-Nu stiu... Mergea in urma mea si dintr-o data..., se putea auzi de dincolo de usa larg deschisa.
Se ridica cu grija in capul oaselor privind imprejur. Nu parea sa fie la doctor, dar nici in aeroport nu credea ca mai era. Statea intinsa pe un fel de pat tare... Dar ce cauta un pat intr-o incapere plina de dosare gri? Isi propti mai puternic mana pe marginea "patului" care a cedat sub greutatea ei si isi pierdu echilibrul rasturnadu-se zgomotos.
-Young Bae-Ah! Esti bine? se grabi JiYong sa o adune de pe podea. YoungBae...? reveni cu intrebarea dupa ce se asigura ca amicul sau nu a patit nimic.
-Da, sunt bine, ii raspunse ea in engleza pentru a-l face sa inteleaga, apoi isi pleca ochii in pamant cand dezamagirea din privirile lui o lovi din plin. Se aseza fara nici un alt cuvant pe partea buclucasa a "patului" care se dovedise a fi fost nimic mai mult decat vreo trei scaune puse in line.
-Esti bine acum? o intreba din nou JiYong in timp ce paraseau cladirea aeroportului pe o usa laturalnica.
-Mmm, veni raspunsul ei slab.
-Ce ti s-a-ntamplat?
-Nu stiu...
-M-ai speriat!
-Imi pare rau..., mormai ea anemic.
-E-n regula. Te va consulta doctorul nostru imediat ce ajungem la...
-Nu, il intrerupse ea, imi pare rau ca nu sunt cine trebuia sa fiu..., vorbi ea la fel de slab, aproape imperceptibil.
Dintr-un motiv necunoscut, inima lui JiYong paru ca se imparte in miliarde de bucatele, iar el se grabi sa vorbeasca:
-Ba esti cine trebuie! se intoarse pentru a o prrivi in ochi. Ii prinse umerii in maini pregatindu-se sa ii vorbeasca. Ar cam fi fost momentul sa spuna ceva inaltator, ceva frumos si incurajator, dar nu a reusit; imaginea i se tot schimba si in loc sa-si priveasca amicul, se pierdea in ochii mari ai fetei din tren. Scutura de cateva ori din cap, lasand impresia unei probleme.
-...Te simti bine? reusi glasul ei sa rupa vraja.
-Nu-mi vorbi! isi retrase brusc mainile reluandu-si mersul apasat.
-Esti un ciudat, stii asta? il depasi Chichi aruncandu-si palma grea peste crestetul lui.
-'Oi fi... Dar tu ma depasesti, ii raspunse el in mod automat, dar lovitura pe care i-o pregatea ramase agatata in aer cand parul lui Taeyang paru sa-i curga drept, pana la umeri. Din nou, isi scutura discret capul, apoi trase adanc aer in piept. Fara alte cuvinte o indrepta cu un singur deget catre masina neagra de peste drum.
-Ar trebui sa-ti spun..., incepu el dupa ce soferul tranti usa in urma lor, ... ar fi bine sa faci chestia cu lesinatul si acum cand o sa ajungem in fata baietilor. Ne-au vazut sarutandu-ne la hotel, in Ungaria.
-TU m-ai sarutat pe mine!..., incerca ea sa se apere dar JiYong nu o lua in seama.
-N-avem cum sa le explicam, continua el fara sa se lase deranjat de incercarile ei de a intra in vorba. Bine, am putea incerca asta daca vrei sa stai inchisa intr-o camera captusita "pana iti revi", puse ghilimelele ridicand doua degete in aer. Asa ca mergem, ii lasam sa spuna ce au de spus si cand tipetele sau degetele aratatoare se vor indrepta spre tine... te intinzi la podea.
-Mi-e frica..., sopti Chichi sperand sa nu o auda el, cand usile liftului lasara in urma receptia puternic luminata.
-Eh, nici chiar asa, zambi JiYong. Latra dar nu musca... pana acum..., isi incheia incurajarea cu un vizibil nod in gat.
JiYong abia atinse usa de doua ori, imitand un ciocanit, iar vocea grava de dincolo ii raspunse grav. Intrara facand plecaciuni adanci.
-Ati ajuns baieti? ii intreba la fel de grav si putin ironic Yang Hyun Suk, din spatele monitorului micut.
-Da... chiar acum..., incepu JiYong dar sunetul usii care se deschise il opri.
Isi saluta colegii cu apecari usoare, iar Chichi ii copia fiecare gest.
-Kwon JiYong, astept explicatia, vorbi Hyun Suk inchizand laptopul din fata lui.
-CEO eu..., incepu JiYong cu o voce usor ingatuita, iar de aici Chichi pierdu firul povestii. Il vedea pe Ji vorbind, ba chiar gesticuland usor, dar cel mai important, nimeni nu tipa. Urmarea expresiile tuturor, gesturile, mimica fetei, insa cand cineva facea schimb de priviri cu ea, ochii i se repezeau in podea de unde nu se mai dezlipeau. O bufnitura surda o facu sa il priveasca pe HyunSuk al carui punm poposea inclestat pe birou. Se grabi sa ii priveasca fata, care era in contradictie totala cu gesturile corpului. Clipi des de cateva ori pentru a-si alunga ceata nefireasca ce ii invalui privirea.
-Te simti bine? auzi o voce calda pe care nu o putu identifica sau intelege.
JiYong se intoarse pentru a o privi.
-Esti bine? reveni si el cu intrebarea, in egleza.
"De ce nu as fi?" se gandi ea cand ceva caldut ii atinse buzele. Verifica cu un deget. Incerca sa explice cand il retrase si il vazu rosu si insangerat, dar cuvintele nu ii mai iesira; in schimb un intuneric profund o inconjura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu