Rapirea din Seul (Bigbang Fanfic)

Desi noaptea isi aruncase intunecata mantie peste tot de cateva ore bune, ea nu avea nici o problema in a se strecura pe stradutele inguste. Tocurile cui aduceau la viata fiecare pietricica de pavaj peste care pasea fara graba. Dupa putin timp zgomotul a capatat ecou si ea intinse mana. De manusa ei neagra se agatara cu delicatete cinci degete stravezi.
-Ai idee ce mai e acum? a intrebat la fel de usor precum pasea si isi muta degetele mai sus pe brat.
- Nu, dar sunt tare curioasa, a raspuns clar bruneta, apoi si-a scos manusile. Ti-au inghetat mainile! Tine astea!
- Multumesc, zambi duios prietena ei. Am plecat in graba si am uitat... Se oprira in fata unei usi simple. Ciocanira de doua ori apoi intrara. 
- Salutare, Mathias! striga bruneta si isi lasa haina in mainile unui batranel rotunjor. 
- Bine ati venit, domnisoara Aly, domnisoara Breeana. Domnul va asteapta sus. 
- Multumim, ii zambi Breeana si isi urma prietena pe niste scari in sus. 
Din afara parea o incapere micuta, dar dupa ce treceai de holul auster si intunecat, opulenta te izbea din plin. Puteai regasi de toate acolo, de la tablouri celebre aruncate fara noima pe pereti, pana la draperii sau alte kitsch-uri fara gust. Zambira amandoua in fata usii de stejar masiv, in total dezacord cu restul inconjurator. Aly rasuci clanta si intra oarecum apasat, urmata de mersul calm al Breeanei.
-Fetelor!! V-ati miscat repede, zambi provocator un barbat, fara sa se ridice din fotoliul mult prea comfortabil. Va era dor de mine? le sicana mustacind.
-Daca ai ceva pentru noi, da, se aseza Aly pe bratul stang al fotoliului si il saluta cu o castana in crestetul capului.
- Stii, altii nu se poarta asa cu seful lor, se imbufna barbatul.
- Noi suntem prteneri, nu subordonati, il intrerupse vocea enervant de calma a Breeanei, iar Aly o sustinu printr-un zambet larg. 
- Hai, zi repede, pe cine deposedam azi? Si de ce?
- Nu am mai facut asta de ceva vreme, dar va descurcati voi, se ridica in sfarsit barbatul, cu un oftat din toata inima. Desi nu mai era chiar in prma tinerete, ii puteai da cu usurinta 30 si ceva de ani; nu era foarte inalt, parul brunet si ochii migdalati completau cu desavarsire chipul al carui atractie centrala erau buzele pline si frumos conturate, iar puloverul mulat ii trada numarul de ore petrecute la sala de forta. Le facu semn sa il urmeze pana in spatele unui birou frumos decorat cu inflorituri pe margine. Breeana isi trecu usor degetele peste ele si apoi isi odihni coatele pe umerii lui, privind cu atentie monitorul care ii indemna pe toti la putinica rabdare. Peste 2 clipe si 2 clik-uri de mouse, o poza trona dintr-o parte in alta.
- Ce-i cu ei? se incrunta Aly.
- EI sunt tinta voastra, ii aparu un zambet in coltul gurii care se transforma intr-un ras ce umplu camera.
- 2, 3, 5.... cam multi decat pentru noi 2, nu crezi? il intreba Breeana fara sa isi ia ochii de pe ecran.
-Nah, nu o sa aveti probleme, sunt ve-de-te! rase el si accentua cuvantul pentru a le face sa inteleaga ca probabil nu erau destul de buni oricum.
- Ve-de-te, il imita Aly, inseamna bodyguarzi si staff mereu in fundul lor.
- Pai d-aia v-am chemat pe voi, asa puneam o cartita si gata, se imbufna din nou barbatul si isi aprinse un trabuc.
- Tampeniile astea or sa te omoare intr-o zi, il apostrofa Aly aruncandu-i trabucul intr-o scrumiera curata.
- Si... ce-au facut de sunt pe lista ta neagra? se interesa Breeana aruncandu-si din nou ochii peste poza.
- Sunt bogati, veni raspunsul sincer. 
- Si cu ce te-ajuta daca ii bagi la 2 metrii sub pamant? rase Aly. Sau nu?... isi inghiti zambetul cand el isi scutura capul.
- N-am nimic cu ei, dar contul meu nu mai e ce era odata si am nevoie de sponsori...
- Adica...
- Acum suntem si rapitori? rase Aly cu pofta.
- Traim si noi cum putem, nu?
- Mda..., raspunse Breeana asteptand cu mana intinsa dupa imprimanta care sa grabea sa scoata poza. Si? Incotro? continua impaturind hartia pe care o ascunse in buzunarul jeansilor.
-Seul…
Breeana isi aseza cu grija ochelarii de soare, langa ceasca alba de cafea, apoi apuca lingurita prefacandu-se complet absorbita de lichidul negru, stralucitor. Isi ridica ochii decat atat cat ar fi putut sa zareasca pe oricine ar fi trecut prin fata ei. Urmari fiecare miscare a cuplului de la capatul salii de mese a acestui restaurant exclusivist. Trecu degetul aratator cu delicatete peste ecranul patratos al telefonului si privi desktopul - acelas brunet zambea din ambele parti - chipul alb, ochii negrii, jucausi, parul aranjat pe o parte te faceau sa crezi ca atunci fusese facuta poza. Stranse telefonul in mana cand domnisoara care il acompania s-a ridicat, apoi a urmat-o pana dincolo de usa dubla, la toaleta impresionanta. Fara nici un cuvant isi acoperi mana cu un servet alb, apuca sapuniera mare de sticla si cu o singura lovitura in moalele capului o intinse la picioarele ei. A lasat sapuniera la locul ei, iar dupa ce a ascuns servetul in buzunar, isi curata mainile, apoi se intoarse la masa. Trecusera deja doua ore, iar barbatul isi controla ceasul la fiecare cinci minute. Cand in sfarsit rabdarea i-a ajuns la capat, Breeana a aruncat cateva bancnote pe masa si s-a grabit sa se ridice. Dupa doi pasi neatenti s-a izbit cu putere de "cineva", atat de tare incat telefonul i-a zburat din maini si si-a intins toate componentele printre picioarele lor.
- Oh, doamne, imi pare rau, se grabi SeungRi sa verifice daca a lovit-o.
- Nu-i nimic, raspunse ea atat de incet incat abia se putea auzi, apoi se lasa usor in genunchi pentru a-si aduna telefonul. El se apleca si ochii i se marira cand o lacrima ii aluneca de undeva din spatele ochelarilor mari care nu lasau sa se vada decat o gura mica, rosie, care isi musca buzele in necaz.
- Plangi? nu se putu SeungRi abtine. ... Dupa un telefon?...
- Nu..., nu-i nimic... imi cer scuze..., isi recupera acumulatorul din mainile lui, apoi pleca grabita.
- Stai! o urma el fara ca macar sa mai arunce o privire la masa unde abia acum partenera lui se intorcea bulversata.
Breeana isi ascunse mainile in haina si grabi pasul, verificand in refexia ochelarilor daca el o mai urma. 
- Stai, asculta! o prinse de brat si se oglindi in ochelarii ei maro. Uite..., incepu cand ea ii astupa gura cu o batista mare. Nu i-a inteles gestul decat in momentul cand pamantul a inceput sa ii alunece de sub picioare si pete albe incepura sa ii acopere ochii. A incercat sa se impotriveasca, insa mainile ii amortisera si in curand trupul nu ii mai raspunse la comenzi.

