(Revizuit după 11 ani... băiețelul din poveste, cel care nu m-a lăsat să scriu timp de 3 ani, acum are 14 👀 👀 👀 ...mă rog, timpul trece pentru toți... nu, nu folosesc clișeul „timpul nu iartă pe nimeni” pentru că, pentru mine a trecut atât de frumos, deci îi multumesc ❤️) ”Bună! M-am gândit mult dacă să scriu sau nu… povestea mea nu e cu nimic mai specială sau mai frumoasă decât altele, și nici nu scriu pentru a câștiga, ci pur și simplu sunt bucuroasă că în sfârșit am găsit un pretext să mai scriu ceva, pentru că asta înseamnă totul pentru mine … Povestea mea este una reală ce s-a întâmplat acum aproape 8 ani…” cam asta era introducerea pentru un concurs acum mulți, mulți ani ☺ numai ca am schimbat eu data, pentru ca in loc de 3 ani scria 3 săptămâni... deci era proaspătă ☺ (Așa rău îmi pare ca nu am făcut același lucru si pentru băiețel... la el nu am notat nimic, nu am scris nimic... decât acum, după 3 ani si ceva de la nașterea lui am reușit sa pun stil...
Comentarii
Trimiteți un comentariu