Adevara Cichi i-ar fi salvat viata intr-adevar, dar ar fi cicalit-o si mustrat-o vreo douazeci si patru de ore incontinuu...
-N-ai putea intelege nici daca ti-as spune, ii raspunse el la fel de calm.
-Mama ta zice ca te crezi altcineva, insista ea. Cine esti?...
Taeyang se intoarse sa o priveasca fix in ochi.
-Oh, Doamne..., murmura ea cand in capruiul ei se oglindira doi ochi negri, agitati.
-Eu sunt baiatul de pe peretii ei, spuse Taeyang fara nici o urma de ironie in glas.
-Tae... yang?... abia sopti ea.
Ochii lui se umplura de speranta, ca atunci cand cineva iti recunoaste in sfarsit meritele dupa o perioada lunga de chin si efort.
-Ne! zambi el.
-Dumnezeule..., balmaji ea usor. ...Dar... nu pot sa cred! Nu are cum!!... Dar cum?!... intrebarile ii ramasera in aer cand o voce stridenta ii striga pe nume:
-Cristina! Cristina! Stati pe loc! striga "mama lui", sarind cat ai zice peste dintr-un taxi. Cristina, draga mea, multumesc ca ai tinut-o! se grabi femeia sa il prinda pe Taeyang de mana, in timp ce-i vorea fetei. In starea in care e cine stie unde ar fi ajuns...
-Ce spune? o intreba in viteza Taeyang incercand sa se elibereze.
-Sa nu-ti faci griji! Voi veni sa te ajut, promit! ii raspunse fata. Acum du-te cu ea, e mai bine-asa...
-Poftim? Da` nu vreau!..., continua el sa se impotriveasca, dar corpul acesta de fata nu il ajuta prea mult.
-Domnisoara, stai locului! Nu te mai zbate atata! il apostrofa femeia, tragandu-l dupa ea spre masina galbena.
Nu a avut incotro si a urmat-o. Acum statea inchis in camera lui, tintuind tavanul. Ochii i se inchisera usor, vocile parintilor de dincolo de usa amutira incet si in curand totul se scufunda intr-o liniste absoluta. O asculta cu urechile ciulite, asteptand sa auda ceva, orice. Nu s-a intamplat acest lucru. Linistea persista cu incapatanare, asa ca a deschis din nou ochii... cel putin asa stia el, doar ca nimic nu se infatisa inaintea sa - era la fel de intuneric pe cat era de liniste.
-E cineva?... sopti cu grija, dar cu exceptia ecoului slabut, nimic altceva nu s-a mai auzit. Aloo!! E cineva aici? intreba din nou, bucurandu-se vizivil de vocea lui de barbat, pe care se parea ca si-o recapatase in sfarsit! Inca nu se vedea nimic, dar respiratia incepu sa i se agite ca atunci cand alergi. Ba chiar isi putea auzi pasii grabiti, pana cand ochii i se marira de cateva ori, iar pasii capatara o moua viteza, mai mare. Se apropia grabit de flacara aceea zglobie si usor portocalie, care incepu sa il invaluie incetul cu incetul. Nu isi opri fuga, dar se bucura nespus cand bratele musculoase i se conturara in lumina slaba. Isi vazu picioarele aparand unul in fata celuilalt, spargand toate baltile peste care treceau in viteza. Se opri brusc. Avea nevoie sa isi traga sufletul si sa inteleaga unde se afla. Ridica usor ochii si o vazu: fata al carei trup il vazuse numai in oglinda, acum statea acolo, in fata lui, tolanita in fotoliul mare si comfortabil. Nu a putut intelege cand anume a ajuns-o, dar ii putea simti respiratia calda. Ridica mana, gata sa ii atinga chipul, dar ceva il retinu. Pentru memont, a preferat sa ii priveasca somnul linistit. Brusc, ea deschise ochii. A vrut sa-i zica ceva, dar, cu toate ca buzele i se miscau, cuvintele nu i-au iesit.Il fixa cu privirea, asteptand sa ii auda vocea. Cum nu a reusit, a fost randul ei sa incerce, insa nici ea nu a putut scoate vr-un cuvant. A ridicat si ea o mana in aer, aproape atingandui-o pe a lui, cand un ringtone vesel i-a oprit. S-a intors sa-si priveasca telefonul zornaind pe noptiera micuta, dar a decis sa il ignore. Isi intoarse privirea inapoi catre el, dar... el deja disparuse.
-Nu! Stai!... striga Chichi cu putere vrand sa sara din fotoliu, dar a aterizat in bratele lui JiYong.
-Ce s-a intamplat? Esti bine?..., o intreba el mai mult soptind.
-Nu! Unde e?? De ce?..., incepu sa sa caute dincolo de el, dar vocea ei, din nou masculina, o facu sa renunte.
-Ce este? Ce s-a intamplat? reveni JiYong cu vocea usor ingatuita.
-L-am vazut! Era aici! In fata mea..., ii raspunse Chichi adunandu-si genunghii in brate, obligandu-l astfel sa se indeparteze putin.
-Nu..., ii spuse el lovind-o usor peste picioare, nu e nimeni aici decat tu, si nu mai sta asa... Un baiat nu ar sta niciodata asa..., mormai el.
-Nu-mi pasa..., raspunse ea modificandu-si pozitia si tonul vocii care scazu. De ce a plecat? De ce?...
Taeyang isi acoperii ochii cand lumina puternica il lovi din plin. Cauta speriat, pret de cateva momente, bubuiturile carora nu le intelese sensul decat atunci cand usa se deschise usor si Cristina, fata de mai devreme, intra timid in camera. Avea un brat plin de cd-uri si afisa cel mai chinuit zambet posibil.
-Deranjez? intreba ea in soapta.
-Acum..., privi el in jur apoi raspunse cu un oftat adanc, ...nu.
-Uite, incepu Cristina cu ceva mai mult curaj, asezand cd-urile pe pat, unul langa celalalt. "The change up", "Freeky friday", "The hot chick", "It's a boy girl thing"...
-Ce-s astea? intreba el mirat.
-Experiente! ii raspunse ea facandu-si loc printre cd-uri. Ca a ta! continua sa ii explice. Uite, asta de exemplu, doi prieteni foarte buni fac schimb de vieti si de stiluri de a trai. Dave e un avocat satul de munca, are o sotie si trei copii, iar Mitch e un burlac, fara loc de munca. Fiecare crede ca viata celuilalt e mai usoara si mai frumoasa. Dupa o seara in oras cei doi se trezesc ca au facut schimb de corpuri. Desi au scapat de rutina zilnica, descopera curand ca viata celuilalt nu asa cum si-o imaginau si tot ce isi doresc e ca totul sa revina la normal. Sau asta cu "Freeky Friday", o mama face schimb de trupuri cu fiica ei de 15 ani, pe care nu o poate intelege si asta...
-Asa, si? o intrerupse Taeyang.
-Ideea de baza e, ca totul se intampla cu un scop.
-Un scop? ridica el sprancenele. Adica ce vrei sa spui?
-Da, un scop. Si la voi... singurul "scop", zise ea adugand ghilimele cu degetele, pe care l-am putut identifica este... dragostea adevarata, isi incheia ea discursul privindu-l adanc in ochi.
-Dragostea?... Adevarata..., repeta el mai mult pentru a-si fixa aceasta informatie in minte.
-Pai da! Chichi te iubeste. Sincer. Si nu stiu... poate ati fost sortiti... ca in bazme...
-Dar asta tot nu explica... asta!..., zise el aratand catre fata lui.
-Ba da! O explica! il contrazise ea. Voi nu ati fi reusit in veci sa va intalniti, asa ca... soarta a decis pentru voi...
-Nu e chiar atat de greu sa te apropii de noi..., isi pleca Taeyang ochii stiind ca tocmai spusese o mare minciuna.
-Pentru noi e, nu il lasa Cristina sa scape. Dar nu te ingrijora. Te ajut eu sa scapi d-aici...
-Cum? o intrerupse el.
-Pai, raspunse ea incepand sa isi scoata balerinii din picioare si sa isi desfaca jeansii.
-Ce... ce faci? se impacienta el.
-Relaxeaza-te! rase Cristina cu pofta. Tu vei pleca de aici in hainele mele si pana isi vor da ei seama, tu vei fi deja plecat spre Coreea. Acum, intoarce-te, te rog!
-Cine-i? intreba Chichi cand doua batai in usa o intrerupsera.
-Hyung, eu sunt! Pot intra? ii recunoscu vocea lui SeungRi, si desi nu intelesese ce ii spusese, a trantit un "Come on in" revenind la treaba ei.
-Ce... faci? o intreba SeungRi incercand sa isi ascunda adevarata reactie: Chichi isi prinsese parul auriu in clame colorate si isi intindea pe fata o crema galbena.
-In engleza, te rog, ii raspunse fara sa il priveasca.
-Wae?
-Pentru ca vreau sa invatam cu totii mai bine engleza, ii vorbi din nou fara sa isi modifice pozitia, apoi se ridica fara graba din scaun, oprindu-se la doar cativa centimetrii in fata lui: JiYong nu v-a spus nimic? il cerceta din cap pana in picioare.
-Ce... ce sa ne zica? pasi el, discret, de doua ori in spate.
-Nimic...
-Hyung, ce-i cu tine? Te porti ciudat de cand... de cand te-ai intors. E totul in regula? o intreba el, tot in coreeana.
-Ti-am zis sa folosesti engleza, n-auzi? il apostrofa Chichi, intinzandu-se in pat dupa ce isi batu perna de cateva ori.
-Serios acum, hyung, toti ne facem griji pentru tine. Nu am vrea sa...
-Asculta, se ridica Chichi in capul oaselor, strangand in mana feliutele rotunde de castravete, care nu au mai apucat sa-i revigoreze ochii. Eu...
-Ce faceti aici? o intrerupse glasul repezit al lui JiYong. Pustiule, tu ce cauti aici? il apuca de umeri pe SeungRi.
-Hyung..., incerca acesta sa protesteze, fara succes insa.
-Eu tocmai ma pregateam sa-i spun ca..., incepu ea.
-Nu e nevoie sa-i spui nimic, se grabi JiYong sa il dirijeze spre usa. Pustiulica e baiat detept. Stie cand trebuie sa se retraga, ii zambi frumos apoi aproace ca il arunca afara din camera.
-Ce-a fost asta? se ridica Chichi cu totul din patul comfortabil.
-Ssst! facu JiYong gesticuland catre usa.
-De ce nu ma lasi sa le spun si lor? sopti ea ascunzandu-si zambetul cand el a vrut sa ii acopere buzele cu un deget, dar s-a retras de indata ce a simtit textura vascoasa a mastii.
-Eu te pot intelege, sopti si el la randu-i, stergandu-si degetul de coltul tricoului, ...dar ei nu au capacitatea asta.
-Tu tot nu ma crezi, asa-i? spuse Chichi dezamagita.
-Ba te cred! Cum sa nu te cred? Normal ca te cred! vorbi el usor agitat. Doar ca... te rog, ii intinse un prosop de fata dupa ce il cauta prin toate sertarele, ...te rog incearca sa nu ii distrugi imaginea. Eu nu as putea sa...
-Sa ce? ridica Chichi din sprancene cand intelese ca nu avea de gand sa isi continue ideea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu