imploră LaCrois încercând să fugă din calea focului.
-Tu pierzi de data asta, LaCrois, îi răspunse Rin încercând să pară impresionată. Lacrimile i se adunară pe la colțuri părând că sunt gata oricând să îi brăzdeze obrajii albi. În schimb își vârî mâna în buzunarul larg al bluzei, de unde scoase o batistă mototolită. O strânse în pumn pentru o clipă.
-Nu poți să ne faci asta..., mai încercă o dată LaCrois să își câștige libertatea. Suntem copiii tăi... nu poți...
-Ba nu. Sunteți doar ciorne, le zâmbi Rin-Nah desfăcându-și pumnul de unde batista înflăcărată ateriză în balta de benzină ce se aduna picătură cu picătură lângă roata stângă.
-Lilith!!strigă LaCrois dintre flăcările se se ridicau până la tavan.
-Haideți! Haideți!haideți!strigă și Rin-Nah îndemnând băieții să se îndepărteze cât mai repede, coborând de pe mașină cu ochii în lacrimi.
-Dar SeungHyun!..., încercă din nou JiYong să protesteze.
-Nu acum!îl smuci ea apucându-l de braț.
O explozie asurzitoare a redus totul la o liniște absolută pentru câteva secunde. Fumul gros și negru urcă rapid acoperind ultima rază palidă a lunii.
JiYong își ascunse chipul în brațul lui seungRi care îl ținea strâns, în siguranță, la distanță de cenușa casei ce se împrăștia ușor, purtată de fiecare adiere a vântului.
Fumul devenea tot mai subțire adunându-se într-un nor diafan, dispârând încetul cu încetul, făcând loc cerului portocaliu să aducă primele raze friguroase ale dimineții.
-Blondule..., începu Rin-Nah ușor când suspinele lui JiYong începură să se audă de acolo, din strânsoarea protectivă a lui „puștiulică”.
-Ji! JiYong!ma cheama JiYong!!răbufni Ji dar se calmă aproape imediat realizând că nu va reuși să „scape” din îmbrățișarea lui SeungRi.
-JiYong..., reluă Rin-Nah gata să își înceapă discursul pe care care îl pregătise deja.
-Hyung!strigă SeungRi dintr-o dată, lăsându-l pe JiYong singur pe iarba rece. Se îndreptă cu pași sprinteni spre SeungHyun care se apropia de ei greoi, dar cu zâmbetul pe buze. Nu mai conta că îl durea fiecare părticică a trupului, nu mai conta nici dâra groasă de sânge care se încăpățâna să îi încețoșeze ochiul stâng, tot ce conta acum era zâmbetul cald al prietenilor lui, care se grăbiră să îl susțină când picioarele începură să-l lase.
-Sunteți bine? îi întrebă el stins, în timp ce băieții îl ajutau să se așeze.
-Da, da suntem! îi răspunse JiYong fericit că îl vede.
-Tu..., îl privi pe SeungRi încercând să îi găsească rana urâtă.
-M-am vindecat, hyung! îi ghidă SeungRi mâana către ceafă.
-Ce bine... Să nu mă mai sperii niciodată așa, puștiule! îi bătu frățește obrazul.
SeungRi zâmbi încurcat.
-... Roșcato! o opri SeungHyun pe Rin-Nah exact în momentul când ea pășea în cea mai mare liniște pentru a se îndepărta de ei.
-Eu? reveni ea la poziția inițială.
-Ai ceva explicații de dat, îi zâmbi el apoi imaginea îi căpătă contur negru până dispăru cu totul.
-E-n regulă, o să fie bine, vorbi ea înainte ca JiYong să își exprime și verbal îngrijorarea.
-Dar..., îi întrerupse seungRi. Ar fi vrut să ceară și el câteva explicații dar ochii lui Rin-Nah îl făcură să își schimbe ideea și ceea ce îi ieși pe gură a fost: Unde-s Youngbae-hyung și DaeDae-hyung?
-Asta chiar nu știu, le răspunse aproape sincer.
***
Deși ecranul televizorului micuț arăta imaginea cu acea casă arzând, sonorul nu mergea. Cei cinci băieți priveau în liniște. Niciunul nu avea curajul necesar să înceapă conversația. Nu trecuseră decât 12 ore, însă băieții nu păreau a mai prezenta vreo rana exterioară., de parcă totul fusese numai un vis.
JiYong își luă cu grijă cana de cafea de pe măsuța din față și o strânse între palme. Zâmbi pe furiș când aceasta începu să clocotească ușor.
-Hyung!... îl înghionti discret SeungRi.
-Ce-i?se bosumflă Ji.
-Fă-o si pe-a mea!râse SeungRi cu toată fața întinzându-i și ceașca lui.
***
RinNah strângea la piept cartea mare pe care o recăpătase fără efort din casa cu ușile de sticlă. Pășea absent peste grămada întinsă de cenușă nisipoasă în timp ce mintea ei derula filmul din seara trecută. Zâmbi duios când își revăzu încheietura mâinii hrănind buzele mai mult moarte ale lui SeungRi. ...Încă un muritor a primit darul ei intunecat. Deși avea experiența neplăcută cu LaCrois, nu putea decat să se bucure că îl salvase pe „micul monstruleț fără cap” de sub dominația ei. În orice caz, acum știa cum să reacționeze în situația în care soarta ar fi avut chef de glume și istoria s-ar fi repetat. În trei zile „micul posedat” urma să devină nemuritor... nici prin cap nu ii trecea ce îl aștepta. Zâmbi din nou la acest gând, însă doar pentru puțin timp. Își opri înaintarea pentru a răsfoi cartea. Reciti cu atenție pasajul de sub poza unui lup imaculat, într-o bătălie.
-„Îi va pedepsi pe cei lași și trădători...” spuse cu voce tare.
Pe față i se afișă un regret adanc exteriorizat printr-un oftat scurt. Nu era pregătită să le spună băieților adevărul despre ea. Cu toate că era departe de a fi un spirit romantic, trebuia să recunoască faptul că aceasta „fiară a dreptății” declanșase în ea un sentiment demult uitat... însă îl puse imediat în seama corpului uman pe care îl poseda în prezent. Și totuși, simplul gând la chipul lui îi aduse înapoi zâmbetul ștrengăresc.
***
SeungHyun sorbi în liniște o gură din cafeua aburindă, când două bătăi în ușă îl întrerupseră.
-Răspund eu!sări din fotoliul mare aproape doborând măsuța din fața lui.
Deschise ușa cu o singură mișcare sigură, apoi zâmbi:
-Te așteptam, Roșcato!...

SFÂRȘIT






*Hyung - formulă politicoasă de adresare a băieților, în Coreea, către un alt băiat mai în vârstă (chiar dacă diferența de vârstă este de numai un an)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu