Efectul Schimbarii (The x-Change Effect - BIGBANG FANFIC)

Desi am promis ca o sa scriu si altceva, nu tot fanfiction, nu am avut timp sa lucrez la el, asa ca :D acesta este proiectul la care lucrez in prezent :D A fost o promisiune pentru o prietena draga de-a mea. Sper sa va placa! :*

Cartea de limba romana a zburat cat-colo sub acompaniamentul unui oftat din adancul inimii care ar fi cutremurat pana si pe cel mai neinduplecat om.

-Doua saptamani... doua saptamani!! se auzi un glas subtire de undeva de sub un morman imens de caiete mari si mici.

Caietele au prins viata si au pornit si ele in cautarea manualului, intalnindu-se intr-un final toate pe podeaua proaspat curatata. Doi ochi mari, caprui, se aruncara pe fereastra in cautarea ... a ceva dar soarele dogorator nu a reusit decat sa ii faca sa se inchida brusc, urmati de inca o manifestare vocala a regretului.

-Hai, Chichi! Poti s-o faci! Doua saptamani si gata! Apoi vei fi libera ca pasarea cerului..., mustaci ea adunandu-si parul intr-un coc micut, in varful capului. Ofta din nou. Apuca cu piciorul stang cartea de pe podea, chinuindu-se un pic pana o prinse in maini si o rasfoi plictisita.

-Dar de ce e atat de cald?! se planse cu voce stinsa, rotindu-si ochii prin camera. Nemultumirea i se transforma dintr-o data intr-un zambet tacut. De pe peretii camerei un baiat parea ca o urmareste discret, ceea ce o facu sa zambeasca asa. Nu erau multe pozele cu el, doar in fata si in jurul calculatorului, dar de cate ori le zarea, simtea cum inima ii tresarea plina de emotie si o umplea de energie.

-Nu! facu ea hotarat apoi incepu sa citeasca cu voce tare din manualul de limba romana pana cand refrenul vesel din telefon o facu sa tresara. "Ringga ringga ring ringga ga tun..." continua telefonul sa cante.

-Aish!..., isi arunca ochii peste cap. Ce mai vrea ?... Alo! raspunse intr-un final.

-Ce faceai? se auzi o alta voce subtire de la celalalt capat.

-Numar stele. Ce crezi ca fac? Invatam..., raspunse ea cu un oftat lung.

-Vrei sa iei Bac-ul cu 10? glumi vocea de la capatul opus.

-N-ar fi rau! raspunse Chichi in acelas ton. Pe bune acum, mai e atat de putin... Ce e? a incercat sa scape discret de acest apel ispititor.

-Vroiam sa vad daca mergi cu noi... Stii avem nevoie mare si de relaxare...

-Unde? Cand?

-In 2 ore? La club...

-Nu stiu... totusi nu cred ca voi putea...

-Ei, haide, o sa albesti daca mai citesti mult! Stii cum se spune, porcul nu se-ngrasa-n ajun...

-Nu ingras nimic! vorbi Chichi putin mai tare decat ar fi trebuit. Nu am timp azi! Poate maine!... se hotari sa inchida telefonul dar nu inainte de a o auzi pe fata spunandu-i ca va trece mai tarziu pe acolo.

-Maaaami! striga ea dintr-o data. Daca vine Raluca sa-i spui ca m-ai trimis cu mancare la bunica, bine? vorbi in timp ce aduna toate cartile si caietele grupandu-le intr-o gramajoara ordonata. Isi arunca din nou ochii pe fereastra. Cand zburase timpul asa? Cand se inserase? A decis ca totusi pentru astazi a studiat destul, asa ca se indrepta agale spre calculatorul de pe birou; il aprinse fara sa isi poata lua ochii de la posterul A4 de unde Taeyang ii zambea cu incredere... cel putin asa scria in coltul din stanga sus: "Dong Young-bae , fighting! You cand so this!" inconjurat de 14 inimioare.

-Ce nevoie am cateodata de tine..., sopti Cristina plimbandu-si usor degetul peste chipul pozei.

"Ce nevoie am cateodata de tine..." se auzi o soapta subtire si ochii mari, alungiti se deschisera brusc. Taeyang privi uimit tavanul excesiv de alb. Ar fi vrut sa se miste dar atingerea discreta de pe fata lui il inghetase, refuzandu-i accesul catre orice reactie.