  ...                                                               ***
-DaeSung-Ah, mergem? il intreba barbatul aruncandu-i un prosop pe umeri.
- Doar 5 minute, bine? raspunse DaeSung calm, incercand sa isi mentina respiratia in timp ce mari viteza bicicletei fixe.
- Bine! Ma schimb si am inchis aici!
- Ok, zambi Dae si se pierdu inapoi in exercitiul sau atat de mult incat bufnitura aceea nici macar nu i-a atras atentia. Aly isi croi drum printre mainile barbatului care zacea inconstient pe podea. Isi stranse parul intr-un coc, apoi isi acoperi fata cu esarfa neagra din jurul gatului. Mai avea trei pasi pana in spatele lui, isi infasura pe maini capetele unei alte esarfe si dintr-o miscare ii acoperi fata, tragandu-l in jos pe podea. Cu o singura miscare el se elibera dar nu pentru mult timp, intrucat dupa cateva incercari de a-si imobiliza adversarul, teava argintie a unui pistol poposi in crestetul lui.
- Stai calm, ii zise Aly apoi o durere ascutita in ceafa il lasa inert la picioarele ei. Pareati mai micuti in poza, ofta ea si il apuca de picioare.
...
Tocurile ascutite se afundau lasand urme mici si rotunde in covorul pufos a carui culoare nu o puteai ghici in intunericul acela de nepatruns. Isi trase cagula pe cap si impinse usor usa de la dormitorul care insufletea intreaga casa cu sunetul ritmic al sforaitului. O deschise cu un singur deget, fara nici un zgomot. Privi in jur dar nu a putut intelege prea multe din cauza intunericului ce pusese stapanire si pe aceasta incapere careia i se refuzase dreptul la orice sursa de lumina prin draperiile groase. Se apropie de pat in varful picioarelor in timp ce isi pregatea o alta batista, imbuiband-o cu o solutie dintr-o sticluta mica. Se apleca desupra patului pentru a-i asculta respiratia care se calmase si suna ca cea a unui copil linistit. Intinse mana catre nasul lui cand un zgomot innabusit si tremurator o facu sa tresara iar mana ii ateriza cu putere peste chipul lui. Seung Hyun casca ochii si in mai putin de o fractiune de secunda se ridica in capul oaselor, privind in jur. Isi masa absent obrazul lovit si intinse mana dupa telefonul care inca se zbatea pe noptiera.
- 2.55,a citit cu voce tare, apoi luptandu-se cu ochii pentru a-i mentine deschisi, verifica numele acestui apel intarziat: JiYong... isi arunca ochii peste cap si raspunse.
Bree se ruga de dupa draperia lunga sa nu ii treaca prin cap sa aprinda lumina. Il auzea vorbind dar nu intelegea nimic, cu exceptia primului yeoboseyo. In scurt timp vorbaria a luat sfarsit si s-a lasat o liniste adanca. Ceva nu era in regula... indeparta usor un colt al draperiei si ochii i se bulbucara, apoi se lasa in genunchi pentru a evita crosa aurie de hochei care imparti geamul in mii de bucatele zgomotoase. Seung Hyun a revenit cu un alt atac pe care Bree a trebuit sa il evite rostogolindu-se in spate. Dintr-o miscare o ajunge si isi infige mana in capul ei tragandu-i cagula si eliberand valurile roscate care ii acoperira intregul spate intr-o bogatie matasoasa. El nu era sigur cum ar fi trebuit sa reactioneze... Nu se mai auzea nimic acum, decat respiratia lor greoaie care parca incerca sa sufle la unison.
- Intoarce-te usor, ii porunci Seung, iar pentru ca raspunsul nu a venit in nici un fel, ridica vocea strigand "Intoarce-te!!" si apasa mai bine manerul crosei. Un click de arma semiautomata il facu sa isi deschida larg ochii si cand percepu intentia de miscare, ridica mainile deasupra capului si... ingheta. Sunetul acelui foc de arma ii bloca accesul catre orice simt si astepta durerea glontului care i-ar fi strapuns carnea. Pistolul fumega, dar nu era indreptat spre el, ci undeva mai in stanga.
- Las-o! i-a spus Breeana pe un ton grav, foarte rar folosit de ea. Ii lipi pistolul de frunte si otelul rece il facu sa coboare usor mainile. Vibratul violent al telefonului ar fi fost "momentul" de care ar fi avut el nevoie daca Breeana, in adrenalina situatiei, nu s-ar fi repezit la crosa pe care o flutura de vreo trei ori despupra capului pana cand l-a intins, nemiscat, pe covorul pufos. Doua picaturi colorara albul imaculat al covorului.
- Ei, rahat! se grabi Breeana sa ii simta pulsul si rasufla usurata - firicelul de sange acoperea o rana intinsa dar superficiala.
...
- Hai sa te duc acasa, fat Frumos! il ajuta Taeyang pe JiYong sa isi mentina echilibrul lasand in urma clubul incarcat de fum alb cu aroma de banane si zeci de suflete zbenguite. De la zarva asurzitoare trecura la o liniste sinistra a parcarii subterane.
- Ne urmareste cineva, zise JiYong dintr-o data, sprijinindu-se pe umerii lui Taeyang.
- Da, si o cheama constiinta, rase Taeyang si il ajuta sa isi puna bratul pe dupa gatul sau.
- Nu, serios, asculta! Sunt un pic cherchelit dar nu surd! sopti JiYong bosumflat si refuza sa mai inainteze.
Taeyang ciuli urechile si putu auzi din ce in ce mai clar pasii siguri care se apropiau. Se intoarse sa priveasca dar singurul lucru pe care il vazu a fost o manusa neagra adunata intr-un pumn care il lovi in plina figura. JiYong incerca sa isi apere prietenul si a lansat un atac cu pumnul pe care Aly i-l rasuci la spate iar apoi s-a mulat pe trupul lui ca un papusar cu papusa lui de carpa. In momentul in care Taeyang a vrut sa il salveze din ghiarele necunoscutului mascat si s-a apropiat destul de mult, Aly si-a incolacit mana in parul moale al lui JiYong si cu o miscare brusca in fata, ii lovi prietenul, facandu-l sa isi ascunda chipul in maini. JiYong a vrut sa se razvrateasca dar totul s-a sfarsit cu o lovitura puternica in stomac, si, ca si cand ar fi nimerit un buton invizibil, toate lichidele ingerate pana in acel moment se adunara jet si isi croira drum pana pe asfalt. Taeyang sari doi pasi inapoi cand un sunet mut ii reteza legatura cu realitatea si Breeana isi acoperi gura cu dosul mainii pentru a nu-l acompania si ea pe JiYong, care intelesese ca nu e in conditie sa se apere si isi stransese mainile la ceafa, tragand adanc aer in piept.
- Ce-i? Urmeaza partea a doua? il lua in ras Aly.
El o privi dar chipul ascuns nu isi trada nicio trasatura, decat vocea subtire si limba engleza. Isi fixa ochii pe genele acelea lungi agatandu-se de mana care ii astupa nasul cu un servet parfumat si inainte de a termina de gandit "par ochi de fata" totul se intuneca in jur.

                                                            ***
B - I - G - B - A - N - G tasta Bree fara graba si apasa 'enter-ul' zgomotos, aruncandu-si ochii peste cei cinci baieti ghemuiti pe podea.
- Monster? Play! Sa va vad, monstruletilor, vorbi ea incetisor parca pentru a nu-i trezi din somn. Un zambet mare ii aparu pe fata. Apasa butonul "replay" si sonorul crescu considerabil. 
"I love you, baby i'm not a monster" trecu ca un zgomot infundat prin urechile lui Seung Huyn si durerea ascutita din ceafa ii fura un geamat slabut. Clipi de cateva ori incercand sa patrunda intunericul profund, dar nu a reusit. Mainile amortite il facura sa inteleaga ca isi sprijinea toata greutatea pe ele. O miscare brusca ii strapunse incheieturile pana firicele mici de sange se amestecara cu funia subtire ce urca in spirala pana aproape de coate. Respiratia incepu sa i se ingreuneze cand a inteles ca nici o miscare nu ii va aduce libertarea. Deschise gura dupa putin aer cand si-a simtit buzele lovindu-se de panza groasa. Ochii incepura sa caute panicati o sursa de lumina, dar tot ce puteau zarii erau ochiurile aliniate si atent impletite ale materialului negru ce ii acoperea intregul chip. Dar nu toate acestea il speriau intr-atat cat il ingrozea faptul ca se auzeau numai cantece de-ale lor, iar scenariile din ce in ce mai pesimiste ii agitara din nou respiratia. 
-Oh... capul meu!.... ii recunoscu vocea lui Ji Yong, care tacu brusc. Acelas refren se repeta obsesiv si il facu pe Ji Yong sa isi inghita orice fel de manifestare. Isi odihnea obrazul pe ceva tare, care parea a fi lemn, sau ceva mai dur, dar totusi chipul ii era protejat de un fel de masca neagra, groasa.
"Ce-i asta?" repeta in gand, fiind intrerupt de nenumarate ori de acelas "Baby i'm not a moster". Isi simtea mainile grele si desi incerca, nu le putea misca. "Frate, asta trebuie sa fie cea mai rea mahmureala..." incerca sa se incurajeze sperand ca ceea ce simtea sa fie doar efectele unei betii mai mari, cand imaginea lui ingenuncheat in fata acelei siluete in negru il bloca. Inima i-o lua la goana si incepu sa se zbata, insa fara folos. Fiecare miscare ii intepa bratele si gura ii tinea strans buza intre dinti pentru a nu scoate zgomote pe care le-ar fi putut regreta mai tarziu. O mana cunoscuta il prinse de degete, ajutandu-l sa se calmeze. Dupa stransoare parea a fi mana lui Dae Sung, dar nu a avut curaj sa intrebe nimic. Intr-adevar, Dae Sung il simtise agitandu-se si incerca sa il linisteasca, desi pozitia lui nu era tocmai una care sa fi permis strangeri de mana. El demult incercase sa isi desfaca legaturile ce ii incolacisera mainile, dar nu reusise decat sa le faca mai stranse, mai incomode. Inca mai simtea teava rece in crestetul capului si mirosul acela floral nu ii parasise narile nici macar o secunda. Acelas miros care acum parea ca ii inconjura intreaga fiinta ghemuita la podea. Inspira adanc si pasii tacuti care se pierdura undeva in dreptul urecghilor lui, il lasara sa inteleaga ca nu erau singuri. 
Tae Yang isi odihnea capul pe podeaua tare si desi mainile le avea blocate sub el, cauta cu infrigurare inelele mari care l-ar fi ajutat sa imparta funia aceea in bucati. Isi asculta portiunea lui muzicala din "Ain't no fun" si un singur gand ii infrigura mintea. Nu vroia sa creada ca asa ceva li se putea intampla tocmai lor; stia ca erau placuti si iubiti de multa lume, dar de aici si pana la a-i rapi... era ceva de neconceput. Incerca apoi sa se gandeasca ce anume se intamplase cu Ji Yong pe care il lasase neajutorat in parcarea intuneata.
-Ce s-a-ntamplat? se auzi dintr-o data vocea lui SeungRi, care rupse concentrarea tuturor si aduse linistea brusca. La naiba!! exclama din nou, dupa ce cateva rotiri de mana il facura sa simta usturime si piscaturi pe tot bratul. Unde sunt? continua el, iar zgomotul tocurilor il ingheta lasandu-i doar bataile inimiii sa intre in consens cu el. Dupa zece pasi numarati in gand, zgomotul se opri. O lumina mare, alba, il facu sa isi tina ochii strans inchisi pentru un moment. Dupa cateva secunde a reusit sa ii intredeschida si aceeasi ochelari ca in ziua aceea la restaurant, il priveau atent.
-Cine esti? intreba el, dar nu a primit niciun raspuns, de fapt, nu l-a mai asteptat pentru ca s-a aruncat asupra prietenilor rai, in incercarea de a-i ajuta.
-Hyung!! a strigat si s-a repezit care Tae Yang, dar picioarele, la fel de incatusate l-au facut sa se prabuseasca inainte sa se poata ridica. Cine naiba esti?! Ce vrei?! se rasti el.
O usa mare de fier, a scartait si, in timp ce ceilalti patru isi roteau capetele atat cat puteau in cautarea sunetului, SeungRi il privi pe Lee, care zambea victorios, apropiindu-se.
-Nu pot sa cred! rase zgomotos si isi trecu mana prin par incercand sa isi elibereze chipul de sub asediul suvitelor rebele. Avea ochii injectati si mici firicele rosii ii brazdau de la un cap la altul.
Breeana a facut trei pasi inapoi, nu il suporta cand era in starea aceea si ii intoarse spatele.
-Chiar nu ma asteptam la asta cand mi-ai spus ca ai ceva pentru mine, rase el catre Aly ce abia acum aparea din spatele unor cutii de carton. Adica, v-ati miscat atat de repede!... Probleme ceva? intreba desfacand legatura de la gatul lui Seung Hyun pentru a-i descoperi chipul de sub panza neagra, facand apoi acelas lucru si celorlalti. Primul crampei de lumina a avut acelasi efect asupra tuturor.
-Baieti! strigara ei si au incercat aceeasi reactie ca cea a lui SeungRi, insa cu acelas rezultat.
Rasul usor isteric al lui Lee a umplut camera si i-a inghetat pe toti.
-De ce nu mi-ai spus, ma? insista el. Trebuia sa-mi fi adus aparatul foto! striga intr-o veselie si il apuca de guler pe Seung Hyun. Apoi fara nici un alt cuvant, il acoperi cu o scurta ploaie de lovituri pana cand Breeana se agata de bratul lui.
-Ce naiba e cu tine, omule?!! il trase de haina indepartandu-l de el.
-Vrei s-o iei si tu?? o apuca de par dar ramase cu mana in aer cand teava pistolului lui Aly ii atinse ceafa.
-Ti-am zis ca tampeniile astea or sa te omoare intr-o zi, vorbi ea calm impingand-o pe Breeana la adapost, in spatele ei.
-Bine... Stai linistita! rase el si ridica mainile in semn de pace. Ma jucam doar. Stii ca nu v-as face nici un rau voua! zise calm, dezmierdandu-i parul lui Aly. Ea isi ascunse ezitand pistolul, apoi il apuca de umeri si il roti cativa pasi mai in spate dar Lee nu era gata sa renunte, s-a mai repezit cu alte cateva lovituri asupra lui Seung Hyun, care era oricum imobilizat la podea.
-Am zis sa incetezi odata!! striga Aly si ii bloca calea.
-Bine, bine, ma distram si eu un pic..., se amuza el, apoi se intoarse catre Breeana: Tu de ce nu ai fata acoperita? 
-Tu de ce nu o ai? ii raspunse ea fara sa il priveasca.
-Pentru ca nu vor trai sa povesteasca, sopti el sperand ca nu s-a facut auzit apoi continua mai tare cu jocul "ala-bala portocala" alegand unul din telefoanele de pe masa. Cel negru a fost "norocosul".
-Fara parola! facu incantat si intra in meniu. Un zambet malitios ii aparu pe buze si porni fara graba catre Seung Hyun care nu il slabea din ochi, desi ii era destul de greu sa priveasca prin firul colorat ce ii aluneca de la arcada pana se pierdea pe obraz, de unde era preluat de suratele lui care ii acoperisera de jur-imprejur aproape toata gura. Il astepta sa ajunga in dreptul lui,iar cand il prinse din nou de guler, isi lua un mare avant si il improsca cu tot ce stransese in gura de atata vreme si chiar reusi un zambet satisfacut in momentul in care Lee isi cauta cu infrigurare batista frumos brodata.
-Hyung..., se auzi vocea stinsa a lui Ji Yong care nu doar ca vazuse aceasta scena de atatea ori in filme pentru a nu-i cunoaste finalul, dar chiar se gandi ca si el ar fi reactionat la fel... A incercat sa se ridice dar legaturile pana la genunchi il invinsera din nou, tintuindu-l la pamant. 
Lee se arunca turbat catre Seung Hyun dar, dupa numai doua lovituri de picior, pistolul argintiu al lui Aly ii taie elanul.
-Fa ce ai de facut si pleaca mai repede, ii vorbi ea cu aceeasi calmitate iritanta.
Breeana isi sustinu prietena, copiindu-i gestul.
-Fetelor, incepu el, nu cred ca va intelegeti locul in ecuatia asta...
-Cred ca tu nu ti-l intelegi! simti Breeana nevoia sa-l intrerupa.
-Ce e, ma, pustoaico, iti place de el? o lua peste picior indepartandu-i arma cu un deget, apoi a ingenuncheat cu un singur picior langa Seung Hyun. Te las pe tine sa alegi la cine sunam, ii zambi varandu-i sub nas telefonul unde el impartea o imbratisare calda cu mama sa. O sunam pe mami? rase Lee zgomotos, ceea ce il facu pe Seung Hyun sa incerce agitat, macar sa se ridice daca de eliberat nu putea fi vorba... Macar o lovitura sa-i fi putut inchide gura... asta era tot ce isi dorea in mometul acesta.
-Ok,OK, stai calm, tigrule, il apuca de haina si il ridica in genunchi. Ah! Aici! apasa cu degetul aratator un numar de pe ecranul mare, apoi i-l lipi de ureche, iar mana cealalta i-o infipse adanc in par, soptindui "ai grija ce spui".
-Alo! Alo!
Ochii lui Ji Yong se deschisera larg iar ceilalti trei schimbara priviri intre ei. Era atat de liniste incat vocea lui Yang Hyun Suk rasuna in toata incaperea. Seung Hyun avu nevoie de un imbold pentru a spune in cele din urma si el un "Alo" slab.
-Alo! TOP, tu esti?!?
-Domnule..., incerca el sa vorbeasca dar presedintele il intrerupse.
-Domnule?? Nu ma lua pe mine cu "domnule", striga el. E trecut de 12!! Unde naiba sunteti? Chiar asa va bateti joc de mine acum?...
-Domnule..., incerca din nou Seung Hyun sa-i dea de inteles barbatului ca ceva nu era in regula, dar totul a culminat cu inca o lovitura si un Seung Hyun inapoi intins la podea.
-Asculta si taci! porunci Lee in telefon. Peste 20 de minute sa-ti controlezi mailul! apoi il inchise si zambi multumit. Ce mai e acum? ridica nevinovat din sprancene cand intalni privirea fioroasa a Breeanei. Hai ca ne vedem in 20 de minute, spuse intanzandu-i telefonul apoi porni catre usa fluierand pe melodia lui GD, Michi GO.
Ji Yong se straduia sa castige batalia asupra catorva lacrimi ce se ingramadeau pe la colturi.
-Esti bine? ii sopti lui Seung Hyun care cazuse cu fata spre el. Zambetul cald al prietenului sau il facu sa-si piarda concentrarea si lacrimile coborara violent spre barbie. Scutura nervos din cap incercand sa le alunge si ochii i se lipira de botul cismelor negre care aproape ca ii atingeau pielea mult prea alba. Ridica privirea si ochii plini de ura ii intalnira pe cei ai lui Aly. Nu ii vazu chipul deoarece il avea inca acoperit de o bandana neagra. Il apuca de umeri si il ajuta sa se ridice in genunchi, fara nici un cuvant, desi Ji Yong ii putea simti tremurul mainilor. Facu acelas lucru si cu Tae Yang, apoi cu SeungRi. Breeana il ajuta pe DaeSung si apoi pe Seung Hyun care incerca sa nu o priveasca de nici un fel, dar parfumul ei atat de familiar il obliga sa-i arunce o ocheada care se vru rapida, dar in aceeasi clipa si ea isi arunca ochii peste chipul lui si se blocara. Buzele ei ar fi vrut sa arunce un "imi pare rau" dar il opri la timp, cand el se smuci din mainile ei. Aly desfacu o sticla de apa si astepta, indreptand-o catre fiecare in parte.
-Treaba voastra! facu ea si o acoperi din nou cand toti plecara ochii in podea.
-Stai! le atrase SeungRi atentia tuturor si incerca sa inainteze. Vreau eu!
Aly se lasa pe un genunchi si ii lipi sticla de gura.
-Multumesc..., spuse el si zambi incurcat la auzul sunetului foamei care-i pusese stapanire pe intreagul corp.
-Nu cred ca am ce mancati voi de obicei, se auzi glasul cald al Breeanei, apoi se opri in fata lui. ...dar nu cred ca am intalnit omul caruia sa nu-i placa cartofii pai...
-Nu..., incerca SeungRi inca un zambet.
Ceilalti il privira cu o oarecare invidie dar nu au renuntat la mandria lor si s-au multumit sa inghita in sec. Aly se aseza in fata lor, ademenindu-i cu un cartof.
-Nu sunt handicapat ca sa ma hraneasca altii! murmura printre dinti Ji Yong.
-Momentan esti, veni raspunsul calm al lui Aly, apoi isi indeparta bandana dezvaluindu-si chipul alb cu buzele rosii, in contrast perfect cu ochii si parul ei negru intens. Indesa cu pofta cartoful in gura si isi muta centrul atentiei catre rasul hazliu al lui SeungRi.
-Scuza-ma! nu isi putu abtine SeungRi hohotul de ras cand aproape ca o apucase de degete pe Breeana, in cautarea hranei.
-Nu-i nimic! rase Breeana. E dreptul tau oricum, veni urmatorul cartof tinut doar cu buricele degetelor.
-Umm... as putea?..., se auzi glasul placut al lui Dae Sung, intr-o engleza mult mai buna decat a lui SeungRi.
-Desigur! zambi Aly si isi prelua rolul de "mamica".
-Ce-i cu voi?? bombani din nou ji Yong, in coreeana, crezand ca nu va fi inteles.
-Joaca-le-n struna, poate au ei vr-un plan, ii sopti Aly cand ingenunche langa Dae Sung, si pentru a-i opri orice comentariu ii incarca si lui gura cu un cartof.
Ji Yong l-ar fi scuipat in secunda urmatoare daca gustul sarat nu i-ar fi invadat papilele gustative care au tresarit pline de placere. Isi pleca ochii in podea si mesteca mult mai mult timp pana il inghiti, mistuit de vina. Il privi pe Seung Hyun care nu ramasese in genunchi ca ei, ci isi creease o pozitie mai comfortabila, in sezut. Tintuia podeaua si nu schita niciun gest, decat ochii i se marira si o umbra neagra ii invalui cand usa mare de fier se auzi si Lee aparu in prag.

