Partea a XVa ...Efectul schimbarii

Nu mai pierdu timpul si porni in urmarirea lui Chichi, care in iuresul revederii, uita cu desavarsire pericolele alergarii pe langa trenuri... un pas gresit in momentul de fata ar fi costat-o mai mult decat o posibila viata intr-un corp strain. Ochii lui Chichi ii intalnira pe ai lui Taeyang si, pierzandu-si concentrarea, se umplura de lacrimi fierbinti care isi croira drum agitat in jos pe obraji cand o smucitura brusca si parfumul puternic al lui JiYong ii oprira inaintarea.
-Nu, nu, nu! Stai!..., striga Taeyang din inauntrul trenului. Mai avea vreo doi metrii pana la usa vagonului, dar o maneca albastra ii aparu brusc in fata ochilor. Pentru a o evita, s-a aplecat mult in fata si inchise ochii asteptand impactul dur cu podeaua. Acest lucru nu s-a intamplat - o alta uniforma albastra i-a amortizat caderea.
-Domnisoara, ce intentionati sa faceti? vorbi in engleza, controlorul trenului, cel peste care se prabusise.
-Eu doar..., incerca el sa revina la pozitia verticala. Se arunca inapoi la geam cautandu-i pe JiYong si trupul sau. Ii zari undeva mici-mici de tot, si din nou imbratisati.
-Sa nu faceti nimic cu trupul meu! striga el batand din nou cu palmele in geam.
Controlorii facura un schimb rapid, dar nedumerit, de priviri, apoi se grabira sa il calmeze, fara insa sa il atinga.
-Domnisoara... va rog... linistiti-va... Nu vrem sa va facem nimic... v-asiguram..., incepu unul dintre ei, ezitand.
-... Avem si noi fete cam de-o varsta cu dumneavoastra, deci nu am..., interveni si celalalt.
-Poftim? facu Taeyang dupa ce in sfarsit nu ii mai putea vedea pe baieti. Ah, nu!...  Dumnezeule! Eu nu ziceam de..., incerca el sa isi caute scuze in timp ce controlorii il conduceau spre vagonul lui.
-De ce naiba ai facut asta?!? striga Chichi din adancul sufletului dupa ce reusi sa se ridice.
-Inca un pas si acum zaceai sub trenu` ala! ii raspunse JiYong pe acelas ton, incercand sa se fereasca din calea palmelor agitate care incercau sa il pedepseasca.
-Opreste-te odata!! striga din nou imobilizand-o prinzandu-i ambele maini. Ti-am zis ca esti direct raspunzatoare pentru imaginea lui acum! Nu te mai prosti! o stranse in brate cu putere, impiedicand-o sa mai faca vreo miscare.
-Nici tu nu faci o treaba prea buna, ii sopti Chichi cand barbia lui aproape ateriza pe umarul ei. In secunda urmatoare, era libera, mustacind satisfacuta.
JiYong deschise gura sa vorbeasca cand telefonul il facu sa isi inghita cuvintele.
-Yeoboseyo? raspunse brusc si vizibil deranjat, dar raspunsul de la celalat capat il domoli la fel de rapid. Ah, hyung!... Da... nu..nu am... CE!?! Normal ca nu! Eu nu... Aish, huyng! Pot si eu sa vorbesc?! Nu, nu tip..., ofta resemnat intr-un tarziu. Am inteles... Luam avionul, da...
-Eu nu merg in Coreea! striga Chichi, desi JiYong ii facea semne disperate sa taca.
-Nu, hyung, normal ca venim in Coreea, zise el accetuand mult pe "Coreea", apoi, de parca ea ar fi putut sa il inteleaga, ii intoarse spatele pentru a putea vorbi neintrerupt. Chiar a reusit sa vorbeasca, liber si fara intreruperi, doar ca atunci cand se rasuci 180 de grade pe calcaie pentru a-i comunica si ei ce tocmai stabilise, gura ii ramase din nou deschisa fara a fi capabila de sunete.
-Ei dracie!... bombani dupa cateva momente, trecandu-si mainile prin par. YoungBae!! striga lovind aerul cu piciorul. De ce ar face asa ceva? se razvrati din nou aruncand agitat cu mainile pe deasupra capului. Se roti de cateva ori realizand ca nu ar fi avut timp sa ajunga prea departe, apoi porni in fuga spre casa de bilete.