Maturatorul de suflete (Bigbang fanfic)

Intrucat se apropie Haloween-ul vreau sa va introduc in spiritul specific acestei sarbatori cu o poveste in stil propriu :D ATENTIE: daca nu sunteti amatori ai literaturii de groaza, poate ati prefera sa nu cititi aceasta poveste :D

    Ceasul electronic de pe birou indica ora 3.25 a.m. 

   -Ah, ce tarziu este! zise fata intinzandu-si mainile desupra capului. Stinse calculatorul apoi se indrepta spre pat. In drum, se opri sa traga o ocheada afara - era atat de linste...

   "Infiorator de liniste pentru un oras precum Seul", se gandi ea si trase draperia. Un sunet ciudat o opri. Parea... ceva zgronturos tarsait pe asfalt. Cauta cu privirea si dadu peste un omulet care avea o matura facuta din nuiele si curata de zor un trotuar. Zambi si tocmai se pregatea sa paraseasca geamul cand omuletul se intoarse pentru a o privi. Ea isi ascunse repede chipul in spatele draperiei cand ochii aceia galbeni o privira si accentul cazu apoi pe nasul lui exagerat de ascutit si acel zambet in aceeasi nuanta cu ochii... acel zambet care o privea acum fata in fata. Deschise gura sa tipe, dar sunetele nu iesira. Mana lui cu degete zbarcite, lungi si gheare ascutite, o prinse de gat. O stranse cu putere pana cand sangele incepu sa-i iasa pe gura si pe nas, privind-o in tot acest timp cu zambetul larg. 

   Fata simtea o caldura imensa in tot corpul, era ciudat dar nu se simtea ca si cand cineva o strangula... simtea cum se topeste din varful picioarelor si durerea urca tot mai sus, devenind din ce in ce mai insuportabila. Un ultim jet de sange izbucnit pe gura o lasa inerta la pamant, iar omuletul pleca la fel cum venise, doar ca de data aceasta fredona o melodie de leagan. Sunetul maturii ii ramse fetei in gand si se simtea trasa de mana dar isi putea vedea trupul cum ramanea in urma, acolo jos, langa fereastra, intr-o balta de sange, Nu vroia sa se roteasca pentru a vedea ce anume o taraste, ii era prea frica de acei ochi galbeni si zambet larg, iar melodia fredonata chiar o ingrozea si nu se oprea niciodata...

   -E posibil asa ceva? intreba o doamna grasa cand un politist scoatea din incapere sacul negru inautrul caruia se afla corpul neinsufletit al fetei.

    -Se pare ca da, ii raspunse acesta, din mers.

   -Doamne fereste! Sa mori in somn si in asa fel..., se inchinara batranele blocului adunate pe acolo....

   -Vai, cat am baut in seara asta! se planse bruneta agatandu-se de bratul prietenului sau, care se clatina la fel de mult ca si ea.

    -Ssst! facu el dintr-o data.

    -Ce e? s-a speriat fata.

    -Bau!! tipa el dintr-o data amuzandu-se copios de reactia fetei.

    -Porcule! se supara ea si dupa ce il impinse isi continua drumul, cu pasi agitati si clatinati.

    Pe o straduta alaturata, Ji Yong, un baiat tanar, de vreo 25 de ani, blond, subtirel dar cu o privire vie, plina de energie, se indrepta agale spre casa, profitand de aceasta noapte linistita de sfarsit de octombrie. Zambi milos cand a vazut cuplul de vis-a-vis, isi adanci mai mult mainile in buzunare si isi continua drumul, pana cand un harsait il opri. Se uita in jur, dar nu zari nimic. Cerceta cuplul de alaturi si astfel intelese si zgomotul auzit - cineva matura trotuarul de peste drum. Nu i s-a parut nimic interesant, poate decat matura din nuiele folosita, dar nu se obosi sa il priveasca in detaliu, asa ca isi continua drumul. Tipatul femeii il facu sa se razgandeasca. Se grabi intr-un con de umbra oferit de un copac mare si ii cauta cu privirea - nu i-a zarit initial, decat atunci cand barbatul a tipat si a zburat efectiv cativa metrii pana s-a izbit de peretele unui bloc. Ji Yong se ascunse mai bine, dar stapanit de o curiozitate care ii era definitorie in cercul de prieteni, continua sa priveasca. 

   Omuletul cu matura o tinea pe fata de gat, tarand-o dupa el, de parca ar fi fost o carpa fara importanta. Ea nu se mai misca si lasa o dara groasa de sange peste tot pe unde treceau. Omuletul intinse mana cu ghearele lungi spre barbatul care incepuse sa ceara indurare.

    De acolo de unde privea Ji Yong, mainile omuletului pareau hidos de lungi, ceea ce il facu sa isi acopere gura si sa se ghemuiasca. Stranse ochii cu putere cand barbatul incerca din nou sa tipe, dar nu mai avea voce si tot ce reusea era sa scoata niste sunete ciudate, innecacioase. Sangele tasni cand omuletul ii stranse gatlejul cu atata putere incat s-a auzit un parait sinistru care il ingheta chiar si pe Ji Yong... insa nu atat de mult pe cat o facu melodia fredonata de omulet dupa ce isi termina ''treaba". Odata cei 2 intinsi pe asfalt facu un gest cu mana de parca ar fi adunat ceva in pumn, rasfirandu-si degete lungi si apoi strangandu-le brusc, cu putere. Zambi larg in jur, apoi cauta sunetul inimii care inca pulsa cu viata, atat de rapid si de zgomotos incat ii opri chiar si cantecelul. Ochii i se atintira asupra copacului lui Ji Yong, care statea ghemuit, fara sa indrazneasca nici macar sa mai gandeasca la vreo posibila miscare. Isi ridica nasul ascuit si adulmeca lung. Zambi larg si fara sa isi miste buzele arunca un "Pe maine..." strapungandu-i inima bietului Ji, care incepu sa tremure necontrolat.

    Era atat e liniste... Desi trecusera mai bine de doua ore, Ji Yong era inca ghemuit la poalele copacului. O vibratie il cutremura din adancurile hainei, facandu-l sa transpire instantaneu, dar se calma imediat ce intelese ca era doar telefonul sau. Zambi stergandu-si tamplele cu mainile, apoi ceva il bloca, parca cineva l-ar fi lovit in moalele capului - soneria de la telefon nu era altceva decat acel cantecel pe care il fredonase omuletul acela. Isi cauta frenetic telefonul prin buzunare, apoi il izbi cu putere de pamant, asteptand probabil ca melodia sa continue, ca in filmele de groaza. Nu s-a intamplat acest lucru. Cerceta rapid imprejurimile, apoi o zbughi ca un iepuras speriat, prin oras.               Telefonul zacea pe asfalt, imprastiat in bucatele mici, dar o matura de nuiele le-a adunat fara graba la un loc.