Nu stiu...

Navigam, like always, pe facebook la prima ora a diminetii, asteptand sa vina ceasul de trezire a copiilor si o poza mi-a atras atentia: niste oameni, innarmati cu saci de gunoi, adunau hartiile, sticlele, "mizeria" lasata in tribune in urma unui meci de fotbal. Am fost curioasa si am cautat descrierea pozei; era vorba despre japonezi (de ce nu ma mir) care dupa ce au pierdut meciul au ramas sa curete totul in urma. Cum ne sta noua, romanilor, bine, comentatorii la aceasta poza, pe langa laudele pentru microbistii japonezi (pentru ca noi stim sa vedem si ce e bine si frumos ;) ) nu au lipsit nici injuriile la adresa noastra, a romanilor, a acestui neam de hoti, mincionsi, avari si cum mai vreti voi... ceea ce, va spun sincer m-a cam deranjat. Adica, nu stiu, dar m-am saturat sa aud astfel de vorbe din gura semenilor nostri... despre noi. Daca noi ne numim asa intre noi, de ce avem alte asteptari de la altii? Ma veti intreba daca sunt fie oarba, fie proasta sau am chef de vorbe urate la dresa mea. Nu, nici una nici alta, doar ca am pus mana-n falca "ase precum badea la stana" si ma intrebam (retoric poate) de ce ei -japonezii- sunt asa si noi asa. Am observat ca cei mai multi care se plang de nesimtirea neamului nostru sunt mai in varsta si asa am ajuns la o alta intrebare existentiala: nu ei sunt cei de la care a pornit totul... intr-un fel sau altul... Ei au dat nastere "generatiilor viitoare", generatiilor care ar fi trebuit sa se ingrijeasca de viitorul lor.  Am auzit de foarte multe ori vorbe de genul "pe vremea mea", "cand eram eu copil" s.a.m.d. Dar nu totul porneste, dintr-un anumit punct, de "pe vremea lor"? La japonezi de exemplu (pentru ca despre ei am vorbit pana acum) un batran foloseste sintagma aceasta doar ca sa evidentieze evolutia. El nu spune "pe vremea mea era mai bine" el spune "pe vremea mea era mai greu sa facem asa ceva, dar generatiilor viitoare le va fi din ce in ce mai bine"... daca tot visam la comparatii cu ei, de ce nu incercam sa invatam si de la ei? Nu incerc sa "trag pe nimeni de urechi", in cel mai rau caz incerc sa trag un mic semnal de alarma ca vorbe precum "pe vremea mea" nu ne vor ajuta sa dam inainte. Am auzit chiar si unele cuvinte grele precum "generatiile de 14, 16, 18 ani sunt ratate"... cine i-a ratat? Sistemul? Da, bun, sistemul... cine a adus sistemul? Cei care se plang de generatiile ratate... Pe mine ai mei intotdeauna m-au invatat sa respect omul, indiferent de culoare si haina, sa respect adevarul si frumosul, sa respect iubirea si omenia. Cu aceste lectii imi voi trece si eu copiii prin viata, pentru eu nu cred ca generatiile de 14, 16, 18 ani sunt ratate... poate un pic ratacite :P, dar cu ajutor de la cei care trebuie, ei sunt pana la urma viitorul nostru. Ei vor creste, vor munci, vor naste alte generatii si le vor educa exact asa cum au fost invatati... Deci, cum ar fi ca de acum inainte in loc sa aratam cu degetul ce viitor sumbru ne asteapta, sa incepem sa muncim la si pentru el? Si aici nu ma refer la munca intr-o fabrica, la patron sau mai stiu eu ce ... vorbesc strict de munca pe care un parinte trebuie sa o faca cu singurul lucru pe care il vor lasa in urma lor: copiii.
Avem cale lunga de strabatut, dar daca am incepe sa gandim un pic si mai in perspectiva... Mostenirea noastra latina ne-a invatat "carpe diem" dar acest "carpe diem" de azi se va transforma mai tarziu in "ce bine era pe vremea mea"... Asa ca, pe model japonez, sa lasam de-o parte aratatul cu degetul si sa actionam mai mult in directia in care ne dorim cu totii sa ajungem ;).
Ca un mic PS asa, si noi romanii facem munca de voluntariat si respectam mediul inconjurator ;)