"O zi cu totul speciala" ....sau cum am trecut de la ”azi ma imbrac in roz, trebuie SA AM UNGHIILE ROZ”, la MAMI... undeva prin 2007
(Revizuit după 11 ani... băiețelul din poveste, cel care nu m-a lăsat să scriu timp de 3 ani, acum are 14 👀 👀 👀 ...mă rog, timpul trece pentru toți... nu, nu folosesc clișeul „timpul nu iartă pe nimeni” pentru că, pentru mine a trecut atât de frumos, deci îi multumesc ❤️) ”Bună! M-am gândit mult dacă să scriu sau nu… povestea mea nu e cu nimic mai specială sau mai frumoasă decât altele, și nici nu scriu pentru a câștiga, ci pur și simplu sunt bucuroasă că în sfârșit am găsit un pretext să mai scriu ceva, pentru că asta înseamnă totul pentru mine … Povestea mea este una reală ce s-a întâmplat acum aproape 8 ani…” cam asta era introducerea pentru un concurs acum mulți, mulți ani ☺ numai ca am schimbat eu data, pentru ca in loc de 3 ani scria 3 săptămâni... deci era proaspătă ☺ (Așa rău îmi pare ca nu am făcut același lucru si pentru băiețel... la el nu am notat nimic, nu am scris nimic... decât acum, după 3 ani si ceva de la nașterea lui am reușit sa pun stil...