                                                                          ***

-Ati papat? Bravo! rase el batjocoritor.
-Ce mai e acum? isi roti Aly ochii si se ridica cu greu, scuturandu-si mainile de haine.
Breeana isi arunca si ea ochii in podea, refuzand sa-l priveasca desi inima isi mari bataile, ceea ce se traduse pe chipul ei prin gura intredeschisa ce cauta sa inghita aerul refuzat de narile devenite prea neincapatoare pentru asta, si tremurul usor al mainilor. SeungRi observa aceasta schimbare si o urmari cu atentie.
-Tot mai esti suparata pe mine? o atinse Lee usor pe cap.
-Nu, raspunse ea sec, apoi se intoarse la calculatorul sau.
-Baieti, o poza de grup, va rog! zambi el si cateva blitz-uri grabite ii asezara pe baieti pe ecranul micut al aparatului de fotografiat. Si un prim-plan? rase imitand un fotograf profesionist. Asa!... Tu! Esti prea curat, ii prinse fata in maini lui SeungRi, iar el il privi sfidator, fara ca macar sa clipeasca o singura data. Rasul puternic al lui Lee umplu intreaga incapere.
-Imi place pustiul! E tare! ii batu de trei ori obrazul cu palma, apoi se opri in dreptul Breeanei. Descarca astea! ii vari sub nas aparatul si se aseza pe coltul mesei. O sa am nevoie de o adresa, le spuse baietilor. Mi-o spuneti voi sau o aflu singur? vorbi fara sa ii priveasca, aprinzandu-si o tigara.
-Yanggoon hotmail, veni raspunsul de la tacutul Tae Yang.
-Multumesc! zambi Lee. Daca o sa vi se intample ceva, va fi numai vina lui, sa stiti, le intoarse spatele pentru a-si arunca ochii asupra monitorului unde deja pozele se incarcau in casuta de e-mail. Permite-mi! ii trase tastatura de sub maini Breeanei si concepu cu o viteza uluitoare o scrisoare de cateva randuri, in caracterele lor ciudate. Gata copii! Acum depinde numai de acest Yanggoon. Daca nu primim raspuns in 48 de ore, incepem cu ala micu`!, ii zambi lui SeungRi si se pierdu in spatele usii de fier, exact asa cum aparuse, lasand in urma decat fumul gros, alb, de la tigara urat mirositoare.
-Incep sa regret, spuse Breeana intr-o limba pe care nici unul nu o putu identifica.
-Stai calma, ii dezmierda parul Aly, apoi isi ascunse fata in el, soptindu-i ceva la ureche.
Un zambet discret inflori pe buzele fetelor, apoi Breeana scoase de sub masa o geanta neagra. Ii apuca manerele si se opri in fata lui Seung Hyun. L-a apucat cu doua degete facandu-l sa o priveasca. Mare greseala! Nu ii rezista privirii si se grabi sa isi plece ochii la picioare, agatandu-se de fermoarul gentii pe care il desfacu cu ceea ce ar fi vrut sa para miscari sigure. Rupse o bucata mare de tifon pe care o uda din belsug cu solutie dezinfectanta. Ramase cateva clipe cu mana in aer, dar nu pentru ca ar fi ezitat, ci pentru ca el isi retrase violent capul, refuzandu-i ajutorul. Ea ii zambi apoi isi lipi mana de obrazul lui si, cu blandete ii indeparta sangele din jurul gurii, urcand apoi catre ochi, cu aceleasi miscari usor tremurande.
 "Ce-i asta??" se razvrati in gand Seung Hyun. "Mai intai te omoara si dupa-aia te pupa" continua sa isi instige trupul la revolta dar acesta refuza sa ii raspunda. Parfumul dulceag actiona ca un anestezic si degetele ei, desi reci ca niste turturi subtiri, raspandeau o caldura ciudata peste intreaga lui fiinta. O privi dar ochii ei nu aparura din spatele lentilelor negre, decat reflexia lui, mica si ghemuita, il intampina. Pe buzele ei ramasese atarnat acelas "imi pare rau" pe care nu avu nici de data aceasta curajul sa il rosteasca. Inconstient, o urmari facand acelas lucru tuturor celor care aveau nevoie de ingrijiri.
Aly a asteptat tolanita pe scaunul de la calculator, rabdatoare, pana ce Breeana isi aduna toate lucrurile inapoi in geanta neagra pe care o impunse cu piciorul, la locul ei. Isi plimba degetele incolo si-ncoace pe lama unui cutit mare de bucatarie, iar cand Breeana se opri in fata ei, il apuca de varf, intinzandui-l; apoi s-a ridicat fara graba, apucand si ea manerul unui alt cutit mai mic. Baietii facura ochii mari, dar nici unul nu vroia sa vorbeasca, probabil erau prea ocupati sa urmareasca jocul sinistru al luminii, pe lamele mult prea stralucitoare. Ji Yong stranse ochii cand Aly il apuca de umar, dar in secunda urmatoare, suflul ii reveni si inima incepu sa-i galopeze vazandu-si mainile in fata ochilor.
-Nu te bucura prea tare, ii zambi Aly, emotionata de bucuria copilareasca ce se nascuse pe chipul lui. Il lasa cateva secunde sa isi maseze mainile, timp in care ea scurta funia pe care i-o aseza inapoi peste incheieturi, dar nu inainte de a le proteja cu manecile lungi ale pulovarului sau frumos colorat. Zambetul lui Ji Yong se stinse si a fost inlocuit de un botic de copilas bosumflat, la care Aly nu-si putu retine un chicot. Cu o singura taietura indeparta si legaturile lui DaeSung; pentru ca el nu schita nicio miscare, nu stiu nici ea de ce, dar se trezi mangaindu-i bratele insemnate de stransoarea funiei. El o privea cu ochii mari si nu indraznea sa o opreasca, adica nu vroia, ii facea chiar bine. Zambi resemnat cand ea se opri brusc si ii impreuna mainile in fata pentru a i le incatusa din nou, insa de data aceasta mult mai slab.
Tae Yang nu putea intelege de ce prietenii sai nu profitasera de moment si nu se eliberasera cand li se ivise ocazia, dar el nu avea de gand sa o rateze. Astepta linistit pana ii veni randul. Breeana ii elibera mainile lui SeungRi care ii multumi printr-un oftat din adancul inimii. 
-Ah, mai stai putin, te rog! isi freca grabit mainile, de sus pana jos. Si astea? o intreba miscandu-si decat varfurile de la picioare, cand Breeana ii lega inapoi mainile. Nu se astepta la un raspuns atat de prompt, dar sari imediat in picioare cand acestea se simtira libere, gest pe care il regreta instantaneu, pentru ca ele nu mai aveau puterea sa ii sustina greutatea si se prabusi la pamant. Fara alte cuvinte le aduna la piept si incepu sa le maseze frenetic de la genunchi in jos. Tae Yang isi primi astfel raspunsul cautat si desi nu vroia sa piarda sansa aceasta, nu s-a evidentiat cu niciun gest scos din comun. A avut si el dreptul la cele cateva secunde de masat mainile una pe cealalta, apoi fara alte miscari inutile a asteptat reintoarcerea funiei pe incheieturi. Cand i s-au eliberat si picioarele, se aseza in pozitia lotusului si privi in jur cu atentie. Incaperea aceasta parea mai degraba o hala, plina de cutii de carton si saci de diferite marimi. Lumina venea de la multele tuburi de neon ce strabateau intreg tavanul de la un capat la altul. Doar masa si o mica sobita ieseu din tiparul clasic al unei hale de depozitare, in rest totul era ‘’de-acolo’’, pana si usa mare, zgomotoasa de fier.
Breeana se indrepta ezitand catre Seung Hyun. S-a lasat in genunchi langa el, apoi a taiat cu grija sfoara. Stranse puternic in mana bucata patata de sange si cu o singura miscare o indeparta, aruncand-o cat colo. Astepta cateva momente, dar el nu a simtit aceeasi nevoie ca prietenii lui, sau poate ca da, judecand dupa sprancenele care se impreunau de cate ori isi misca mainile. Ea ii facu legaturile mai slabe, incercand pe cat posibil sa nu ii mai atinga ranile déjà facute, apoi ii elibera picioarele fara nicio alta miscare in plus.
DaeSung si Tae Yang pareau pierduti in meditatie, SeungRi isi odihnea capul pe genunchii stransi la piept, Seung Hyun privea absent podeaua; numai Ji Yong se intinsese cat era de lung, tintuind intens tavanul. Pornise prin a numara neoanele, continuase apoi cu memorarea fiecarei cutii, locul fiecarui sac, apoi se intorsese catre tavanul stralucitor. 
Acordul melodiei “Beautiful hangover” ii scutura visele si privirea i-a fost furata de Aly. O urmari in timp ce aduna dintr-o plasa mai multe pachete pe care le stranse cu grija la piept, apoi le lasa sa cada in fata sobitei. Desfacu dintr-o miscare chinuita prima punga de taietei pe care ii arunca in apa clocotita. Alte 6 pungi ii urmara. Incinse apoi o tigaie inalta, cu o bucatica de unt. Desfacu orezul cu mai multa usurinta si il varsa cascada inauntru.
-Ah, nu!! striga Aly si se repezi dupa lingura de lemn pentru a mesteca agitat in taieteii care se lipisera, apoi misca frenetic tigaia de unde incepuse sa iasa un fum gros.
Tae Yang isi roti ochii si se ridica cu grija, verificand conexiunile dintre picioare si restul corpului. Reusi sa isi mentina echilibrul si se opri in fata ei, oftand. O apuca de mana in care tinea lingura si o ajuta sa amestece calm, cu miscari circulare. Fara sa foloseasca vr-un cuvant, o indemna sa ridice tigaia si concentrandu-se acum decat pe un singur lucru, ii prinse mana de maner. Cu ambele sale maini ii arata cum sa agite tigaia, astfel incat orezul sa nu se mai lipeasca.
Dintr-un motiv inca necunoscut, inima lui Ji Yong porni la galop si sangele i se aduna din loc in loc pe obraji. Ochii ii erau lipiti pe cei 2 si sari in picioare atat de evident incat Seung Hyun il apuca de marginea pantalonilor in momentul in care pasi hotarat.
-Ce vrei sa faci? ii sopti, nebanuind nicio clipa adevratele intentii.
-Nu am de gand sa astept cele 48 de ore! se arunca Ji Yong inapoi intre prietenii sai, realizand greseala imensa pe care fusese gata sa o comita. La noapte sa nu adoarma nimeni! le porunci printre dinti si pumnii i se inclestara, tragand cu ochiul la Tae Yang care parea sa se distreze cu adevarat.
-Uau! Chiar te pricepi la gatit! exclama Aly fara sa isi poata ridica ochii din farfuriile frumos ornate.
-Asa chiar ca-ti vine sa mananci! il lauda si Breeana, alegandu-si una din portii.
-Mersi! il repezi Ji Yong cand Tae Yang ii inmana una din farfurii.
-Ce-i cu el? ii sopti lui DaeSung asezandu-se langa el.
-Nu stiu, ii raspunse acesta sincer apoi isi vazu de mancarea lui.
-Te rog, nu refuza…, ii spuse Breeana pe un ton blajin lasand portia la picioarele lui Seung Hyun si a asteptat pana cand acesta a acceptat-o.
Mancau in cea mai mare liniste, nici macar tacamurile nu se auzeau. Doar Breeana, dupa cateva boabe de orez, a lasat farfuria in podea si a tintuit-o pe tot parcursul cinei. Tinea capul plecat, dar ochii ii erau energici, analizandu-i pe fiecare in parte, pe deasupra ochelarilor. Nu vroia sa inteleaga de ce privirea ii aluneca mereu spre chipul lui Seung Hyun. Isi tinea mintea ocupata cu tot felul de planuri pentru viitor, dar in cele din urma, comentariile citite mai devreme pe forumurile internationale o cucerira pe de-a-ntregul si le dadu dreptate celor care vorbeau despre “irezistibilitatea” lui, cum ii placu ei sa glumeasca si isi recunoscu siesi ca lumina aceea puternica si situatia usor vulnerabila il facu mai atragator decat in toate sutele de poze pe care apucase sa le vada. Toti erau. Zambi fara sa isi idea seama dar se cutremura toata cand Seung Hyun isi ridica brusc privirea si ochii li se intalnira. Cauta punctul fix din podea si degetele i se stransera discret in manecile pufoase ale pulovarului moale.
Ji Yong remarca zambetul din coltul gurii al prietenului sau, apoi recunoscu la ea semnele de fastaceala si acelas zambet ii licari ii ochi.
Dupa masa care a durat destul de mult, Breeana aduna toate resturile intr-un singur loc. Stransese toata vesela murdara si se pregatea sa o impacheteze, cand niste pasi i-au atras atentia. Inlemni. Seung Hyun se apropia, iar ea trebuia sa faca tot posibilul sa isi opreasca tremurul ce urca de la picioare tot mai sus, repetandu-si intr-una “respira, respira, respira” in sinea ei.

                                                                          ***

-Multumesc, auzi ea cea mai fermecatoare pronuntie in engleza. Ar fi vrut sa-l intrebe pentru ce, dar momentan uitase cum sa deschida gura. Incerca sa nu-l priveasca, sperand ca daca il va ignora, va pleca. Indesa cu atentie tacamurile folosite intr-o punga mare de hartie, iar el ii prinse mana si o opri.
-Ce-i? reusi sa rabufneasca insa o amorteala ii intepa talpile si se raspandi cu repeziciune pana in varful urechilor, facand-o sa roseasca atunci cand el ii prinse chipul in palme si isi lipi buzele de ale ei. Le simti atat de fierbinti si de moi incat si degetele se imbracara in mici stropi reci de sudoare. Gura ei incepu sa se miste in ritmul dictat de buzele lui si nici macar nu a simtit cand mainile sale impreunate coborara pana la braul ei, unde isi tinea ascunsa arma micuta, argintie. Sunetul pe care il facu piedica trasa a pistolului, o trezi brusc dar zambetul care inflorise in inima lui Seung Hyun ii disparu la fel de iute si aerul pe care se chinui sa il duca in plamani prin inghitire, trebui sa treaca de varful ascutit al cutitului, care ii impungea traheea. 
-Nu inca, ii sopti ea abia dezlipindu-si buzele mici de ale lui, apoi ii zambi din spatele ochelarilor mari. Intinse mana atat cat sa isi recupereze arma, dupa care il lasa priponit acolo, langa sobita, ea leganandu-se usor catre masa de unde Aly apasa butonul “play” iar “Beauiful hangover” rasuna din nou in toata incaperea.
-Vezi daca esti prea slaba, o dojeni Aly in aceeasi limba pe care baietii nu o puteau intelege defel. 
Raspunsul Breeanei a fost o grimasa pe post de zambet si isi lasa fara graba ochelarii pe masa pentru a-si sterge 2 lacrimi ce ramasesera agitate la coada ochiului, gest care se imprima pe retina lui Seung Hyun si care se relua in mintea lui de nenumarate ori, facandu-l incapabil sa se mai miste pentru urmatoarele minute.
-Sa nu va culcati! Sa nu adormiti! a soptit din nou Ji Yong, cand se adunara cu totii intr-un singur loc. Asta seara scapam d-aici, orice-ar fi! Ele sunt 2, noi suntem 5! Ce naiba?! se rasti la fel de soptit.
-Hyung, incepu usor DaeSung, fie ce-o fi, eu nu pot sa lovesc o femeie… imi pare rau…
-Si nici nu par a fi asa fioroase, interveni si Tae Yang.
-Asta-i buna!! rabufni Ji Yong mai tare decat ar fi trebuit, atragand atentia fetelor.
Aly zambi si urca volumul melodiei, la maximum.
-Nu stiu de ce am impresia ca rad de noi, spuse fara sa-si ridice privirea DaeSung.
-SeungRi-Ah, sopti Ji Yong.
-Da, huyng?
-Du-te si tine-le de vorba!
-OK! incuviinta SeungRi si o porni spre masa lor.
-Da? ii zambi Aly.
-Umm… de ce asculti numai melodia asta? a fost primul lucru ce ii iesi pe gura.
-Te deranjeaza? il intreba Aly in timp ce Breeana isi muta pozitia, pentru a-i face loc langa ele.
-Pai…, zise el ridicand din sprancene, cam da. Partea mea nu-i prea mare aici. Pot?, ceru permisiunea sa tasteze, apoi “Strong baby” incepu sa ruleze.
Fetele se prefacura incantate, dar nu ii scapau din ochi pe ceilalti, care erau mai mult decat evidenti in ceea ce planificau.
Era tarziu; ceasul de la mana Breeanei indica ora 3.25. Era atat de liniste, decat lumina ramasese puternica: baietii adormisera pe podea, adunati unul langa celalat, Breeana dormea cu mainile incrucisate pe masa, iar Aly se cuibarise intr-un cotlon, dupa niste cutii mari, undeva in spatele prieteni sale.
Seung Hyun deschise usor ochii si ii roti in jur. Il atinse usor pe Ji Yong care se ridica, mecanic, fara zgomot. Dupa cateva momente de dezmeticire, pasi in varful picioarelor pana la Breeana, intinzand mana catre pistolul pe care il vazuse déjà iesind de sub haina, dar schimbarea brusca a pozitiei lui Aly ii atrase atentia: parea ca doarme asa de calm, statea cu fata in sus, o mana si-o sprijinea pe stomac si cealalta se rasfirase peste tot. Parul negru se cocotase suvite peste chipul ei, acoperindu-l pe jumatate. A ingenuncheat langa ea si ramase cu mana in aer. Nu stia ce avea de facut; gatul alb era expus in totalitate si pentru cateva momente s-a lasat furat de pulsatul venelor pe care le urmari pierdanu-se in spatele decolteului micut. Intinse mana sa o atinga. Ce vroia sa faca? S-o sugrume? Sau… Acest moment de ezitare l-a costat scump… Aly ii indesa teava lunga a pistolului sub barbie si zambi.
-Data viitoare cand vrei sa faci ceva de genu` asta, vorbi fara sa-si deschida ochii, … fii ceva mai hotarat! Cu o singura miscare rapida se ridica pana la nivelul lui si isi lipi de data aceasta, pistolul de fruntea ei. Poftim! Asa! il indemna pe Ji Yong sa apuce arma, apoi ii apasa mana cu fermitate cand el prinse manerul. Nu ezita! Nu o sa ai timp! continua ea la fel de calma, privindu-l in ochi.
Usa mare de fier scartai violent si Lee isi facu aparitia, urland.
-Niciun semn pan` acu`!! …Ce dra…
Atat a apucat sa isi deschida gura, intrucat Seung Hyun il dobori ca o felina mare si infometata. Desi mainile ii erau inca legate, nu a avut nici o problema in a-i cara pumnii pe care trebuia sa i-i plateasca. Nu pentru mult timp insa. Din pacate cele cateva scene de actiune la care participaase nu se putura compara cu o viata intreaga de antrenamente, asa ca Lee a reusit in cele din urma sa se elibereze, devenind el atacatorul.
-Astuia cine dracu` i-a dat drumu?!! racni Lee in timp ce-l puse la pamant.
DaeSung nu pierdu timpul si se napusti asupra lui Lee, doborandu-l… din nou. Intelese bine ca nu mai avea de-a face cu un amator si in scurtul ragaz dintre lovituri, isi scoase arma “de urgenta” din lacasul special creat in carambul ghetei.
Aly simti intentia lui Ji Yong de-a se misca apoi sari in picioare. Ii apuca incheietura si isi strecura degetul pe tragaci, peste al lui. Apasa. Focul de arma ii facu pe toti sa inceteze, iar pe Lee sa isi piarda arma care ii zbura la cativa pasi in spate.. Ea ii ridica mana lui Ji Yong si se agata din nou e incheietura lui, astfel incat sa para ca acesta o ameninta cu arma.
-Dupa cutiile alea e o usa, ii sopti rapid, apoi striga dupa Lee.
DaeSung ii bloca inaintarea lui Lee dupa arma pe care o recupera el in schimb.
-Hyungs, acolo! le-a aratat Ji Yong directia indicata de Aly, iar SeungRi si Tae Yang se aruncara asupra cutiilor pe care ar fi vrut sa le doboare dintr-o singura miscare… si ar fi facut-o, daca nu erau pline cu tot felul de prafuri si solutii folosite in zidarie. Baietii scapara amandoi cate o injuratura, apoi apucara prima cutie ce isi varsa continutul pana aproape de Ji Yong, facandu-l sa tuseasca. DaeSung se grabi sa isi ajute prietenii.
Seung Hyun ar fi vrut sa mai inceapa un atac impotriva lui Lee, daca nu ar fi ochit unul dintre pistoale la cativa metrii de el. Anticipandu-i miscarile, o apuca e brat pe Breeana, apoi ii impinse pe Ji Yong si Aly dupa alte cutii. Cand se auzi incarcatorul pistolului, Breeana, printr-un gest reflex, se roti catre Lee care apasa tragaciul. In aceeasi fractiune de secunda, ea isi duse mana la umarul drept si sangele se scurse printre degetele tremurande.

                                                                              ***

Ochii i se lipira de ai lui Lee, care a parut la un moment dat ca ar cobori arma, daca ea nu s-ar fi pierdut impreuna cu Seung Hyun in spatele unor saci mari de ciment. Nu avea timp de socuri acum, isi cauta pistolul pe care il tinea de obicei in spatele pantalonilor si i-l inmana lui Seung Hyun.
-Stii sa tragi? 
Nu primi niciun raspuns asa ca se simti nevoita sa reformuleze: 
-Ai tras vre-o data?
Seung Hyun scutura din cap.
-Nu cu arme adevarate.
-Nevoia te-nvata! vorbi ea repede si a incercat sa raga piedica, dar nu a reusit.
Seung Hyun o apuca de brat si o imbratisa pentru a o proteja de gloantele lui Lee care strapunsera bariera mormanului de saci.
Ji Yong déjà isi primise lectiile despre utilizarea armelor de foc, iar acum isi exersa capacitatile, incetinindu-l pe Lee, obligandu-l sa-si gaseasca adapost dupa alte cutii.
-Bree!! Esti bine? striga el.
Bine-inteles ca raspunul a venit sub forma unei avalanse de gloante.
-Stai! il opri Breeana pe Seung Hyun, atingandu-l usor. Astea-s toate…, ii intinse un cartus dreptunghiular, ingust.
-Hai!! a strigat SeungRi cand deschise usa. 
Intunericul profund l-a blocat pentru cateva momente, dar gloantele lui Lee si bratele prietenilor sai ii redara simturile miscarii si concentrarea de care avea nevoie pentru a te descurca printre sinele acelea neterminate… sau aici era “capat de linie”? Deocamdata nu avea sa-si bata capul cu asa ceva - mai in fata se zareau siluetele unor vagoane, intr-o mare pustietate de fierataie abandonate si vegetatie in exces.
-Unde suntem? intreba Ji Yong, dar raspunsul nu a venit. 
Nu au avut timp de detalii pentru ca Lee ii ajungea din urma. In scurt timp timp insa, judecand dupa ragetele lui, ramasese fara gloante, iar ei se pierdura in intunericul de nepatruns.
Urmau directia caii ferate, fara graba acum. Aly era flancata de Ji Yong si Tae Yang, dar fara ca vr-unul dintre ei sa o oblige sa inainteze, SeungRi si DaeSung mergeau primii in fata, iar Seung Hyun si Breeana in urma tuturor; mana lui alunecase de pe incheietura pana in palma ei, iar degetele se impreunara fara ca macar sa isi dea seama. Priveau cele 4 vagoane pe masura ce treceau de ele.
-Uau, n-am mai vazut asa ceva de multa vreme, zambi DaeSung plimbandu-si mana peste vopseaua rosie, scorojita, a unuia dintre vagoanele patratoase.
-Unde suntem? reveni Ji Yong cu intrebarea.
SeungRi se opri brusc, apoi fugi catre locomotiva la fel de rosie, din fata. Geamurile mari fusesera sparte, iar plantele ii inverzisera rotile, dar el cauta ceva.
-Suntem in Gwangju! striga incantat, iar dupa “sst!-urile” celorlalti, reveni soptind catre Aly: Asa-i?
-Hei…, se auzi vocea lui Seung Hyun si o prinse in brate pe Breeana care parea ca se scurge din picioare.
-Bree!! a tipat Aly repezindu-se la ei. Isi adresa in gand cele mai mari ocari pentru ca uitase de ea; ii sterse cu mainile fata ingropata in sudoare si o striga din nou.
-Sst! facu Ji Yong apoi arata catre vagonul rosu.
Seung Hyun o ridica in brate si intra, urmat foarte indeaproape de Aly. Cautara un loc unde sa o aseze, iar Aly isi scoase bluza neagra pe care o intinse pe jos, pe culoarul dintre ceea ce fusesera odata scaune. Ji Yong se bloca admirandu-i bratele lungi, subtiri si umerii albi iesindu-i din maieul atat de stramt incat nu mai lasa loc nici unei interpretari.
-Ajuta-ma putin! ii ceru ea lui Seung Hyun sa traga de pulovarul Breeanei pentru a i-l scoate, apoi o acoperi pana la umeri, cu intentia clara de a-si ingriji prietena, cand piedica pistolului o facu sa se opreasca. Astepta.
-Ridica-te! ii spuse Ji Yong surprinzandu-l chair si pe Seung Hyun.
-Esti nebun?!? incerca Aly sa isi domoleasca inima care statea sa-i sara din piept.
-Ji Yong…, incerca SeungHyun sa intervina.
-Desfa-l! ii porunci lui Aly.
-Ce sa desfac?!! Aaa…da…, se intoarse la soptit cand Ji Yong ii indica mainile inca legate ale lui Seung Hyun. Se conforma si dupa ce trase de cateva ori de sfoara, il elibera. Ar fi putut incepe un atac, si din cateva miscari i-ar fi doborat pe amandoi dar nu vroia sa isi puna prietena in pericol.
-De ce faci asta acum? Il intreba cand el ii ceru sa-I desfaca si legaturile lui.
-Tu nu mi-ai raspuns cand si eu te-am intrebat, ii reprosa el.
-Voi nu erati pe moarte! rabufni Aly.
-Nu, dar el a fost la un pas! Ridica si el vocea, apoi o apuca de mana pe care i-a sucit-o la spate, apoi pe cealalta, si folosind aceeasi sfoara din pumnul ei, ii lega strans mainile.
-Daca-I faci ceva, te omor!! tipa ea catre Seung Hyun, incercand sa-l loveasca cu piciorul. Ji Yong o apuca de brat si a obligat-o sa il urmeze, apasandu-i pistolul in tampla.
-Hyung…, incercara si ceilalti sa intervina, dar el nu asculta pe nimeni. O duse in celalat vagon si a ingenuncheat-o intre niste scaune.
-Ji Yong! Il striga DaeSung care aparu in prag.
-Sa nu indraznesti sa te misti d-aici! ii vorbi printre dinti si pleca odata cu DaeSung, aruncandu-si mana dupa gatul lui.

                                                                         ***

Seung Hyun se trantise pe un scaun si o privea. Din cand in cand isi freca palmele asudate de pantaloni si isi curata tamplele cu dosul palmei. Se strecura pana langa ea si facu ochii mari; nu vazuse asta de pe scaunul lui.
-Nu plange… N-o sa-ti fac nici un rau, ii sopti stergandu-i lacrimile cu degetul mare.
Breeana deschise ochii dar nu a avut curajul sa il priveasca. El isi scoase bluza albastra de pajama, in care ramasese de atata amar de vreme si o lasa sa cada langa ei. Prinse cu dintii maieul alb pe care il rupse in 2; o parte a impaturit-o cu atentie si ii acoperi rana, iar din cealalta incropi un bandaj oarecum rezistent.
-Multumesc…, ingana ea strangand la piept pulovarul, singurul lucru care o acoperea. Isi pleca ochii si se lovi de petele vinetii, intinse, se pe trupul lui, care ii furara un suspin acompaniat de un sir amar de lacrimi.
Seung Hyun ii prinse fata in palme si o privi. Deschise gura sa vorbeasca, dar cuvintele i se pierdura inainte de-a apuca sa iasa.
-Eu…, incepu ea dar nodul care se catara din stomac, in gat, ii innabusi orice incercare de-a se exprima prin vorbe; respiratia ii devenise atat de grea, incat aproape ca o durea. El ii bloca accesul catre singura sursa de aer pe care se chinuia sa o obtina prin gura intredeschisa si un foc violent o mistui din cap pana-n picioare, uscandu-i aproape instantaneu gatul, arzandu-i buzele. O ajuta sa se intinda iar inimile lor goale se intalnira si aritmia de la inceput, se transforma intr-o bataie ritmata, ce abia tinea pasul cu buzele lor care se strecurau rand pe rand, una pe sub cealalta.
Aly statea ghemuita intre scaune. Nu ii era frica sa se miste, dar totusi nu o facea. Se certa singura pentru ca in loc sa isi faca griji pentru prietena sa, de cate ori inchidea ochii, zambetul lui Ji Yong de pe ecranul lat al monitorului, era unicul lucru ce ii aparea in minte. Isi dorea zambetul acela, il dorea cu ardoare si nu intelegea de ce; vroia sa il vada, sa ii insenineze ziua… ma rog, noaptea, cum o facea de cate ori il privea pe ascuns, de dincolo de monitor. Se cuibari mai bine cand auzi pasi si incerca sa se gandeasca la cele mai triste lucruri care ii zburau prin minte – avea nevoie de cateva lacrimi care nu intarziara sa apara..
Ji Yong se apropia, dar parea ceva schimbat la el, pupilele i se micsorasera si se pierdusera mai bine de jumatate in spatele pleoapei de sus. Uita de planul cu lacrimile si il urmari cu ochii mari, cum se leagana pana in fata ei. Parea posedat… era posedat. O prinse de cap cu o mana si ii sopti ceva in ureche, ceva ce parea a fi un vers din melodia pe care o reluase de atatea ori: “I won’t deny it, nor fight it…” …Cel putin asa a inteles ea.
-Ce?!... facu ea, dar nu a mai apucat sa isi finalizeze idea, pentru ca gura lui se opri peste a ei, intr-un sarut pasional, care ii taie suflul pentru cateva momente. Zambi cand isi simti mainile libere, si il locul oricarei alte miscari, se agata de marginea bluzei lui, care zbura cat-colo, apoi ii urma cu degetul conturul tatuajului de pe coaste.
-Nu-i correct!, ofta SeungRi asezandu-se langa DaeSung.
-Si ei? intreba amuzat Tae Yang.
-Da! raspunse bosumflat SeungRi.
-Ti-a luat-o hyung inainte, asta e grav, grav de tot, il inghionti DaeSung zambind.
-Lasand gluma la o parte, nu cred ca trebuie sa-i lasam singuri, zise Tae Yang ridicandu-se.
-Vrei sa intri acolo?! rase SeungRi, cu ochii mici.
-Ce minte murdara ai, il dojeni DaeSung care sustinu ideea prietenului sau.
-Sunt 3 usi si 2 vagoane, la cine alegi? nu renunta SeungRi.
-Tu ai preferinte? il lua peste picior Tae Yang. Eu acolo, tu aici si hyung acolo, e bine? rase si se indrepta spre us ape care singur o indicase.
-Hyung! ii sopti SeungRi lui DaeSung, daca… daca e ceva, ce facem?...
-Fighting! zambi DaeSung radicand pumnul in aer.
Breeana ii sorbea fiecare miscare pe care o facea si dupa ce pantalonii matasosi se oprira in talia lui frumos definita, el se apleca dupa bluza pe care i-o aseza cu grija pe umeri. Astepta pana ce ea se cuibari inauntru si ii inchise nasturii pana sus, sub barbie, zambind.
Ji Yong isi lipise urechea de pieptul ei si ii asculta bataile inimii care se calmau odata cu respiratia lui. Pe cat de teama ii fusese e sentimentul acesta, pe atat i se daruise intru-totul. Aly ii mangaia parul moale si nu isi gasea cuvintele… era fericita! Primise zambetul mult ravnit, desi trebuia sa-si recunoasca, se cam speriase cand il vazuse venind mai devreme. Acum insa era atat de liniste…
-Ce-a fost asta? sopti Aly dintr-o data. Unde-s baietii?
Ji Yong se ridica sa priveasca, apoi cerceta pe sub scaune – nu zari nimic.
-Chiar nu stiu! zise el si se intinse dupa haine.
-Eu…, vru Breeana sa inceapa o conversatie, cand mana mare a lui Seung Hyun ii acoperi gura.
“Sst!” facu el din semne si isi ridica ochii peste marginea geamului, dupa ce se asigura ca nu mai era nimeni cu ei in vagon. Cu un gest grabit o facu sa se ascunda intre scaune, apoi se strecura si el, nu inainte de a-si recupera pistolul care zacea la cativa pasi de ei, pe podea. Ar fi vrut sa spuna ceva, dar rafala de gloante ce urma, sparse zgomotos toate geamurile in cateva clipe.
-Breeanaaa!! tipa Lee din toti rarunchii. Aly!!!
Nici un raspuns.
-Lasilor!! Iesiti afara si fasati fetele!! mai incerca o data.
Din nou nici un raspuns.
Lee a ridicat o mana in aer si la un semn al sau, urma o noua descarcare de arme, de data aceasta ceva mai jos de geamuri.
-Ji Yong, ii spuse Aly dupa ce ploaia inceta, iti multumesc!
El ii zambi crezand probabil ca isi lua la revedere temandu-se pentru viata ei si a vrut sa o incurajeze, dar ea ii infipse mana in par si pistolul sub barbie.
-Lee!! striga ea cat de tare a putut. Dobitocule!! Ai venit sa ma salvezi sau sa ma-ngropi?!!

                                                                     ***

Fata lui Lee se insenina brusc cand Aly aparu dintr-unul din vagoane, tarandu-l pe Ji Yong dupa ea.
-Stiam eu ca tu nu…, isi inghiti Lee zambetul larg cand pistolul ei il privi drept in ochi.
-Si eu am crezut ca te cunosc, dar ai vrut sa tragi in mine, Lee! il intrerupse Aly.
-Stii ca n-as face-o niciodata!! se rasti el, dar ridica pistolul catre ea.
Ji Yong, familiarizat déjà cu armele, incarca pistolul pe care il primi in piept de la Aly, si desi initial nu a inteles ce trebuia sa faca, acum statea cu pistolul lipit de fruntea lui Lee.
-Gresesti, Aly!... scutura Lee din cap.
-Tu ai gresit primul! il contrazise ea din nou si il facu sa ingenuncheze, cu o lovitura in stomac.
-S-acum? intreba Lee aducandu-si mainile la ceafa.
-Unde sunt baietii? intreba Aly fara sa il scape din ochi pe Lee.
-Hyungs!! a strigat Ji Yong si in scurt timp SeungRi aparu din spatele unui vagon, iar DaeSung si Tae Yang iesira si ei din ascunzatoare.
-Choi Seung Hyun! il prinse Breeana de mana, cand a vrut sa raspunda si el chemarii prietenului sau.
- ?...
-Sa nu faci nici o prostie, continua ea stins.
-Nu, ii zambi si o apuca de brat, apoi iesira impreuna.
-Hyung!... incerca Ji Yong sa reactioneze cumva, in momentul in care cei doi aparura pe jumatate dezbracati, el purtandu-si doar pantalonii, iar ea bluza lui.
-Credeai ca numai tu te-ai distrat? ii sopti iscoditor, SeungRi.
Ochii lui Lee se injectara instantaneu si mii de firicele rosii ii strabatura de la un cap la altul.
-Bree…, sopti pierdut, apoi izbucni aproape cu spume la gura: Venisem sa te salvez, nenorocito!! ii sari la gat, ignorand orice amenintare cu, sau fara arma.
Vazand ca seful lor este liber, cei 10 tragatori, au incercat sa il ajute si au deschis focul.
DaeSung nu a pierdut nici o secunda pretioasa, si cu o lovitura demna de un ruygbist profesionist, l-a trantit pe unul dintre ei la pamant, dezarmandu-l. Exemplul i-a fost urmat si de TaeYang, apoi amanoi au inceput sa raspunda focului armat.
Ji Yong a apucat-o de haine pe Aly, trandind-o la pamant, dar 2 gloante ii strapung omoplatul stang, aruncandu-l langa ea.
-Ji Yong!... se grabi sa-l verifice cand alte cateva gloante parasira pistolul lui pentru a-l reduce la tacere vesnica pe cel care ar fi fost gata sa-si descarce arma in spatele lui Aly.
Cand Lee s-a napustit asupra Breeanei, Seung Hyun l-a apucat de guler cu o mana, aruncandu-l la cativa metrii in spate. Isi pregati pumnii si nu ii lasa ocazia sa isi redreseze pozitia pentru ca se arunca asupra lui, atacandu-l turbat.
Desi era prima lor incercare, DaeSung si TaeYang au reusit sa elimine 4 dintre ajutoarele lui Lee, dandu-i ocazia lui SeungRi sa se innarmeze, si, in inertia faptelor, incepu sa se miste fara a-si mai gandi urmatorii pasi. Stia ca nu are cum sa nimereasca de la distanta asa mare si se strecura in spatele a doi dintre ‘pistolari’ pe care ii elimina cu cate un singur foc.
Ji Yong si Aly se adapostisera in spatele unuia dintre vagoane, incercand sa ii elimine pe ultimii 3 ramasi, dar in acelas timp si sa il protejeze pe Seung Hyun care nu renuntase la lupta cu Lee, impartindu-si aproape frateste loviturile.
-Hyun! Ai grija! a strigat TaeYang cand unul dintre cei inarmati a indreptat arma spre DaeSung si a apasat tragaciul. Gloantele isi gasira culcus in stomacul lui DaeSung, care se prabusi la pamant.
SeungRi fusese martorul acestei intamplari, si fara sa mai stea pe ganduri isi descarca arma in cel care facuse asta, la fel ca si Tae Yang.
Seung Hyun cand isi auzi prietenii tipand, l-a ignorant pentru cateva momente pe Lee care i-a aplicat mai multe lovituri rapide, aruncandu-l la pamant.
-Ce credeai ca reusesti?! a zbierat Lee fara sa se opreasca din lovit.
Taeyang a incercat sa ii sara in ajutor cand ceva fierbinte ii cobori incet pe spate.
-Hyung!... murmura SeungRi inghetat de haina ce se colora tot mai repede in rosu. Se grabi sa il prinda cand se prabusi in genunchi, apoi il ajuta sa se aseze mai confortabil, ignorand gloantele ce zburau pe langa ei de parca ar fi fost pe front.
TaeYang deschise gura, gata sa vorbeasca, dar hotari ca ultima farama de energie sa o foloseasca pentru a-l opri pe cel care isi lipi teava pistolului in crestetul lui SeungRi: nu a pierdut secunde pretioase, si cu un singur foc ii gauri fruntea inainte ca acesta sa reactioneze intr-un fel.
-Hyung…, se inneca SeungRi in lacrimile care ii invadasera intregul chip si isi scutura energic prietenul care nu ii raspunse. Sari in picioare pregatit sa isi razbune amicul, cand o arma il privi fix in ochi. Respiratia i se opri si pleoapele i se lipira una de cealalta, iar focul de arma i-a zdruncinat trupul pana in varful degetelor care se inclestara in mod automat. Peste o fractiune de secunda, a cascat ochii numai pentru a-l vedea pe barbatul din fata lui dandu-si ultima suflare, acolo la picioarele sale. Nu intelege ce i se putuse intampla, asa ca privi dezorientat in jur.
-SeungRi-Ah!! il striga Ji Yong care se apropia, garbovit si sprijinit de Aly, cu pistolul aburind.
-Hyu…, ar fi inceput el discutia, daca acea durere ascutita nu i-ar fi sfasiat vocea, odata cu mici bucatele din cutia toracica. Al doilea glont il facu sa-si deschida gura, dar in loc de cuvinte, iesira rauri de sange pe care Ji yong incerca sa le opreasca cu mainile.
-Nu, nu, nu, SeungRi…, ingana pierdut Ji Yong.
Aly ii impinse, aruncandu-i la pamant, apoi isi descarca printre lacrimile incinse, intreg cartusul de gloante in ultimul pistolar ramas in picioare, cel care ii ranise prietenul.
-Lee Baek!! se auzi glasul ingatuit, strident al Breeanei cand Lee incalecase peste Seung Hyun, continuand sa-l loveasca.
Lee a ridicat ochii si aschiile de lemn ii despicara obrazul, aruncandu-l teapan, intr-o balta de sange. Atunci Breeana a lasat creanga destul de mare sa-i cada la picioare si isi infipse mainile in chipul lui Seung Hyun, cautandu-i semnele vitale.
-Bree…, o apuca Aly de umar, atragandu-i atentia asupra sirenelor de politie care deja se puteau vedea schimbandu-si culorile rosu, alb, albastru…
Ji Yong nu a reusit sa isi recapete pozitia verticala, singurul lucru pe care l-a mai putut face a fost sa se rostogoleasca cu fata in sus, atunci cand sirenele masinilor ii dezmierdara auzul. Clipi des de cateva ori pentru a-si curata ochii de lacrimile care ii impaienjenisera si ii roti dupa Aly. Incerca sa o strige, dar vocea refuza sa se faca auzita. Privirea ii ramase pierduta asupra siluetelor albastre fara chip ce se agitau in jurul lui si se indemnau unele pe altele la mai multe targi….
O noapte calduroasa de august amortise intreg orasul, mai putin clubul mare, zgomotos.
-La multi ani!! strigara toti in cor si Ji Yong le multumi cu un zambet larg.
-A fost un an… cu adevarat greu pentru noi, incepu el ridicand paharul. Am primit inca o sansa si nu avem de gand sa o irosim!... Suntem in viata, si pusi pe treaba! isi incheia discursul cu acest joc de cuvinte care zmulse zambete amare de la prietenii sai.
“E-mail sent” aparu pe ecranul micut al telefonului in care se oglindeau niste ochelari mari.
Petrecerea tocmai ce se terminase si Ji Yong isi tarsaia picioarele pe holul lung, spre camera de hotel. Era singur si capul i se inclinase in fata, parca admirandu-si botul negru al pantofilor sport, care apareau unul in fata celuilalt cu o viteza din ce in ce mai lenta pana se oprira de tot. Isi indesa mana in buzunarul pantalonilor si bombani:
-Inca un la multi ani si ce bine ne pare ca… mormai in timp ce accesa meniul “messages”. Ingheta. Sprancenele i se unira deasupra nasului. Isi sterse cu maneca lacrimile ce pornisera suvoaie in jos pe obraji. Cauta peretele din spatele lui si se sprijini de el. Vru sa vorbeasca dar gura i se uscase si se vazu nevoit sa o astupe cu palma pentru a-i opri zgomotele sugrumate. Privi lung telefonul si oricat de acoperite ii erau buzele, nu a mai reusit sa opreasca strigatul ce-i parasi fiinta din adancul sufletului. Il stranse la piept, gata sa-l zdrobeasca, apoi picioarele se pusera in miscare. Cobori in viteza cele 4 etaje, strabatu stradutele inguste, traversa strazile fara sa mai tina cont de culorile rosii ale semafoarelor… Nu mai conta nimic! Decat cele doua micute ce zambeau fericite din spatele ecranului lat al telefonului, sub care erau frumos asternute cateva cuvinte: “Felicitari unchiule, esti si tu tatic! Cu dragoste, A si B…”

 


8 comentarii: